945 matches
-
fusta mamelor, zgîriindu-le În disperarea lor, căci nu voiau să se despartă În ruptul capului și erau hotărîți să nu le dea drumul niciodată. Dar atunci se apropiau Mary Trinity și Mary Charity, mirosind a curățenie și de o bunătate Îngerească și Îi mîngîiau pe creștet și le Înțelegeau toate necazurile. Le spuneau că școala era frumoasă și nouă și că o să se simtă foarte bine aici: și pe urmă Îi asigurau că mama o să se Întoarcă mai tîrziu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
orbitor și ea nu distingea bine figurile și nu se putea gîndi decît la un pahar de coca-cola de la gheață. Grozav de frumoasă era Susan și ardea de nerăbdare să afle numele toreadorilor care veniseră. Juan Lucas, cu o răbdare Îngerească, Începu să-i explice că impresarul era un pungaș și un nerușinat fiindcă nu-l adusese pe Briceno, care era cel mai bun toreador al sezonului. Apoi Îi spuse, unul cîte unul, numele toreadorilor care veniseră, Îi explică și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
anunța sosirea În mijlocul grupului și așteptă un surîs al Finitei: „Dar Susana unde-i, Juan?“, Îl Întrebă Finita, foarte fină și el Începu să turuie o poveste interminabilă pe care toți cei din micul grup o ascultară cu o răbdare Îngerească, pînă cînd, deodată, o suflare fierbinte care parcă venea de undeva de sus Îl făcu să spună: „Ei, dar tu, Finita, ce mai faci? Cred că toți te-au felicitat pentru acest palat de cristal...“ CÎnd cea de a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o cheme la telefon. Sugestia soră-sii i se păru o idee excelentă, nu mai trebuia decît să-l consulte pe duhovnicul ei. Alergă prin urmare să-i povestească totul părintelui Pablo. Acesta, ca Întotdeauna, o ascultă cu o răbdare Îngerească și cu zîmbetul pe buze, Părintele Pabio reuși s-o liniștească spunîndu-i că toate astea erau certuri obișnuite Între băieții de virsta lor și că probabil vara ei Susan nu le dăduse prea multă importanță. Scrisoarea putea să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
argint și aur în alert joc de rubine ideale, în întunericul incert în fața zorilor în zale, lungi coliere care-acu-s o puzderie de flori, râuri legănând în sus roiurile de culori; vii emoții, extaz cum te inundă să nu moară; aripi îngerești la drum pe a cerurilor scară tinerețe nimic nu ne poate întrerupe avântul... enigmatică minune, enigmatic e Pământul! și am renăscut la bordul visurilor mele când tu incendiai tot Nordul cu mici arii, fredonând. 2. Renaștere perpetuă Prin codrii mei
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
a fost prezentă, depășind cu mult toate aceste aromate extrase din diferite plante. Sfintele Moaște au rămas cu această mireasmă până când au fost așezate într-o frumoasă raclă din argint și aur ce a fost dusă în glasuri de cântări îngerești în biserica Mănăstirii Secu. De ziua prăznuirii sale, Sfântul a început să fie simțit intens de către cei bolnavi și de către cei chinuiți de duhuri necurate... Multe rugăciuni, suspine și lacrimi sunt așezate zilnic la racla sfântului, iar minunile ce se
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare Ce-n mișcările-i o tradă, Se strevăd a ei picioare Sâni și umeri de zăpadă. 76 {EminescuOpVI 77} {EminescuOpVI 78} {EminescuOpVI 79} Inocentă-i e zîmbirea-i, Îngerească, tristă, lină, Diamante în privirea-i Ș-au topit a lor lumină. Peste-a apei dalbă placă Ea acum zâmbind se pleacă, S-uită-n fundu-i luminos Și în lună își disbracă Corpul ei așa frumos. Luna parcă se roșește De amor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lăcrămiori Și mă-ndeamnă a mă duce Să-i sărut gurița dulce. 188 {EminescuOpVI 189} Ș-așa-mi vine ca să sbor Ca să spun mândri de dor Și să-i spun să nu jelească, Nu jelească, pătimească, Că i-i fața îngerească. Că și eu sunt jălitor Și de lacrimi varsător După mândrii ochișori Ș-oi ruga pe Dumnezeu Să mă ducă-n brațul tău. Nu știu, lele, ce-a picat Că de când ne-am împăcat Pare-mi că te-am zăuitat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
drept vorbind, nu înțeleg prea bine ce s-a petrecut cu mine atunci și de ce m-am răzvrătit cu atâta înverșunare împotriva unui mort. Fapt e că m-am pomenit deodată gelos la culme pe Dinu și că zâmbetul lui îngeresc mi-a devenit nesuferit, dîndu-mi o poftă devoratoare de a semăna unui diavol. Eram pregătit, fără îndoială, prin temperament și prin caracter pentru această dorință și nu așteptam poate decât un prilej, un pretext, ca să mi-o pun în aplicare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
drept vorbind, nu înțeleg prea bine ce s-a petrecut cu mine atunci și de ce m-am răzvrătit cu atâta înverșunare împotriva unui mort. Fapt e că m-am pomenit deodată gelos la culme pe Dinu și că zâmbetul lui îngeresc mi-a devenit nesuferit, dându-mi o poftă devoratoare de a semăna unui diavol. Eram pregătit, fără îndoială, prin temperament și prin caracter pentru această dorință și nu așteptam poate decât un prilej, un pretext, ca să mi-o pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se crease un gol care trebuia să fie umplut la loc! Dar Încă o dată mă Întrebam: de ce această discuție avea loc În Germania, unde, la o adică, cea de-a patra generație trebuia doar să aștepte pur și simplu cu Îngerească răbdare ca să-i vină rândul? Nemții nu puteau să se plângă - În 1614 - de o Întâlnire lipsă la Marienburg, pentru că Întâlnirea de la Marienburg era prevăzută pentru 1704! Numai o concluzie era posibilă: nemții recriminau faptul că nu avusese loc Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pus să fie ars În chip groaznic la Roma, după ce l-a atras la Londra pentru a-i Înțelege secretul, o mașină astrală devoratoare de sfere Îndrăcite, pe care, luînd pieptiș infinitul universului și al lumilor, printre sclipiri de lumină Îngerești, dând lovituri obscene de fiară triumfătoare cu pubisul În cutia aceea, ca să simuleze aventurile corpurilor cerești În locuința Decanilor și să priceapă ultimele secrete ale marii ci instaurații și secretul Însuși al Noii Atlantide, el a numit-o Gottlieb’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să-i facă o scenă ducesei de Devonshire, care se credea Maria Magdalena“. „Dar acești Willermoz, acești Martines de Pasqually, care fondează sectă după sectă...“ „Pasqually era un aventurier. Practica niște operațiuni teurgice Într-o cameră a lui, secretă, spiritele Îngerești i se arătau sub formă de dâre luminoase și de caractere hieroglifice. Willermoz Îl luase În serios pentru că era un entuziast, onest dar naiv. Era fascinat de alchimie, se gândea la o Mare Operă căreia aleșii ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mari, pentru că imediat ce sunt dezvăluite, par mici. Există un singur secret gol. Un secret care lunecă. Secretul plantei orchis este că Înseamnă testicule și acționează asupra lor, dar testiculele au rolul de a semnifica un semn zodiacal, acesta o ierarhie Îngerească, aceasta o gamă muzicală, gama un raport Între umori, și așa mai departe, inițierea Înseamnă a Învăța să nu te oprești niciodată, decojești universul ca pe o ceapă, iar o ceapă e toată numai coajă, să ne Închipuim o ceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
citească; ochii i se Închid postorgasmic, mintea se lasă În ghearele plăcerii. Sandina Îl găsește moțăind și Îl Întinde blînd pe canapea, unde adoarme. — Vai, Sandina, e doar un turist! Wakefield deschide ochii. Zace Întins pe canapea, acoperit cu ceva Îngeresc de moale. Probabil că a murit. Își trece mîna peste material, ceea ce Îl face să vrea să adoarmă la loc. În ceruri se aude muzică de sitar. Dar apoi o aude pe Sandina spunînd: — Nu fi așa Încuiată, Beth. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
noi generații cuprinse de febra aurului. Poate simți, la propriu, mirosul banilor În aer. Nu există În lume suficient de multe lucruri pe care să se poată cheltui atît bănet. A doua zi de dimineață, cînd se trezește din norul Îngeresc al unui paradisiac pat cu baldachin, Wakefield deschide ușa de sticlă a balconului magnific ce dă spre golf. O navă de pescuit japoneză plutește leneș pe Întinderea albastră; cer și mare sînt mîngîiate de soarele care răsare; un vîrf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
face din Arghezi un poet al decadenții, pervers adorator al hidosului, dovedește o desăvîrșită neînțelegere a mesagiului poetic al dlui Arghezi, care constă în anexarea tuturor domeniilor și instituirea pentru sensibilitatea noastră a unui platou de unde toată creațiunea, scîrnavă sau îngerească, să se poată vedea, ridicată și schimbată la față”. Poemele lui Ilarie Voronca sînt, pentru Lucian Boz, un fel de „traduceri vizuale ca în filmele suprarealiste. Căci la Voronca metamorfoza nu mai este haină, ci esență”. Remarcabilă este observația privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
temnițelor politice ale dictaturilor carlistă, antonesciană și bolșevică. De la el am aflat, Întâi, ceea ce Îmi confirmă, acum, fotografia: că marele martir Corneliu Zelea Codreanu era un bărbat Înalt, atletic, frumos și viteaz ca un arhanghel. Afirmă adevărul despre frumusețea lui Îngerească și bărbații, nu doar femeile, care au avut șansa extraordinară de a-l vedea și a-l auzi vorbind. Căpitanul știa să Îmbine În chip desăvârșit vorba aspră cu blândețea și cu omenia În fapte. Nu se cunoaște nici o nepotrivire
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ca acelea? Nu! Hotărât - nu! Niciodată. Pentru că, așa cum zice o vorbă din popor, cine are cap prost, zadarnic Îl mai are pe umeri! Zadarnic, e, deci, capul acela frumos; zadarnici, deci, ochii, sticlind de o albăstrime și de o limpezime Îngerești; zadarnice și cosițele, care-i Înfrumusețau umerii, pieptul, și-i Întregeau trupul subțire și Înalt ca o verde trestie de lac, dacă-n capul ei, atât de frumos, Într-un moment de răscruce, n-a existat un dram de minte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe care îi cunoscuse în concediu, pătrunse în zona verde. Oboseala dispăruse ca prin fum. S-a înseninat la față și, pășind ușor ca un fulg, a reintrat în acel culoar luminos pe care-l cunoștea. Auzea o muzică plăcută, îngerească, pe fondul căreia a început să plutească. Ar fi dorit să nu se sfârșească niciodată. Nu s-a putut bucura prea mult timp. A intrat în zona de întuneric și muzica nu s-a mai auzit. Deplasarea a fost rapidă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de cașcaval, iar popa Țuică, partener obișnuit în astfel de nevinovate dialoguri sfinte, privi cu tristețe la ceașca goală de țuică pe fundul căreia se vedea un bob de piper și aruncă ochii dezgustat la mezelurile de pe masă, cîntînd: "Pîine îngerească a mâncat omul, bucate le-au trimis lor din destul" - Asta așa e, cuvioase, mare este mila Domnului! confirmă părintele, închinîndu-se larg. Popa Țuică, dăruit de Otilia cu o altă ceașcă de țuică, întrebă pe fată dacă mai are "Țambalul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
viață, apariții stranii, asemănătoare unor forme crepusculare, ce succed unui incendiu cosmic. Nu este în convulsiunile ei nici urmă de purificare, ci o ură, o amăreală, o înrăire carnală. Mizeria, ca și boala, nu duce la un suflet nevinovat și îngeresc, la o umilință curată și pură, ci la o umilință veninoasă, rea și răzbunătoare, la un compromis ce ascunde răni și patimi chinuitoare. Aceia care nu s-au născut în mizerie, ci au căzut în ea, nu se pot împăca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mari, albind podelele de păreau unse cu cridă; păreții posomorâți aveau, pe unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari argintoase, ca reflectare a ferestrelor; pânzele de painjin străluceau vioi în lună și deasupra cărților dorminde în colț se ivea o îngerească umbră de om. Era aninat într-un cui bustul în mărime naturală a unui copil ca de vro optsprezece ani, cu păr negru și lung, cu buzele subțiri și roze, cu fața fină și albă ca {EminescuOpVII 96} taiată-n marmură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că, de câte ori îi trecea prin minte ca îngerii să meargă după voia lui, ei într-adevăr, fără să le-o zică, îi împlineau alintând gândirile. El nu-și putea esplica această armonie prestabilită între gândirea lui proprie și viața cetelor îngerești. - Nu vezi tu, Mario, că tot ce gândesc eu îngerii împlinesc în clipă? Ea îi astupă gura cu mâna. Apoi îi șopti la ureche: - Când plouă, toate grânele cresc; când Dumnezeu vrea, tu gândești ceea ce gândesc îngerii. În zadar. Mintea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de nevinovăție, candoare și amor din fața ei... dar am schițat-o... E de sărutat schița mea. Poate că e una din cele mai nimerite din câte - am zugrăvit. Am pus-o lângă mine. Deconcertare și o dulce resignație. Un profil îngeresc. I-am spus cuvinte bune. O rază de speranță în acea amabilă măhnire a feței. O adorabilă schiță. Dar simt că din ce în ce schițele se familiarizază cu inima. N-o iubesc. Nu. Adio, părinte. O iubești, fătul meu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]