917 matches
-
cu aparatul în mână... Nopțile, diminețile, zilele ce au urmat, au fost pentru Laura o lungă așteptare, însă în sufletul ei se cuibărise cu încăpățânare speranța că, într-o zi, telefonul va suna. * * * Doctorul Tomescu conducea mașina cu viteză redusă, îngândurat și oarecum încordat. Era foarte târziu, dar a hotărât să facă un ocol mare pentru a trece pe la spital și nu direct acasă pentru a se odihni. Ascultase cât se poate de atent tot ce-i povestiseră Iuliana și mama
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
spital..., da, Marian Malciu că l-au dus urgent acolo, nu au stat de căutări... Este adevărat, înțeleg...”. Cu aceste întrebări și răspunsuri în gând, absent la tot ce îl înconjura, traversase spațiul de la parcare în spital și străbătea holurile îngândurat. A intrat prin blocul operator pentru a scurta traseul și a câștiga timp, acesta având legătură directă cu secția de terapie intensivă. Aici a avut parte de tabloul specific secției. Era prea obișnuit cu acel gen de scene în care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Sigur că da! Te aștept aici... trebuie să vorbim. - Da, bine! Mulțumesc mult, doctore! - Pentru puțin..., murmură Eugen, nedumerit de tonul folosit de Iuliana și de graba ei: „Ce este cu ea? Am greșit eu cu ceva?” se întrebă el, îngândurat. ... Trecea dintr-un salon în altul, fără să audă cuvintele personalului medical ori să observe datele indicate de aparatură. Încerca să-și amintească tot ce a vorbit cu Iuliana pentru a descoperi acel ceva care se pare că ar fi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ești obosită și dorești, îți stau la dispoziție... - Perfect! Mulțumesc frumos, Eugen! Vii și tu? Voi fi pe aproape. Am unele chestiuni de rezolvat, răspunse el, total surprins de tonul și de privirea fetei. Iuliana a intrat în salon mai îngândurată decât fusese Eugen ceva mai devreme. Salută și răspunse cât putu mai amabilă fetelor care au salutat-o de cum au văzut-o. „Oare ce este cu el? Pare schimbat..., dar, mai întâi, să-l vedem pe Tinu”, hotărî Iuliana, ușor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de lucruri... Nu știu la ce anume te referi, concret, dar... lasă să vorbim altădată despre asta. Te rog frumos! De acord! Îmi cer scuze dacă te-am deranjat! Iuliana nu răspunse. Privea în jos, părând că-și numără pașii, îngândurată, iar el i-a respectat tăcerea. Așa au mers, tăcuți, până în parcare și, mai apoi, în timpul deplasării cu autoturismul. Amândoi meditau, fără să știe, la aceleași probleme, încercând să descopere soluții acceptabile. Când au ajuns aproape de blocul în care locuia
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a fiecărui medic, excluse orice moment de așteptare: - Nu avem timp acum să o așteptăm și nici nu este nevoie... Veniți împreună la mine după ce se liniștesc apele aici. Să vină și domnul doctor Cezar Nistorescu, vă rog! adăugă aceasta îngândurată, de parcă nici nu-l observase pe Cezar până atunci alături de ei toți. Cererea dumneavoastră cred că depășește sfera atribuțiilor noastre în acest caz..., dar..., pentru o consultație, pentru un sfat, voi găsi înțelegere și timp..., domnule Tomescu. - Mulțumesc mult, doamna
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
O voce... Laura! Doamne, Doamne! Ce o fi în capul meu?... Mai bine să mă spăl și să beau o cafea. Poate cămi revin mai repede”, se gândi Laura și ieși din cameră cu pași mici, aproape pe vârful picioarelor, îngândurată. Împinse cu mare grijă ușa dormitorului de alături și deschise ochii mari să admire priveliștea din fața ei. Pe pat, în curmeziș, cu brațele și picioarele desfăcute larg, de parcă se așezase pe nisip la plajă, Daniela dormea dezgolită. Cearșaful era împins
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îndreptățit să fiți jignit. Vă rog să primiți scuzele mele. - Ah, dragă, făcu Pascalopol, ce-ți trece prin gînd! N-amobservat nimic. Tot ce-ai spus era perfect, just, în cadrul discuțiunii. Nu te uita la mine. Sunt uneori, fără voia mea, îngîndurat, și asta dă impresia de supărare. Lămurirea lui Pascalopol fu atât de firească, încît Felix căzu într-altă nemulțumire de sine. Va să zică, se grăbise într-un exces de amor propriu și mărturisise moșierului o reacțiune pe care acela n-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
diminețile îmi strâmba aripile. La prânz, îmi paradea farurile... Iar serile, dacă n-aveam ghinion, îmi fleșcăia doar amortizoarele... Anul trecut, toți taximetriștii din sector am organizat chiar un campionat de călcat câinele ăsta... După trei etape - trase-n piept, îngîndurat, Genel - cinci dintre noi luam virajele direct din spital... Doi dezmorțiseră Crematoriul, pe motiv că fuseseră incinerați și că fuseseră declarați morți. Patru ieșiseră cu transferurile pe Mașinile de Gunoi, de la Primărie. Iar altul, cel mai slab de inimă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a dat foc, în tomberonul gunoi, să nu rămână nicio urmă. În vara aceea după examenul de admitere, era pe Mangaliei în dreptul cinematografului Progresul și intenționa să ia bilete la un film când o vede pe doamna dirigintă mergând atentă, îngândurată, fără țel, având tot timpul din lume la dispoziție, așa cum umblăm adesea parcă vrem să fim singuri dar înconjurați de oameni. Îți face bine gălăgia, freamătul mulțimii și agitația te liniștește. Îl descoperă brusc printre ceilalți oameni. Cu fața
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se aprindeau de plăcere, băutura îl fericea. N-ar mai fi plecat. Nu-și lua mâna lui frumoasă de pe măsura rece, de sticlă. Avea niște degete de domnișoară, albe și prelungi. Pica vreun necăjit. Cerea dorobanțul lui și-l sorbea îngîndurat; nea Fane se da-n vorbă cu el: - De unde vii, tată? - De la muncă, răspundea Chirică, ștergîndu-și barba țepoasă. - Osteniși? - Ostenii. Ce, e ușor? Dau drumu la douăzeci de trenuri pe zi, m-a deșelat acu... - Da ce ac e ăla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
inventa voluptăți și nici sorbi delicii, decât în aromele insinuante, în mrejele îmbătătoare ale nefericirii. Cum numai întîmplarea le face triste, pândim și noi prilejul pentru un exercițiu de gust, ahtiați de umbre feminine, rătăcitori nocturni ai iubirii și paraziți îngîndurați ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. - Așa se proiectează în setea de obscuritate mătăsoasă, de-ntuneric dureros. Patima amurgurilor o așază în centrul zvârcolirilor noastre - vietate anonimă transfigurată de gustul nostru de umbre. În durerile mari, în durerile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sinucide din groaza de singurătate. Precum neurastenia este implicația organică a gustului pentru frumusețe, așa amețelile traduc înclinarea noastră spre absolut. Nu mai sânt obiecte care să te rețină, nici stâlpi de rezemat, nici bănci să-ți odihnești povara cărnii îngîndurate. Încheieturile ți se topesc și cazi în veșnicia anonimă a lucrurilor. Vinele, presimțind altă lume, nu mai adăpostesc mândria verticală, ci vestejesc spre absolut de bunăvoie. Iar sufletul, desfermecat de lume și de sine, urmează pilda trupului. Mi-aș vrea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de ziua ei”; „Eu nu iau niciodată la școală Foarte Bine, de ce?”Cristinel, 10 ani, clasa a III-a Acestea sunt Întrebări la care ne este greu să răspundem. Sunt copii care vin la școală Încruntați, cu capul plecat, triști, Îngândurați, alții Încordați, grăbiți sau nervoși, alții au fața trasă și nefiresc de crispată pentru un copil. „Toți acești copii prezintă o notă comună... fiind singuri cu problemele lor, care le-au creat aceste stări.” (S.Iancu, 2000) Multe studii de
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
pună un toc. Să se răzbune, dar ce motiv ar fi avut? Că avea o fire morocănoasă atunci când el făcea vreo năzbâtie? Sau că era prea conștiincios în privința celor din familia lui? Îl revedea, îi revedea ochii aceia sinceri și îngândurați, mâinile mari și surâsul de om bun și simțea o duioșie care, dacă nu s-ar fi aflat în confesional, l-ar fi făcut să izbucnească în hohote de plâns. Duhovnicul nu se pricepuse să-i dea o explicație pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Bătrânii se uitau scuipând, mamele plângeau, tinerii își rumegau furia. Tommaso a izbutit să-și aducă aminte și de ceea ce i se întâmplase într-o seară, în timp ce se-ntorcea acasă după ce ieșise de la casa parohială a lui Don Terentio. Fluiera îngândurat, când la colțul unei ulițe dădu nas în nas cu vreo șase sau șapte indivizi. Dădu binețe și se făcu că nu dă vreo atenție specială grupului respectiv. La început a fost un moment de ezitare, apoi izbucniră în râs
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de pe ecran. — Ia și asta. Portretul artistului în tinerețe. În orice caz, dacă vrei să-i lecuiești frântura de la tâmplă, să n-o faci cu bidineaua, ci cu o pensulă subțire. Altminteri, mai mult o să vatămi decât o să lecuiești. Ieși îngândurată, ferindu-se în ultima clipă din calea tărgilor purtate în fugă și a brancardierilor care cereau, în gura mare, să li se facă loc. Se strânse în pardesiu și se opri o clipă, în buza trotuarului. De aceea se bucură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
desfundat de lângă ghiveci. Nu părea unul dintre clienții obișnuiți. Întâi că din profil avea chipuri diferite. La început, când băgase capul pe ușă, i se vedea obrazul drept. Iar acum întorcea, așezat pe scaun, obrazul stâng. Primul era vesel, acesta îngândurat. Nu arătau la fel nici linia ochilor, nici colțurile buzelor. În partea cea veselă părul era cârlionțat, în partea îngândurată cădea neted peste ureche. Avea un fel de pelerină neagră, lucioasă și, în picioare, cizme care scoteau un sunet sec
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
capul pe ușă, i se vedea obrazul drept. Iar acum întorcea, așezat pe scaun, obrazul stâng. Primul era vesel, acesta îngândurat. Nu arătau la fel nici linia ochilor, nici colțurile buzelor. În partea cea veselă părul era cârlionțat, în partea îngândurată cădea neted peste ureche. Avea un fel de pelerină neagră, lucioasă și, în picioare, cizme care scoteau un sunet sec, de parcă ar fi călcat pe lespezi. Străinul își întoarse, la un moment dat, obrazul vesel către planta ofilită și întinse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a deplasat în alt element, pentru care oameni ca mine și ca dumneata n-au organe de respirație. - Ar fi bine totuși... mai voi Dan Bogdan să plaseze un sfat. Însă Ioanide se pretextă grăbit și ieși pe ușă. Mergând îngîndurat, arhitectul se trezi în campamentul lui cu Ioana, deși avusese intenția de a se întoarce acasă. I se născuse o a doua abitudine din distracție. Cu toate acestea, simți falsitatea condiției sale și de aceea viziunea lui din cuprinsul acestui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
domni. Ștefan-Vodă și Daniil Sihastrul Însoțit doar de doi tineri copii de casă, Ștefan-Vodă urca prin munții Bucovinei, în vara aceea fierbinte din 1476. Galopaseră vreo două ceasuri. Șiacum mergeau la pas, să mai răsufle caii. Ștefan sta în șa îngândurat, trist și tăcut. Slujitorii nu cutezau nici ei să deschidă vorba. --Acolo sus, e o chilie, nu? a întrebat deodată Ștefan, arătând cu o fluturare din cap, în sus spre o stâncă, unde mână de om săpase o ușă și
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
S-au îmbrățișat. S-au sărutat. «Jurăm că vom da mâna să fim pururea frați!» recitară câțiva, într-un glas. Aceasta va să fie deviza de acum încolo! Entuziasmul i-a împiedicat o vreme, să vadă că singur Anton Pann, îngândurat, sta de o parte, cum nu-i era obiceiul! Ce-i, Antoane, istețule? Nu-ți place poezia lui Mureșanu? Anton Pann a surâs, s-a ridicat în picioare; a tușit ușor și a început să cânte, cu glas puternic și
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
mea că dau drumul la câini. A stat mult timp acolo în mijlocul drumului cu bucata ceea de mămăligă în mâini, parcă nu știa ce să mai facă, încotro s-o apuce. A plecat într-un târziu pe lângă garduri, abătut și îngândurat, cărând bucata de mămăligă pe care până la urmă o aruncă unui câine costeliv care se uita cu ochi flămânzi la el. Sărman câine, poate demult nu mai mâncase ceva și acum se îneca încercând să înfulece dintr- odată toată mămăliga
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
trenul m-a lăsat în Gara de Nord, gară care nu are liniște fie zi, fie noapte. Doream să mai văd Bucureștiul, așa că am plecat la pas prin oraș. Oamenii mi s-au părut mult mai rapizi la mers și mult mai îngândurați decât pe timpul lui Ceaușescu. Pe chipuri se putea citi mai mult ca niciodată grijile pentru ziua de mâine și pentru un timp, aceasta mi-a dat o undă de disconfort, transmis printr-o empatie perfect umană. Dar deodată imaginea aceasta
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ar fi fost suficient pentru a declanșa o descărcare electrică sau chiar o explozie în lanț. Din toți cei opt ocupanți ai compartimentului, cel mai puțin îngrijorat era tot Florin. Deși încă mic, se uita și el țintă spre fereastră, îngândurat ca un om mare și curios, să vadă ce se întâmplă afară. Florin, nu-i așa că ție nu ți-e frică de fulgere? îl întrebă Bidaru din pragul ușii cu scopul de a-l pregăti și a-l încuraja. Cireșica
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]