10,200 matches
-
care, la rândul ei, îi spuse corbului și vulturului. Nu trecu mult și cucul se trezi înconjurat de o grămadă de păsăret. - Ia spune, jupâne cuc, ce te amuză atât de tare, îl ciupi de aripă bufnița. - Nimic, nimic, își înghiți cucul râsetele. Înșfăcat de vultur și de corb, cucul sfârși prin a le spune păsărilor că împăratul lor părăsise palatul. - Și care ar fi pricina pentru care și-a lăsat de izbeliște supușii? Cucul privi cu teamă ciocul puternic și
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > HOTĂRÂRE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Refuz să accept tristețea! Fie ea voalat sau direct înghițită de străfulgerări erudit prezentate! Hotărât, mă voi amesteca în ninsoarea acestei clipe cu substrate primăvăratece! Vă chem în dansul pufos, de nor respirat prin vânt unduind în priviri prin mlădițe învârtite, răsfirate în flacăra secundei - concretul timp, așezându-se martor
HOTĂRÂRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382310_a_383639]
-
alb-roșu al nunții veșnice tânăr mereu bătrân uneori zâmbești departe mereu mai departe de mine chemi păsările să-ți compună liedul iar tu cu flautul lumii redescoperi sunetele sensurile iubirii în prin peste moarte târziu târziul meu iubit nimicul ne înghite și uităm ne uităm ne uităm Anne Marie Bejliu, 15 februarie 2015 Referință Bibliografică: târziu / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1508, Anul V, 16 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile
TÂRZIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382309_a_383638]
-
te rog! Ba nu e bine că merg repede, ba e rău că merg încet! Ai încredere că știu ce fac. Prin locurile acestea am copilărit eu. Dacă nu calci unde trebuie, gheața se va sparge și lacul te va înghiți! Petrică amuți. Îi era teamă și să respire, ca nu cumva aburul care îi ieșea din gură să topească pojghița de gheață care se formase pe suprafața apei. Reușiră să iasă de pe oglinda lacului tocmai când uriașul se năpusti după
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
de la acoperiș până la uși. - Ce s-a întâmplat aici? Petrică se repezi să deschidă ușa în fața moșului, gata să îl apere la nevoie. Se trezi ridicat de urechi, cu picioarele legănându-i-se în aer. Șefule! Ajutor! Surprins tocmai când înghițea plapuma preferată a moșului, monstrul cu ochi de cărbune îl apucase bine pe spiriduș, scuturându-l în toate părțile. - Lasă-l jos, flăcăule, interveni Moș Crăciun, e doar un spiriduș! Ce foame trebuie să-ți fi fost! Ia spune-ne
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
-și găsească utilitatea acolo unde au fost ceruți și alocați în bugetul anual al ministerului. Unde s-au dus banii ‘obținuți’? 756.000 de lei la Opereta: lucrări de investiții în continuare în sediu (Opereta, oricum, a fost desființată și înghițită de Teatrul național de Operă) ; 2,3 milioane de lei la Muzeul Național de Artă: pentru încheierea lucrărilor de amenajare a expoziției permanente; a treia suma merge la câteva programe europene la care aportul românesc a fost subevaluat în bugetul
”Performanţa” șefului de la Cultură: ZERO LEI la rectificarea bugetară [Corola-blog/BlogPost/93167_a_94459]
-
uităm că toți ne vom pierde cândva în anonimatul veșniciei: „Albit de-aritmice coșmaruri,/ inventezi universuri paralele/ în care te înscăunezi/ cu focul încrederii/ sau abdici/ înainte de a deveni/ un zero absolut” (Ofrandă). Incertitudinea destinului și enigma sfârșitului care ne înghite sunt metaforice concluzii filozofice topite în versuri de răscolitoare vibrație: „Nu știe nimeni/ când ne vom opri/ și ne vom așterne sălaș/ vremelnic/ pentru vreme de iarnă./ Nici ninsorile ne le știe nimeni./ Vin când vor... (Ninsoarea care nu mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
de la bun început. Incapabil de a scrie un roman, Dan Sociu a dat, în Urbancolia, un roman în bătaie de joc, o zero-proză supralicitată ca o cacealma la poker. Mihai Iovănel, în Cultura, și Cosmin Ciotloș, în România literară, au înghițit-o, cum se spune, și și-au lăsat jos cărțile care nu erau deloc rele. Iar Pascal Bruckner - nu știu dacă s-a înțeles - e aici pe post de mână moartă.
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
unei forme îi determină sensul și conținutul". În deschiderea serii, intitulată Dans(Practicable), am urmărit un fragment din lucrarea unui membru al acestei structuri, Federic de Carlo, The Stage and myself - un joc între spațiul scenic, care pare să fi înghițit chipul artistului, care dansează fără ca publicul să-i poată vedea capul acoperit de o glugă și gestica artificială a aceluiași, cerșind aplauze, cu chipul descoperit. După acest preambul, a urmat piesa principală a spectacolului, interpretată de Frédéric Gies, alt membru
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
adjectivul "activ". Există grupuri umane care pot exercita un efect modelator asupra majorității din care fac parte. Din acest punct de vedere, există minorități pasive, a căror prezență inerțială echivalează cu o simplă existență numerică. Ele există doar statistic, fiind înghițite de colectivitatea dominantă și neapărînd decît sub forma graficelor în cursul recensămintelor. Și mai există și minorătățile active. Mecanismul prin care aceste minorități pot influența majoritatea se reduce la trei trăsături: 1) arta de a transforma o problemă într-un
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
de diafanitate: "ușile-s pe dinăuntru ferestrele la fel/ norocul meu aici e și el un mic zeu muritor/ pe care-l plimbă tata într-o cvadrigă/ când vine iarna iar păsările călătoare/ de aici se văd ca niște iluzii înghițite de nori" ( Pereții cu sfială vorbesc). Ascultăm jelania pentru o divină, cândva, casă roșie a iubirii, un ou de lemn, camuflând astăzi deznădejdea totală: "O mătăsoase zile de ce ne-ați alungat/ din casa ca un ou roșu de lemn/ ce
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
nu groapa comună deschisă la picioare, ci eficiența mașinii de tocat, o găleată cu apă care spală superficial sîngele și... următorul! Sentimentul de suspendare, de survol a neantului, o mînă cu un rozariu mai tremură ușor înainte de a fi complet înghițită de pămînt, aceasta este totul. Adus în pragul camerei de execuție, generalul are o mișcare de recul, el vede ceea ce noi nu vedem încă, urmele de sînge. Cu o tăietură impecabilă, crudă, finalul neiertător poartă amprenta marelui regizor care pare
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
se întoarce fără un sfanț, cu o dorință aprigă de reabilitare. Ciocioana, tovarășa lui de viață, este înțelegătoare (până la proba contrarie). Personaj memorabil, ea alternează generozitățile datorate unui suflet "mare și risipit" cu violențele năpraznice ale unei mame autoritare. Îi înghite mofturile răsfățatei Nina, însă când aceasta îi subtilizează banii pentru gustarea de la Flacăra Roșie, serviciul ei, o bate sângeros, făcând-o să înțeleagă că viața are totuși regulile ei. În această familie a l'italienne, în care toți se ceartă
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
al concordiei creștine într-o lume în alcătuirea căreia războiul e condiția sine qua non. E moderat și neagresiv, adică tot ce poate fi mai contraindicat pentru un gazetar care, așezat sub auspiciile războiului nevăzut, întruchipează ipostaza beligerantă a sacrului înghițit de profan. Al doilea strat însă, mai adînc și cu adevărat spectaculos, e cel al trăitorului creștin care își exprimă gîndurile sub forma reflecțiilor personale. E partea cea mai atrăgătoare din volum, pentru simplul motiv că e în întregime sapiențială
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
îmbogățește? Drama e că, obligat să freci aceleași și aceleași cinci sute de cuvinte (că altfel nu faci rating, știut fiind că "generația Pro" se plictisește ușor, că dacă nu-i dai hamburgerul gata mestecat nu e capabil să-l înghită!), te deprofesionalizezi în câțiva ani. Chiar dacă, la începuturile tale, erai capabil de nuanțări, de subtilități, de expresivități, ți-ai pus botnița singur. Nu numai că ți-ai pierdut publicul, dar nici nu vei fi capabil să-ți găsești altul vreodată
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
Orban, Nicolai, Antonescu, Olteanu și Hașoti, în loc să-l vedem în compania lui Valeriu Stoica și Stolojan. Ar fi putut fi, la acestă oră, parte a unui proiect de reînnoire politică a României, dar iată-l condamnat să încaseze ghionturi, să înghită reproșuri și să se curețe de zoaiele turnate în cap de cvintetul de la cârma PNL. În mod tradițional, în orice țară din lume, funcția de ministru de externe are ceva magic. E imaginea idealizată și concentrată a fiecărei țări. Din
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
de devreme și regretabil de tîrziu: "fecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea și cu celelalte privilegii violente/ ale dragostei și ale biologiei/ așa cum ochii măriți de groază ai marinarilor, sunt rudă cu valul uriaș care în/ ultima clipă le înghite corabia." Imagini voalate cu vitriol care, în loc să le dea tărie, le dizolvă, pictate într-un galben de momîie și luîndu-și cruzimea din mezalianțe cu rezervoarele de depresie curată, motivată istoric, ale civilizației chinuite, ca de icnetele mătușii bătrîne, de cocoașele
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
se dizolvă pe micul ecran/ până ștoarfele de la taxe & impozite/ nu le mai picură în auz/ până nu mai simt în dinți zgura metropolei:/ aluminiu, heroină, plumb// îi înțeleg foarte bine pe aceia pentru care poetul e un pai/ ce înghite/ oxigen & sinecuri" (Ffwd: împotriva poeților). Asemenea tonalități de poet revoltat, expectorându-și disprețul în obrazul unor oameni care ar trebui, în chip logic, să-l lase rece, îl prind mult mai bine pe anarhistul Marius Ianuș decât pe un marginal
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
clar, nu mai înseamnă absolut nimic pentru autorul Desperado. Fericirea ori nefericirea nu mai au sens. Modernismul desființa timpul; cauzalitatea cronologică nu mai avea nici un înțeles. Personalitatea eroului se prăbușea. Epoca Desperado recuperează, din cronologie, trecutul. Doar că acest trecut înghite celelalte două momente ale timpului. Absorbit de trecut, viitorul e nu numai știut dinainte (lucru descoperit de moderniști), dar și despărțit de orice sentiment de așteptare. El e mai mult decât un lucru deja cunoscut: este o amintire. Eroul și
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
pe băbuța dacă nu s-a zgârcit la ceva, ea se mira cum rămân tot mică și jigărită, când mănânc atâta. Era sigură că am limbrici și seară de seară mă punea să beau lapte călduț cu usturoi pisat. Îl înghițeam greu, cu gândul la eroii copii din cartea Copii eroi. Dar eu nu mă jertfeam nici pentru patrie, nici pentru Stalin, ci pentru Gigel Drăghici și Marius Bizerea, băieții din clasa mea, care-mi căzuseră cu tronc. Căram ujinoiul zi
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
Martinetti. Aparent se gudură bucuros că poate culege laude pentru destoinicia sa, dar în depozitele din străfunduri se strânge lava în preajma revărsării. Registrul său de manifestare, cum notează autorul, este cel al unui carnasier proaspăt, avid să înhațe și să înghită. Atacă totuși rar; ca să evite penibilul unei înfrângeri (mai târziu în altă fază din ciclul Voința de putere, personajul capătă alte trăsături nu destul de convingătoare). De un alt calibru, mai fin, mai delicat, este Patricia, tot un satelit al rubicondului
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
a ademenit Satana să gustăm din măr, din rodul copacului cunoașterii binelui și răului. Care dintre noi doi a mușcat primul din măr și i-a deschis o gaură, a ajuns Eva, adică eu, iar care a mușcat după aceea, înghițind semințele mărului, a ajuns Adam, adică tu. dragostea mea. Oare om fi despărțiți pe vecie?..." Șapte sau șase povești de dragoste? Cele șapte istorii de dragoste au forma unor biografii, relatează viața unui bărbat, de la naștere până la moartea violentă, care
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
închipuite tablouri pitorești ori în parodierea fără prea multă ironie a unor opere imaginate ca fiind vetuste, ceea ce concordă cu setea lui enormă, pantagruelică de forme care vizează atât geografia cât și istoria artei sunetelor, îndemnându-l (prin analogie) să înghită marea muzică împreună cu arhitecturile și bibliotecile acesteia. În acest peisaj, clujenii Șerban Marcu, Adrian Borza, Cristian Bence Muk, ca și colegii lor bucureșteni Cristian Lolea și Mihai Măniceanu nu reușesc încă întotdeauna să depășească radical platforma de evoluție a unui
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
o superbă kurta indiană), echilibrul sonor realizat în sala de concert este diferit față de cel obținut în studio. Partea de background, unde sunt mai mult efecte decât acompaniament, a fost mult mai prezentă decât în înregistrare, pe secțiunile „Paganiniana”, aproape înghițind sunetul solistului, în special în pasajele de pizzicato-staccato . Disonanțele din partea de „raga“ au devenit parte constitutivă a modului la Stroe, iar solistul nu trece prin ele, așa cum se întâmplă îm muzica indiană, ci trebuie să le cânte, să insiste pe
Privind spre Orient din Sala Radio by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84006_a_85331]
-
a avut în colegii săi parteneri cu care a reușit să potențeze valorile textului muzical și acest lucru a condus conturarea unei prezențe memorabile pentru publicul chinez. Muzica lui George Enescu, deși servită într-o pastilă mare (nu ușor de înghițit chiar de un public avizat din spațiul cultural european) a reușit să rezoneze cu pragul de așteptare al publicului din Shanghai, care a umplut majoritatea locurilor, plătind pentru un bilet un preț care varia între echivalentul a 50 și 150
Orchestra Națională Radio la Shanghai by Virgil OPRINA () [Corola-journal/Journalistic/84243_a_85568]