929 matches
-
întrebările lor. Pe lângă aceasta, cine știe de ce, li se părea că surioara lor Aglaia știe poate mai multe în legătură cu această problemă decât ele două și mama lor la un loc. Și prințul Ș. era negru la față ca noaptea, foarte îngândurat. Lizaveta Prokofievna nu-i spusese tot drumul nici o vorbă, iar el parcă nici nu remarcase acest lucru. Adelaida încercă să-l întrebe: „Despre ce unchi a fost vorba și ce s-a întâmplat atât de grav la Petersburg?“ Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai trezit nimeni în afară de dumneata? N-a mai fost nimeni aici în afară de dumneata? Am crezut că aici... a fost altă femeie... — Aici a fost altă femeie... În sfârșit, se trezi de-a binelea. A fost doar un vis, spuse el îngândurat. Ciudat vis într-un asemenea moment... Ia loc. O luă de mâini și o trase pe bancă; se așeză lângă ea și căzu pe gânduri. Aglaia nu începea conversația, doar își cerceta cu atenție interlocutorul. Și el o privea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în depărtare, spre orizont; un gând măreț că întreaga lume se oglindește în privirea Lui; chipul Îi e trist. Copilul a tăcut, și-a pus coatele pe genunchii Lui și, sprijinindu-și obrazul în palmă, și-a ridicat căpșorul și, îngândurat, cum cad copiii câteodată pe gânduri, privește țintă la El. Soarele asfințește... Iată tabloul meu! Sunteți inocentă și în inocență stă toată perfecțiunea dumneavoastră. O, numai asta țineți-o minte! Ce vă privește pasiunea mea pentru dumneavoastră? De-acum sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-a Itc "I" Trecuse aproape o săptămână de când cele două persoane din povestirea noastră se întâlniseră pe banca verde. Într-o dimineață senină, pe la ora zece și jumătate, Varvara Ardalionovna Ptițâna, care ieșise să conducă o cunoștință, se întoarse acasă îngândurată și foarte tristă. Există persoane despre care e greu să spui ceva care le-ar prezenta deodată și cu totul, în felul lor cel mai tipic și caracteristic; sunt persoanele numite de regulă oameni „obișnuiți“, „majoritatea“, care într-adevăr alcătuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am tăcut și am preferat să nu-i spun că am găsit portofelul, de unul singur. — De... de ce? Și banii sunt toți? — Am deschis portofelul: banii sunt toți, până la ultima rublă. — Ai fi putut veni să-mi spui, observă prințul îngândurat. — Mi-a fost frică să vă inoportunez, prințe, având în vedere propriile dumneavoastră impresii care, poate, ca să zicem așa, sunt excepționale. Pe deasupra, m-am prefăcut că n-am găsit nimic. Am deschis portofelul, m-am uitat în el, apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a murit înainte de nunta sa, nici aievea, nici “în somn“, cum îi prevestise lui Evgheni Pavlovici. Poate că într-adevăr nu dormea bine și avea vise urâte; dar în timpul zilei, printre oameni, părea îmbunat și chiar mulțumit, uneori era foarte îngândurat, dar asta numai când rămânea singur. Zoreau cu nunta, care era fixată cam la o săptămână după vizita lui Evgheni Pavlovici. În condițiile acestei grabe, chiar și cei mai buni prieteni ai prințului, dacă i-ar fi avut, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai puteau fi îndreptate, adică în momentul când caleașca trecea prin dreptul ferestrelor. Nu spusese nimic, dar două zile după aceea a fost bolnav. Nastasia Filippovna n-a mai repetat experiența. În ultimele zile dinaintea nunții, începuse să fie foarte îngândurată; sfârșea întotdeauna prin a-și învinge tristețea și se înveselea iarăși, dar era cumva mai potolită, mai puțin zgomotoasă, mai puțin bucuroasă decât cu câteva zile în urmă. Prințul își dublă atenția. I se părea curios că ea nu deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-i mai pună și cum s-o încheie pe cea începută; pe deasupra, inima i se zbătea atât de tare, încât până să și vorbească îi era greu. Rogojin tăcu și el și îl privi ca și mai înainte, adică îngândurat. — Așa, mă duc, spuse el deodată, pregătindu-se să treacă din nou strada. Mergi și tu. Să nu rămânem unul în urma celuilalt... așa-i mai bine... pe trotuare diferite... o să vezi... Când, în cele din urmă, fiecare pe alt trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sufletul îngrozitor de tulburat, mai devreme decât se aștepta, la două săptămâni după moartea Nastasiei Filippovna. Kolea a fost profund zguduit de cele întâmplate; s-a atașat definitiv de mama lui. Ninei Alexandrovna îi e frică pentru el, văzându-l mai îngândurat decât ar trebui să fie la anii lui; din Kolea, poate, va ieși un om bun. Între timp, în parte și datorită strădaniilor lui, s-a aranjat și soarta ulterioară a prințului; dintre toate persoanele pe care le cunoscuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
inventa voluptăți și nici sorbi delicii, decât în aromele insinuante, în mrejele îmbătătoare ale nefericirii. Cum numai întîmplarea le face triste, pândim și noi prilejul pentru un exercițiu de gust, ahtiați de umbre feminine, rătăcitori nocturni ai iubirii și paraziți îngîndurați ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. - Așa se proiectează în setea de obscuritate mătăsoasă, de-ntuneric dureros. Patima amurgurilor o așază în centrul zvârcolirilor noastre - vietate anonimă transfigurată de gustul nostru de umbre. În durerile mari, în durerile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sinucide din groaza de singurătate. Precum neurastenia este implicația organică a gustului pentru frumusețe, așa amețelile traduc înclinarea noastră spre absolut. Nu mai sânt obiecte care să te rețină, nici stâlpi de rezemat, nici bănci să-ți odihnești povara cărnii îngîndurate. Încheieturile ți se topesc și cazi în veșnicia anonimă a lucrurilor. Vinele, presimțind altă lume, nu mai adăpostesc mândria verticală, ci vestejesc spre absolut de bunăvoie. Iar sufletul, desfermecat de lume și de sine, urmează pilda trupului. Mi-aș vrea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acolo, ci realizează și portretul căutătorului În muzică de vers: ,,Noi, Alexandru Tăcu, vită de străhaiduc, rege peste toate proprietățile Noastre, arhimandrit al văzduhului și iubirii, Calif de Odobești și Podu-Turcului, bibliotecar al sufletului și ,,muncitor” al prieteniei, verde și Îngândurat al cerdacului Lunii, bărbat În toată firea și poet de aleasă lucrare, magistrat și elegiac, Învins și Învingător, dorit și dornic, aghiazma ucenicilor dar și tărie blestemaților, muzicant al cerului și deznădejdii, foarte abil trecător, paznic undeva, În Calea laptelui
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
normal, se află în centrul atenției. Starea factice de veselie dispare. De fapt au durut-o comentariile răuvoitoare ale Corneliei. E clar că locul Asiniei nu este printre ele. Întrebarea e, însă, unde ar fi locul ei? Își croiește drum îngândurată. Stropitul cu apă e singura acti vitate pe care i-o poți încredința fără să te aștepți la cine știe ce nenorociri. Și celelalte fete murmură nemulțumite. Sunt nevoite să îndeplinescă și sarcinile ei. Muncile sfinte nu se mai împart la șase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe la noi... — Cum adică? se minunează evreul. Legea primită de Moise pe Muntele Sinai te poate obliga s-o iei de soție pe văduva fratelui numai dacă n-au avut urmași. Altminteri nu ești obligat să crești plozii altuia. Tace îngândurat. — Nepoții de soră sunt la fel de dragi unchiului ca și tatălui lor, rostește Pusio într-un târziu. Instructorul protestează: — Nu e cu putință să existe o legătură de sânge mai sfântă și mai strânsă decât cea dintre părinți și copii. Uriașul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în telefon. Poate doar s-a prefăcut. Sachs reluă întrebarea cu voce tare. - Da, chiar s-a semnat. Am văzut. Poate nu m-oi uita eu mereu la fața lor, dar la asta mă uit mereu. Sachs clătină din cap îngândurată. - În fine, să-mi aduci registrul și orice altceva mai crezi că merită văzut de pe acolo, încheie Rhyme. Undeva în apropiere, o tânără de origine asiatică stătea cu mâinile încrucișate în jurul umerilor. Se adresă Ameliei Sachs, după ce o fixase îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
juca acum absentă cu cana goală. - Să folosești trucuri de magie pentru a omorî oameni..., șopti ea cu voce terifiată. Sachs nu mai adăugă nimic, lăsând liniștea să îi continue linia de argumentare. După câteva momente, Kara vorbi din nou îngândurată: - Mama e în spital. A suferit tot felul de schimbări de stare și domnul Bazac știe asta. Cred că aș putea totuși să îi zic că merg la ea să văd cum se simte. - Chiar avem nevoie de ajutorul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
necăjit, lângă gutuiul din fața porții și visează. De la mantaua albă, i-au căzut doi nasturi negri, de cărbune. Mătura din mâna dreaptă, îi atârnă sub greutatea zăpezii. Doar morcovul roșu, care-i ține loc de nas, îl face mai vesel. Îngândurat, zâmbește totuși cu dinții lui de fasole, căpșoarelor de la geam care l-ar invita cu dragă inimă în casă, dacă nu s-ar topi. Văzduhul prinde iarăși a-și cerne sita uriașă, argintând zarea. Ninge! Ninge! Corina Popa, clasa a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spre alte țări, depărtate și calde. În livezi, crengile pomilor se încovoaie de atâta rod. În vii a început culesul strugurilor. Pe câmp se văd arăturile de toamnă. Stoluri de cocori trec grăbite spre asfințit, lăsându-ne mai triști, mai îngândurați. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a II-a B Toamna Cu hlamida plină de frunze multicolore, a venit pe meleagurile noastre frumoasă, harnică și îmbelșugata toamnă. Vremea este arareori frumoasă. La noi, în luna octombrie este chiar frig. În nucul din poarta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
te-ar putea ispiti la fapte rele. Îți place să rămâi în această lume pură, deoarece te simți înger într-un rai pământesc. Anca Romila, clasa a VII-a C O călătorie imaginară pe Dunăre E vară. Stau pe mal îngândurată și privesc valurile înspumate ale Dunării. Apele șușotesc, lovindu-se de mal, atingând uneori vârfurile îndoite ale sălciilor plângătoare. În depărtare, se vede o barcă din care doi bătrâni pescari aruncă sistematic undițele. Pe un nufăr galben, orăcăie o broască
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
căsuța de pe malul apei, unde se întâlnesc cărări ce duc la moară. În jurul tău e numai tristețe, apele curg în vale cu vuiet puternic și plopii în umedul amurg doinesc eterna jale. Mi te închipui, frumoasă și firavă, cum taci îngândurată. Știu că nu ai bani și că poate în vatră nu ard decât vreo trei vreascuri rupte dintr-un gard, trosnind din când în când, cu flacăra lor care geme și amestecând prin colțuri de odaie lumini și umbre. Dar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ochii cei încercănați îți stăpâneai puhoiul de lacrimi, care ar fi izbucnit din clipă în clipă. Cele două fete îți mai alină durerea, una din ele îți povestește un basm cu pajuri și cu zmei, iar tu rămâi în continuare îngândurată, dar asculți totuși istorisirea ei. Frământarea ta sufletească, grija pentru mine, fiul plecat de mult timp, se regăsesc în tăcerea și gesturile tale: scapi fusul, el se deșiră, dar nu-l ridici. Copilele te privesc cu tristețe și apoi fără
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Fiți gata de zgâlțâială. Ripley se uită la însoțitorii ei, strânși unii într-alții în interiorul micului vehicol. Hicks se prăbușise și dormea, susținut de hamuri. Tresăririle nu-l deranjau câtuși de puțin. Ceilalți infanteriști stăteau calmi, privind drept în față, îngândurați. Hudson monologa tăcut, Ripley nici nu încerca să citească de pe buzele lui în continuă mișcare. Burke examina interiorul VTT-ului cu un interes pur profesional. Aezat înaintea lui Gorman, care stătea cu ochii închiși. Era palid și-și freca încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
evoluție: iată un punct asupra căruia nu ne-am putut pronunța la bordul lui Nostromo, Adevărul e că ne gândeam mai întâi de toate cum să rămânem în viață. N-am avut vreme de teorii. ― Greu de spus, răspunse Bishop, îngândurat. Și totuși un amănunt mă intrigă. ― Care? ― Poate că trebuie să atribuim aceasta numai instinctului, atracției exercitate de căldură, sau ceva de genul ăsta, dar regina lor, dacă există, a ales pentru depunerea ouălor singurul loc din colonie în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fi plătită de Richard Fine din banii pe care banca i-a ciugulit din economiile Lumii a Treia, am comandat scoici (cu o garnitură de orez sălbatic) și homar (jumătate, plus maioneză cu lămâie) și m-am lăsat pe spate îngândurată. În aveam de-o parte pe Sir Richard, iar de cealaltă, pe Minor; James Rattray-Potter era suficient de departe ca să nu-mi cauzeze neplăceri și m-am amuzat singură evitând intenționat privirile lui Sebastian, care încerca cu disperare să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ce ți-a spus mai exact? —Mie mi-a spus „Nu mai pot să continui așa, chiar dacă o să le zică“. Apoi către Charles a spus: „Nu vreau să“ și ceva care suna a „șantajist“. Ignorând ultima parte, Simon a repetat îngândurat: — Deci a spus „să o fac“? — Exact, „să o fac“, nu „să-l plătesc“. Nu pot să cred că Charles voia bani de la Bill - ar fi fost o nimica toată pentru el. Dar oportunitățile care derivau din a avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]