1,478 matches
-
autorităților; acesta a fost cazul poetului Andrei Voznesenski, care, atunci cînd a oferit un recital de poezie la teatrul Vieux-Colombier din Paris, „la Început a fost aplaudat, dar spre sfîrșit oamenii ieșeau din sală”. Împreună cu Evtușenko „se slujește de minima Îngăduință a regimului de a critica unele aspecte ale trecutului și nu trec peste limitele date...”. Cu toate acestea, Monica Lovinescu Înțelege să nu judece Într-un mod radical cazul acestora, dat fiind faptul că există un risc al schematizării, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pentru „cartierul de afaceri” al orașului Buenos Aires, așa cum s-ar vedea acesta de pe un vas care se apropie Figura 16. Planul lui Le Corbusier pentru rețeaua de drumuri și de locuințe din Rio de Janeiro. Le Corbusier nu avea nici o Îngăduință pentru mediul fizic pe care Îl creaseră secolele de viață urbană. Era plin de dispreț față de Înghesuială, Întuneric și dezordine, față de aglomerația și mizeria ce caracterizau Parisul și alte orașe europene la Începutul secolului al XX-lea. După cum vom vedea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sau C.A. Rosetti (în „Românul“) considerau că guvernul trebuia să ducă în primul rând o politică națională. Pentru cei doi, dezamăgirea provocată de Rusia și neîncrederea în politica dusă de aceasta erau motivele ce-i determinau să privească cu îngăduință apropierea de Germania și Austro-Ungaria. Dorind să stimuleze reorientarea politicii externe a României, diplomații germani și austro-ungari vorbeau tot mai des despre iminența unui război care ar găsi România într-o stare de izolare. Dincolo de jocurile de culise, era o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
voința de a săvârși” și „voința de a fi”, alege exilul și se crede eliberat din mrejele frumosului. Dar, după patru ani de tăcere, se pregătește ieșirea din crisalidă a lui B. Fondane. Acestei metamorfoze i se datorează înțelegerea și îngăduința cu care poetul matur și francofon îl regăsește pe cel care scria, abia ieșit din copilărie, în 1917, „într-o Moldovă mică cât o nucă”, când „nimic din ce constituia acest lirism nu mai exista în realitate”, când poetul „privea
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
cel de-al doilea termen Îi pare a se potrivi mai bine pentru modalitatea de existență a intelectualului În spațiul public totalitar, cum zice Sanda, În raport cu puterea politică. Când mă raportez la rezistență, Îi exclud categoric pe cei care aveau Îngăduința autorităților comuniste să publice anumite texte (În speță romane ale „obsedantului deceniu”). Mă gândesc Însă și mă raportez prin termenul rezistență la cei care au pătimit concret pentru curajul lor. Consider că termenul ar fi, astfel, potrivit pentru cei care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
competențe În domeniu și Întorcându-mă la Întrebarea Sandei despre justificarea omului generic de astăzi și apoi la răspunsul dumneavoastră cum că această vorbire ar fi justificată de păstrarea unor date, cred că românul generic nu cere nici un fel de Îngăduință pentru a-și contura o imagine. Este vorba, desigur, de o imagine care precipită În imaginar: În imaginarul românesc, dar și În cel occidental (se vede că sunt de fapt tot atâtea precipitate imaginale câte contexte vom lua În atenție
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
personale pe care le-am Încercat În ultimii ani, iar pe de altă parte, din observarea empirică a unor aspecte intelectuale, sociale și politice ale României postrevoluționare. În mod inevitabil, cele două planuri se intersectează, motiv pentru care Îmi cer Îngăduința să vi le detaliez, nu Înainte de a vă preciza că opțiunea mea pentru stilistica interogativă a acestui text de pornire e deliberată. Prefer să pun Întrebări, cu speranța unor deslușiri ulterioare - ale unor aspecte: chiar În dezbaterea noastră de azi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la Petersburg, țarinei Ecaterina a II-a, doleanțele țării și participa, în 1772, la intervenția făcută la Focșani, pe lângă generalul rus G. Orlov. Mitropolit „al Mirelor” - precum cândva Matei de la Mănăstirea Dealu - din 27 noiembrie 1776, va avea nevoie de îngăduința canonică a patriarhului din Constantinopol pentru a ocupa scaunul de episcop al Râmnicului. Perioada râmniceană (1780-1792) a însemnat pentru F. buna organizare a vieții canonice și ritualice de sub jurisdicția episcopiei și cultivarea tradiției ortodoxe, înveșmântată în graiul românesc al tipăriturilor
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
ale fecundului d. Sadoveanu, la comerțul practicat în stil broșural de d. Petrescu, la cenușa ce-a rămas din Jar-ul d. Rebreanu și veți accepta din tot cugetul avalanșa cărților expuse în vitrini de tineri dezinteresați; veți surâde cu îngăduință eforturilor depuse de tânăra generație, care luptă [...] să distrugă rigidele regule ale tradiției și să fondeze alta, de factură modernistă.” M.Pp.
FLUX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287037_a_288366]
-
Cu toate acestea, trebuie evidențiate două diferențe importante, care sugerează că modificarea paradigmei poate avea loc mai ușor atunci când este vorba despre o teorie științifică decât în cazul analizei informațiilor secrete: 1) pionierii noilor idei nu au nevoie nici măcar de îngăduința, cu atât mai puțin de acordul adepților vechilor concepții pentru a-și publica opiniile, 2) pot fi elaborate și efectuate experimente special concepute pentru a se adopta una dintre cele două variante de concepții. Chiar și așa, unii au pretins
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
un text păstrat numai într-un manuscris de la Moscova; aici, la începutul unui discurs (primul potrivit ediției grecești, al optulea în ediția variantelor siriene alcătuită de R. Draguet care reproduce acest text grecesc) Petru vorbește propriilor discipoli. Reproșându-și excesiva îngăduință față de ei, le transmite tradițiile (paradoseis) comunicate de maestrul său, defunct de-acum, lui și altor doi discipoli; urmează textul acestora sub forma unui discurs direct al lui Isaia (așa cum arată o apostrofă ce îl vizează chiar pe Petru). Propunerea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
această direcție a dezvoltării micilor companii destinate distribuției către populație a produselor de larg consum, chiar dacă unele dintre firmele care au funcționat pe această piață privată a comerțului cu amănuntul au reușit câteodată rate ale profitului excepționale. Putem considera, cu îngăduință, că au avut măcar funcția de a oferi o direcție pentru o acumulare primitivă a capitalului într-un timp scurt și pe scară largă. De fapt, în întreaga Europă de Est, noii întreprinzători au avut o soartă oarecum asemănătoare: în
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
plin de răotate”. Absența „blagorodniciei” - și ca atare lipsa de acces către gândul și fapta nobile - este deconspirată (cu plăceri ascunse) într-o formulare memorabilă menită să îl discrediteze pe bătrânul Constantin Cantemir. Ajuns voievod al Moldovei printr-o mare îngăduință („parahorisis”) divină - „poate fi pentru păcatele creștinilor acelui pământ”, se rostește „candid” G. -, dușmanul lui Constantin Brâncoveanu fusese întâi „herghelegiu”, „apoi lefeciu, apoi și ceauș la steagul spătărescu aici în țară”. Demersurile acestor inepuizabili agenți ai răului sfârșesc lamentabil în
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
dintr-un text păstrat numai într-un manuscris de la Moscova; aici, la începutul unui discurs (primul potrivit ediției grecești, al optulea în ediția variantelor siriace alcătuită de R. Draguet, care reproduce acest text grecesc) Petru le vorbește discipolilor săi. Reproșîndu-și îngăduința excesivă față de ei, le transmite tradițiile (paradoseis) comunicate de maestrul său, acum mort, lui și altor doi discipoli; urmează textul acestora, sub forma unui discurs direct al lui Isaia (așa cum arată o apostrofă ce îl vizează chiar pe Petru). Propunerea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
consecvența logică, numai din dorința de a ieși triumfători, de a-și manifesta satisfacția pentru reușită. Repetate, stările de capriciu se pot stabiliza și deveni trăsături negative de caracter cu grave repercursiuni asupra integrării sociale. Câteva cauze ale capriciilor sunt: Îngăduința nelimitată de către părinți, care i-a făcut pe copii să creadă că le este permis să pretindă sau să facă orice doresc; slăbiciunea persoanelor din jurul lor; răsfățul prin satisfacerea tuturor dorințelor și poftelor. 2. Încăpățânarea, ca refuz de a executa
CONTROLUL COMPORTAMENTULUI DEVIANT LA PREŞCOLARI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
să le pună în cartea sa, obiceiul său fiind de a culege tot ce-i cade sub mână și având caracter de document autentic. Ca de altfel și întreaga lucrare de față constituie o filă de istorie autentică și cu îngăduința dsale am sămi permit să mai adaug câteva impresii la vasta sa întreprindere istoriografică, de care societatea de astăzi are atâta nevoie, măcar pentru a-și cunoaște originea ascunsă timp de 5 decenii sub oblocul unei ideologii ce s-a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
apă” durează patruzeci și două de luni. În tot acest răstimp ea rostește „enormități și hule” împotriva lui Dumnezeu; hulește „numele Lui și cortul Lui și pe cei ce locuiesc în cer” (13,6). Prin puterea ei demonică, dar cu îngăduința lui Dumnezeu, fiara va învinge „sfinții” - inclusiv martorii din capitolul 11 - și va pune stăpânire pe triburile lui Israel, precum și pe popoarele păgâne. Puținii credincioși care vor mai fi rămas vor înfrunta martiriul, singura posibilitate de mântuire. În descrierea atrocităților
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cei rău‑credincioși simt nevoia de a crede în ceva. De aceea Dumnezeu le va trimite un fals mesia care să‑i însoțească în rătăcirea lor și care să le astâmpere setea „religioasă”. Venirea Anticristului se va face așadar cu îngăduința lui Dumnezeu însuși. Cei „rău‑credincioși” își vor simți, într‑un fel, viața „împlinită”, atunci când vor recunoaște fantasma lor întrupată într‑un personaj istoric: „Dumnezeu”, spune Pavel, „le va trimite un duh de amăgire”. Diavolul nu acționează singur, prin sine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca premisă obligatorie a venirii Anticristului arată două lucruri: 1) Atitudinea conciliantă, diplomatică a episcopului de Lyon față de puterea romană, care nu are, în mod strict, nimic de‑a face cu domnia Anticristului, acțiunea acestuia din urmă făcându‑se cu îngăduința lui Dumnezeu însuși, în cadrul planului mântuirii (teoria paulină din 2Tes. 2,11‑12); Roma nu mai este modelul prevestitor al ultimului regat, cum se întâmplă în cazul lui Hipolit. De asemenea, nu există la Irineu nici o aluzie la legenda lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apleacă și se fac câmpii; un înger al lui Dumnezeu îi călăuzește de‑a lungul întregii lor călătorii. Marșul lor are și o dimensiune militară. Dușmanii întâlniți în cale sunt pur și simplu sfărâmați; orașele distruse, devastate. Toate acestea cu îngăduința lui Dumnezeu (vv. 941‑988). Înainte ca oștirea sfinților să intre în Ierusalim, tiranul care l‑a învins pe Nero fuge către nord. Este prins și aruncat într‑un iaz (stagnum) împreună cu profetul său mincinos, îndurând aici „pedeapsa focului” (ignea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
osteneală/ Asemenea leilor, pustiu fac tot locul prin care trec./ Vreo luptă de s‑ar da, nici o oștire nu le‑ar putea ține piept,/ Căci însuși Dumnezeu îi însoțește./ Nimicesc oameni și șterg de pe fața pământului cetăți întregi,/ Și, cu îngăduința lui Dumnezeu, pustiesc tot ținutul locuit./ Umplându‑și cuferele cu prăzile lor de aur și argint/ Și acoperiți de bogății, cântă cântare de biruință./ De îndată ce se apropie de cetatea părinților lor,/ Cumplitul tiran fuge îngrozit,/ Dimpreună cu mulți, [căutând scăpare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
proiectele matrimoniale, nucleul acesta de bază interesând - poate în primul rând - spațiul public al exercițiului monarhic (avută fiind în vedere asigurarea urmașului). Am să vorbesc din nou despre încheierea căsătoriei (acest „păcat necesar” acceptat de Biserică, privit parcă mai cu îngăduință în Răsărit, un „rău” preferabil marelui păcat - „Fiindcă - zicea Sfântul Apostol Pavel - mai bine este să se căsătorească, decât să ardă” -, care coboară cu o treaptă mai jos raportul dintre Dumnezeu și Adam și statuează inegalitatea dintre bărbat și femeie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Moldova chiar din porunca lui Ștefan cel Mare). A fost obligat Vodă să se însoare din nou. Obligat și de moartea soțiilor și de dorința (imperioasă în cazul caselor domnitoare) de a avea un moștenitor. Putea obține, în acest sens, îngăduință de ierarh. Și poate chiar a făcut-o, dând prioritate necesităților „publicului”, căci dispozițiile Bisericii erau foarte severe în privința însoțirilor admise și a numărului lor (câteodată Ecclesia ortodoxă, deși nu admitea, tolera - Constantin Cantemir a fost însurat de patru ori
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Sava Brancovici la scoaterea sa silnică din scaun) în 1683, sub titlul Sicriul de aur, alcătuiesc un discurs eminamente livresc. A fost un cărturar harnic acest preot calvin (înnobilat, împreună cu fratele său Oprea, la 20 mai 1664608; de aici, probabil, îngăduința pe care o obține de a imprima cărți românești și chiar unele subvenții primite pentru acoperirea costurilor tipăririi), ce a fost, între 1682 și 1684, protopop al bisericii reformate din Sebeș și notar sinodal. I se pun în seamă mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acesta, valorile pot fi: binele moral, adevărul filosofic, frumosul estetic, dreptatea și sinceritatea În relațiile dintre oameni, sfințenia, sacrul și divinul În sfera spiritualității religioase, exemplul sau modelul În educație, curajul și eroicul În acțiuni, iubirea și respectul, Înțelegerea și Îngăduința. Între persoană și valori există o permanentă relație. Valorile nu implică numai o simplă satisfacere a unor trebuințe, ci ele corespund și unor atitudini sufletești și morale ale persoanei. Persoana se formează și se desăvârșește, În plan uman, prin interiorizarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]