897 matches
-
o bufniță în brațe. Mopsul a mîrîit: " Cum a găsit-o ăsta tocmai când a căutat-o singur?" Și a lansat imediat zvonul că portarul prinsese bufnița în cătun și că, bineînțeles, era altă bufniță. Arhivarul, în schimb, s-a îngălbenit. De gelozie, probabil. A vrut să ia pasărea, s-o ducă el, dar portarul s-a încăpățînat, n-a vrut să-i cedeze această favoare. "Eu am prins-o, eu o duc". Și a intrat în camera Moașei, extrem de mândru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gurile căscate, în vreme ce Călugărul începu să le povestească procesul. ― Fiecare din cei trei cardinali se străduia să fie cât mai necruțător cu mortul ca să intre în grațiile papei Ștefan. Eu mă pregăteam să-i fac pe ceilalți doi să se îngălbenească de invidie. Mă consideram cel mai înzestrat pentru învinuiri și calomnii și am cerut cu vocea tremurând de indignare ca papa Formosus să fie declarat nedemn și uzurpator. Îmi șoptise cineva înainte că asta era dorința papei Ștefan și m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui. Pilotul era singurul care nu părea îngrijorat. Se juca învîrtind o nuia în foc. Atât ne-a spus: Voi încerca să repar mâine aparatul de radio-emisie". După care a amuțit. "Lei", șopti deodată, tremurând, naturalista. Atletul, operatorul și producătorul îngălbeniră. Pilotul, calm, învîrtea mai departe nuiaua, arsă pe jumătate, în foc. Am ciulit urechile. Undeva în pădure se auzea zgomot de crengi rupte și foșnet de frunze uscate strivite de labele unui animal greu. Nu după multă vreme am văzut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu mai aveam cui să-i spun. Am simțit că alunec și m-am trezit. Sau am visat că m-am trezit. 39 Mă durea capul și-mi era frig. De-afară venea un vânt rece, cu ploaie, valurile se îngălbeniseră, deveniseră lutoase, tulburi. Izbeau puternic în stânci. Într-o zi o să mă acopere apa, m-am gândit. Mirosea violent a putreziciune. Probabil, peștii morți, scoși de valuri pe plajă se descompuneau. Sau algele. M-am ridicat și am închis fereastra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni sticloasă și întinse degetul spre o sonerie, care nu existase altădată pe masă, un deget îngălbenit de tutun, cu o unghie roasă, urâtă. Dar când să atingă soneria se răzgândi. "Mai bine..." mormăi el. Și ieși. Avea și un alt fel de mers acum, plin de importanță. Rămas singur, am aruncat o privire în jur. Erau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mâna praful de pe poza alb-negru ce-mi zâmbește a copilărie, mă așez pe bordură și îi întreb printre două lacrimi de ciudă: — Nu mai știu cum era cu vița-de-vie. Se tăia, se lega, se săpa? Sau invers? Zâmbetele din spatele sticlei îngălbenite de vreme nu-mi răspund, dar îmi șterg lacrimile de pe față la fel ca atunci când eram mică și veneam înaintea lor cu genunchii zdreliți și obrajii plânși și prăfuiți. Mi le șterg și pun în locul lor un zâmbet. Mirela-Ionela Petcu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
alta, le-a cărat pe rând în dormitorul ei, pe măsuța de lângă pat, și-a pus ochelarii, mâinile îi tremurau, dacă ar fi întrebat-o cineva, ar fi spus că de epuizare. Copertele din hârtie groasă, cafenie, aproape carton, erau îngălbenite, roase ușor la colțuri și pe margini, dar scrisul era întocmai cum și-l amintea: de formă arcuită, deasupra, cu litere mari, „N. Mischonzniky“ și dedesubt „furnisorul Curței Regale. Casă proprie“ și mai jos „București - strada Colței, no.7. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la botezurile unor prunci ce vor fi fost de acum părinți și ei, adrese, însemnări ordonate și caligrafiate pe foi smulse din caiete școlare, învelite cu atenție în coperți de vinilin și legate cu ață colorată, însemnări dezordonate pe hârtii îngălbenite de vreme, nici măcar întregi toate, alteori câte un singur nume sau câte un singur cuvânt cu înțelesul definitiv pecetluit, cu cerneala decolorată bătând acum în nuanțe delicat mov, ca petalele de petunii presate multă vreme între foi de pergament - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de corn a groazei, să pătrunzi în ființă“. Când Petru Rezuș a trecut pe la el, le-a citit atent, a izbucnit în râs. „Scoate porcăriile astea de pe pereți. Parcă ai fi un adolescent.“ Le-a scos doar când vremea le îngălbenise. Simțea nevoia să stea de vorbă cu oamenii. Poate îi era teamă să rămână singur cu gândurile lui. Evita să rămână singur. Dar, vorbind, cel puțin un timp gândurile i se diversificau și tensiunea concentrată într-un singur punct, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Își aminti din nou de tinerețea pilotului. De la izbucnirea războiului și pînă În urmă cu puține luni, fusese probabil un elev de școală, recrutat direct din clasă la academia de zbor. Jim se ridică și merse prin urzici, spre iarba Îngălbenită de la marginea aeroportului. Începu să-l urmărească pe japonez, cam de la cincizeci de metri distanță, și rămase pe loc cînd pilotul se opri să acționeze elevatoarele unui avion Zero lovit. Așteptă pînă cînd japonezul porni din nou și o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
îmi aparține, Nicicând n-am să-l părăsesc, Mă iubește și-l iubesc. Și la vremea de ... nu sânt Am să mă prefac pământ Să rămân aici cu el... Trist e codrul singurel! RAIUL VEȘNICIEI Fulgere să strălucească, Codrul să îngălbenească, Frunza lui să cadă jos Să se- așeze în strat gros, Să-ncălzească cu folos Un mormânt necălduros. Iarna, falduri de zăpadă Peste crengi uscate cadă, Și în nopțile prelungi, Vântul bată-i frunza-n dungi, Curgă plapoma de fulgi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
de sus și cu spațiile lui subterane, unde își urmează cursul laolaltă atâtea destine umane și unde se aud neîncetat zgomote și voci, trăiesc două personaje-cheie: în pod, Bătrânul filozof care împăiază păsări, posesor al unui scrin plin de hârtii îngălbenite de vreme, despre care se spune că ar închide în el enigma vieții; la subsol, ciudatul Portar care comandă luminii, deși aparține lumii întunericului. Crescut într-o mină, sub pământ, omul se simte bine în cămăruța lui, unde soarele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se poate să-ți amintești numai de mine? Nici de surioara ta nu-ți mai aduci aminte? Nici de coșulețul tău cu lăcățel?... - Du-mă acasă, scâncește Adriana. - Unde „acasă”, copil nefericit?... - „Dincolo”. - Nu sunt încă destul de bine pregătit, răspund, îngălbenindu-mă. Numai dacă moare Gloria, spun ca pentru mine, și dinții mi se bat, în clămpănitul unui cioc de barză. - Lasă-mă în pace, - se supără fetița... Și la spital a mai spus „lasă-mă în pace”, atunci când lichidul, săpunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe românește: „În numele majestății sale Wilhelm al II-lea, Împărat al Germaniei și rege al Prusiei, eu, mareșal de Mackensen, întăresc cu semnătură condamnarea la moarte a prizonierului de război român Gheorghe Chihaia, pentru că în seara zilei de...”. Chihaia Gheorghe îngălbeni. Sângele îi pieri din obraji. Dar nu trăda nici cea mai mică neliniște. Primise lovitura în poziție de „drepți”, ținând palmele întinse pe vipușca pantalonului, după ce paznicul îi luă din mână lumânarea de ceară. Era ultima noapte de groază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
calitate mult superioară. Inovația mea în legătură cu sistemul de înregistrare trebuie să rămână secretă pentru moment, deoarece este ceva revoluționar și vreau să văd cum îmi reușește. In teorie, inovația este admirabilă. Dar trebuie totuși să spun că hârtia friabilă și îngălbenită din dosare constituie un pericol de incendiu. Un aspect mai special care poate nu se aplică în toate cazurile este că registrele mele par să fie lăcaș pentru tot felul de rozătoare. Ciuma bubonică era un destin normal în Evul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urmărit, Ignatius împingea căruciorul în direcție opusă traficului, pe St. Charles Street, spre Cartierul Francez. Stătuse atât de târziu în noaptea precedentă ca să pregătească discursul pentru întrunirea de start, încât nu fusese în stare să se miște din cearșafurile lui îngălbenite până târziu, aproape de prânz, și atunci numai din pricina bătăilor în ușă și strigătelor violente ale mamei sale. Acum, că era afară pe stradă, avea o problemă. Premiera comediei sofisticate avea loc la cinematograful Orfeum. Reușise s-o tapeze pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trăsături accentuate și cu o cicatrice mare pe unul din obraji. Încă nu Își schimbase hainele de serviciu: un costum ieftin de culoare gri, cu pantalonii lucioși În jurul genunchilor și o cămașă galbenă boțită. De fapt, arăta destul de șifonat. Se Îngălbeni la față când văzu uniforma agentului Watson. — Domnul Anderson? Întrebă Logan făcând un pas În față și punând piciorul În pragul ușii. Pentru orice eventualitate. — Ăăă... da? Bărbatul avea un accent puternic de Edinburgh, cu vocalele urcând și coborând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la poarta cetății, și năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat. 22. De aceea, așa vorbește Domnul către casa lui Iacov, El, care a răscumpărat pe Avraam: "Acum Iacov nu va mai roși de rușine, și nu i se va mai îngălbeni fața acum. 23. Căci cînd vor vedea ei, cînd vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea mîinilor Mele, Îmi vor sfinți Numele; vor sfinți pe Sfîntul lui Iacov și se vor teme de Dumnezeul lui Israel. 24. Cei rătăciți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
monotoni, În care G.M., din mai pînă În noiembrie, precum haiducii, Își căra teodolitul și trepiedul pe cărări de munte și șes, anotimpurile se schimbau, rîurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună pînă În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
numărul două sute treizeci și șase Sud, era o clădire în stil victorian, cu chirii modeste și fiecare solz de lemn decolorat de soare și crăpat. Buzz trase pe dreapta și văzu o femeie bătrână greblând frunzele căzute pe peluza la fel de îngălbenită de vreme ca și clădirea. Ieși din mașină și se apropie de ea. De aproape femeia se dovedi a fi o adevărată frumusețe apusă: cu o piele palidă, aproape transparentă, pomeți înalți și cel mai frumos păr castaniu-argintiu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
știi nimic. Auzind aceste cuvinte, preotul care era diacul cardinalului, scoase o foaie din mapa de documente pe care o ținea în mână. — Iată o scrisoare sosită la Vatican acum două zile de la guvernatorul Filipinelor. Citește-o! Velasco luă scrisoarea îngălbenită de soare și își aruncă ochii pe literele săltărețe. Între timp cardinalul își freca mâinile în tăcere. — Trebuie să te lași păgubaș. După cum spune scrisoarea, regele Japoniei i-a alungat din țară pe toți misionarii și călugării care trăiau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pac! la Războiul!“) poate părea ciudată. dar am luat această hotărâre determinați de două motive: colecția ziarului Războiul de la Biblioteca Academiei Române din București este mai puțin deteriorată decât multe altele și, deci, mai ușor de consultat, fără spaima că filele îngălbenite de vreme se vor măcina în timpul foiletării; în al doilea rând - informația internă oferită de acest cotidian este abundentă și destul de onestă, lipsită, de regulă, de comentarii care, de altfel, nici nu ne-ar fi interesat. Regretăm totuși că nu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
că ai să răcești; iarba din plastic nu provoacă guturai și nici reumatism - zice prospectul. Pe urmă, ea rezistă minunat la ploi și la soare, nu are ce clorofilă să piardă, nu are cum să înverzească, n-are cum să îngălbenească, „nu are moarte!” - după cum urlă triumfal prospectul. Dar dacă n-are moarte, atunci ce, Doamne iartă-mă, are? Dacă n-are moarte, de ce-i mai zice iarbă? Mă duc să mă rad. Tot privind iarba etern verde, mi-a crescut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să pună capăt bătăilor grozave care aveau loc. Nu mai era pace în Shahkot. 19 Între timp, în mijlocul acestei agitații, Verma de la universitate lucra din greu la planul său. După multă gândire și după cercetarea documentelor sale științifice care se îngălbeneau pe zi ce trecea, reuși în cele din urmă să schițeze o propunere care presupunea o procedură complicată de ucidere a Maimuței de la Cinema și o expunere a trupului acesteia care, susținea Verma, ar avea drept rezultat destrămarea întregii bande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aramaică antică sitra deitkasia, partea ascunsă sau acoperită, străbătu trupul lui Fima precum nota unică a unui violoncel, țâșnită din inima Întunericului. Îl scutură un fior de spaimă. Aprinse lumina, se sculă și se așeză În indispensabilii săi lungi și Îngălbeniți pe podea, În fața dulapului maroniu. Fu nevoit să folosească forța pentru a deschide sertarul de jos, care era blocat. Scotoci vreo douăzeci de minute prin carnete vechi, reviste, ciorne, fotocopii, articole și tăieturi din ziare, până dădu peste un dosar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]