811 matches
-
a petrecut ca și cum ar fi trecut printr-un cuptor încins... Când răcoarea nopții săruta cele două trupuri goale întinse pe cojocul din poiană, s-a auzit al doilea cântat al cocoșilor... „Trebuie să plec. Acuș se face ziuă și...” - a îngăimat hangița. Răspunsul a fost un potop de sărutări, care au făcut-o să uite de gândul plecării. Și dogoarea cuptorului încins a cuprins-o din nou... ... Din acea noapte, hangița parcă trăia doar în vis. Făcea totul ca mânată de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a depărtat cu mers alintat. Rămași singuri, am pus mâna pe ulcelele cu vin și, cu gesturi obosite, le-am ridicat și am ciocnit: Pentru tot ce am reușit să facem, vere, și pentru ce nu am făcut încă - a îngăimat ieșeanul, dus pe gânduri. Pentru prietenie și pentru ochii hangiței, dragă ieșene. Am mai rămas o vreme plutind pe apele cântului lăutăresc, gustând din când în când din ulcele cu vin... Hangița nu prididea cu treaba, trecând de la un mușteriu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să fie la un loc! Când a fost adus, inconștient, era de gardă... i-a făcut primele intervenții, investigații. Zile întregi îi rămăsese în amintire cu privirea care cerșea milă. El nu putea vorbi. În rarele momente când își revenea îngăima ceva, se agita. Știa ce vrea, avea experiența atâtor ani. - Nu se poate! Stai liniștit și o să fie bine! Ochii lui negri o urmăreau obsedant și aștepta cu nerăbdare să se întoarcă înapoi. De câte ori era în tură trecea mereu prin
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Îngheță, nu-i venea să creadă... și doar se rugase, parcă Dumnezeu ascultă rugile tuturor! I se puse o ceață pe ochi și iar auzi vocea incitată, - Dezbracă-te nu glumesc! De data asta indispus. Știi devin din ce în ce mai nervos! Ea îngăimă revoltată, - Dar nici nu vă cunosc! Imediat bărbatul îi răspunse cu un zâmbet cinic și răutăcios, - Nici eu dar mă atragi! Repet pentru ultima dată, dezbracă-te mai repede! Devenise amenințător. Lacrimile o podidiră, deodată îi veni o idee salvatoare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la preot... îl anunțăm să vină acasă, luăm și cazanul de la biserică! Își îndeamnă Mitică, prietenul și cumnatul, - Mă duc eu, la preotul Vârnav să-l chem, voi aduceți cazanul. Intervine Decebal unul dintre frați. - Bine...încălziți apă mai multă! Îngaimă hotârât Gică, rudelor aflate în preajmă. Cei trei dispar în viscolul ce a izbucnit mai tare. În jumătate de ceas sunt înapoi, cu cazanul și preotul. Acesta se pregătește de sfânta slujbă, aranjează odăjdiile și în final începe ceremonia de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un timp își ridică fruntea. Stelele erau multe. Ochii soldatului căutară steaua de la miazăzi. O găsiră, atârnată în același loc, ca un ochi alungit și plin de mânie. Mâna lui Iahuben se ridică tremurătoare spre stea și buzele lui veștede îngăimară: - Dar steaua asta? Auta se întoarse repede într-acolo, după aceea își plecă ochii în pământ și nu putu să spună nimic. Trecu un răstimp de tăcere. Auta privi din nou steaua, apoi pe Iahuben. Apa limpede a unui zâmbet
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care bărbații n-o puteau ghici, îi surâse și o trase de mână pe lespedea pe care ședeau. Mai-Baka se uită cu gura căscată. Auta zâmbi și îl întrebă: - De ce te uiți așa mirat? Mai-Baka întoarse capul spre el și îngăimă, parcă trezit din visare: - Cine a mai văzut robi să stea alături de zei? Sau am înnebunit eu și tot ce mi se pare că văd numai mi se năzare! - Nu ți se năzare nimic, arcașule, decât un singur lucru: ți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cobori mai jos. După un răstimp, pământul se putea zări ușor. Cârmaciul trase de un mâner și carapacea se dădu în lături de sub podeaua străvezie. Uitîndu-se în jos și zărind oglinda unei ape largi, Mai-Baka arătă cu mâna într-acolo, îngăimînd: - Ce se vede jos? - Marea Dulce și obârșia râului Hapi, îi răspunse Auta. Ntombi privi din clipa aceea numai în ochii lui Mai-Baka; iar Mehituasehet, văzând aievea muntele de unde izvora râul dătător de viață despre care se spuneau atâtea povești
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se-ntoarse spre mama care-și ștergea pe furiș lacrimile: - Ia-ți-l acasă Evdochio, să nu-l mai văd! Plângea din cauza durerii, dar mai mult de perspectiva de a se ști mereu cu mâna strâmbă. Printre sughițuri, reuși să îngăime: - Nașule, promit să suport totul în liniște, numai nu mă lăsa așa! Nici să mă îmbrac singur, n-aș reuși c-o mână! Din nou îl luă gospodarul în brațe, nașul îi trase mâna, el strângea din dinți. Se încuraja
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
câteva clipe, în care directorul Mitru se apropie și-l privi în ochi, zâmbindu-i discret. - Te felicit, băiete! Ai reușit, și fiind de-al nostru, de acum ai un regim special, vei fi bursier! - Ce înseamnă asta? reuși să îngăime, bucuros, cum nu-și amintea să mai fi fost vreodată în viața lui de 14 ani. Omul nu mai părea distant și rece, nu mai era directorul, ci un om bun, asemeni bătrânilor înțelepți din satul lui din Basarabia. Directorul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o lămuri Gordon. Credem că Neil îi poate prelua postul cu succes, adăugă Michael. Și e la fel de sigur că tu ești ideală pentru postul lui Neil. —Așadar? Gordon Campbell încă aștepta un răspuns. —Ăăă, e chiar... o onoare pentru mine... îngăimă ea. Sincer, sunt puțin surprinsă. —De ce? întrebă Michael. O meriți. O merit, își spuse ea. Merit să fiu... Dumnezeule, o să fiu director! Director de afaceri. E o slujbă foarte, foarte importantă și mi-au oferit-o mie. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Podu de Lut. Bătrânul, încremenit, vedea cum se apropie o arătare nemaivăzută: jumătate om, jumătate șarpe, avea mâinile acoperite cu brățări de aur, iar, pe cap, purta o coroană bătute cu smaralde și diamante. Cine tulbură liniștea regatului meu? Aah... îngăimă, speriat, moșneagul Nu mai ai grai, străinule? se răsti strania făptură. Îngăduie-mi să-ți cer iertare, mărită Regină! De unde mă cunoști? Spune, că de nu, îți voi lua lumina ochilor! Stăpână a Regatului Luminii, eu sunt un biet bătrân
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
iar Fetea, aruncându-și căciula pe cuptor, îl cuprinse, pe după umeri pe vecinul Dimitrie, încingându-se într-un strașnic joc Asta-i rusasca! Ce s-ar mai bucura Costache s-o mai joace, așa cum o juca cu muscalii la Plevna! îngăimă bătrâna, cu ochii în lacrimi. Haideți suratelor la jioc, că demult n-am petrecut așa de bine! îndemnă Natalița. Și se așezară de-a dreapta și de-a stânga bărbaților, înșirându-se prin odaia strâmtă, aplecându-și capetele, strigând și chiuind
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în cojocul ponosit, în timp ce tovarășul lui ducea în spate o dobă mare, lustruită de atâta întrebuințare: erau lăutarii din cătunul vecin, Pârcovaci, care merseseră, toată noaptea cu Bereza. Hăi, iștia-s rușii! N-ați mai terminat colindatul? O să-l terminăm astăzi, îngăimă, înțelept, Maxim. Și așa se întâmplă. Părintele a hotărât, drept pedeapsă, ca rușii să colinde numai în prima seară de Crăciun, pentru a-și ispăși păcatele. Și mulți ani după această întâmplare, se auzeau colinde în două zile diferite: în
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
se pregăteau să meargă cu uratul. Năucă, se îndreptă spre casa cumnatului Vasile, care tocmai închisese cârciuma, pregătinduse să primească urătorii. Ce ai cumnată? o întrebă cumnatul, în timp ce căuta să lege câinele ciobănesc. Ia, păcatele mele, bade Vasile, reuși să îngaime femeia, prăbușindu se la picioarele bărbatului. Fimeie, nu fi nebună, se sperie, bărbatul, încercând să o sprijine. Ileană, strigă la nevastă-sa, care trebăluia pe la cuptor, acrind borșul de porc, adu o ulcică de apă! A murit Gheorghe! țipă Saveta
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pachuco: — Hola, Tomas. Am clătinat din cap și m-am întins să mă dezmorțesc. Brațele și spinarea mă dureau cumplit și articulațiile degetelor de la mâna dreaptă îmi zvâcneau. Blanchard îi punea cătușele mexicanului, iar eu n-am putut decât să îngaim: — Ce naiba a fost asta? Blanchard îmi zâmbi: — Scuză-mi proastele maniere. Domnule polițist Bucky Bleichert, dă-mi voie să ți-l prezint pe señor Tomas Dos Santos, pe numele căruia s-a emis un mandat general de arestare pentru infracțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o lumină de un galben încins. Mi-am ridicat privirea spre lumina orbitoare și m-am simțit ridicat de jos. Duane Fisk și Jimmy Lennon au răsărit lângă mine și m-au luat de brațe. Am scuipat sânge și am îngăimat: — „Am învins.“ La care Lennon mi-a răspuns: — Nu în seara asta, băiete! Ai pierdut prin K.O. în runda a opta. Când mi-a picat fisa cum stau lucrurile, am izbucnit în râs și am dat să-mi eliberez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
graseiat: Maddy, fetițo, n-ar trebui să te vânturi prin locuri atât de nepotrivite. Nu se face să fii văzută în compania unor persoane indezirabile, fătuco. Picioarele îmi tremurau ca pe vremuri, când așteptam gongul primei reprize. Sunt polițist, am îngăimat. Madeleine Sprague reveni la vocea ei normală. — Ooo? Deci mai nou tati cumpără și polițiști. — Nu m-a cumpărat. Îmi întinse banii și mă măsură din cap până-n picioare. Nu, probabil că nu. Dacă ai fi în slujba lui, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Domnule Bleichert. Mi-am ridicat privirea, fiindcă vocea aceea suna extrem de fericită și de normală. Era Martha McConville Sprague, care-mi întindea o foaie de hârtie. Am luat-o cu mâna liberă. Martha îmi zâmbi și plecă. Madeleine continua să îngaime scuze, iar eu m-am uitat la desen. Ne reprezenta pe noi doi, amândoi în pielea goală. Madeleine stătea cu picioarele rășchirate, iar eu lăsat în jos între ele, îi ciufuleam veverița cu niște dinți imenși, à la Bucky Bleichert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu Betty Short, iar Lee obținea victorii prin K.O. și trăia cu Kay - și, ciudat, eram din nou o familie. — Mai întâi Blanchard, iar acum tu. Cine urmează? Willie Pep? Am revenit imediat cu picioarele pe pământ și am îngăimat: — Când? Când l-ai văzut? Am căutat cu privirea în jur și am dat cu ochii de o namilă de bătrân. Chipul lui era numai piele tăbăcită și oase sfărâmate. Un sac de box. Dar vocea nu era a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
te apuci de literatură, fă proză, și nu poezie, nu părăsi Bucureștii chiar dacă te vor repartiza la mama dracu’, dar, mai ales, fă-ți prieteni, cât mai mulți prieteni, fără de care nu răzbești În literatură oricât ai fi de talentat“. Îngăim un „Bună seara“, „Mai treci pe la mine“, spune el cu generozitate. Mă reped În stradă. Simt o forță galvanică urcând În mine. Am stat de vorbă 6 ore cu Marin Preda. De mâine nu mă mai duc la cursuri. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deși era evident pentru oricine că nu mai era în viață. Un individ aflat în jurul vârstei de 50 de ani, brunet și purtând barbă, era aplecat deasupra ei. Păru surprins când cei trei intrară. - Stai pe loc! țipă Ausonio. - Măiculiță, îngăimă paznicul. În același moment, cele două își scoaseră armele, iar Franciscovich o îndreptă pe a ei către criminal, cu un gest, i se păru ei, surprinzător de ferm. - Nu te mișca! Ridică-te încet și depărtează-te cu mâinile ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vorbise paznicul, folosindu-și în același timp stația pentru a chema întăriri. Brusc, zări o siluetă nemișcată în capătul coridorului și se opri. Dintr-o singură mișcare, ținti cu arma și lumină cu lanterna locul unde zărise arătarea. - Sfântă Fecioară! îngăimă bătrânul îngrijitor, scăpând mătura din mână. Franciscovich mulțumi lui Dumnezeu în gând că își menținuse calmul și nu apăsase pe trăgaci. - Ai văzut pe cineva ieșind pe ușa aia? - Ce se-ntâmplă? - Ai văzut ceva suspect?! își pierdu ea cumpătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Înfricoșător... Toată sala era de fapt un cub ferecat. Căci în afară de cele două uși, nu exista nici măcar o fereastră. Tavanul era din lemn, iar aparatul de aer condiționat și caloriferul erau la doar câțiva centimetri distanță. - Unde? murmură Franciscovich. Partenera îngăimă un răspuns ce nu putea fi descifrat. De altfel, nici nu prea era nevoie, întrucât se putea citi pe chipul acesteia: N-am nici cea mai vagă idee. - Alo, se auzi o voce din vecinătatea ușii. Cele două se apropiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu se poate! — Em, pe bune, mai zi și altceva, o sfătui Kevin încruntînd sprâncenele de îngrijorare pentru soția lui. Emmy era conștientă că o înconjurase pe Izzie cu brațele și că o strângea cu hotărâre, dar nu reușea să îngaime niciun cuvânt. Gândul îi zbură la lucruri la care te gândești de obicei când cineva te anunță că va avea un copil. Îi veni în minte ziua în care, doar cu un an și ceva în urmă, a fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]