KorAP: Find »[drukola/base=înghițitură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...56 >

1,399 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Bună, Emma, spune. Ai văzut superbitatea aia din parcare ? — Poftim ? Îl fixez alb, după care parcă-parcă Îmi aduc aminte că, la venire, am remarcat În parcare o mașină nouă și strălucitoare. A, da ! Foarte elegantă. — Mercedes, seria 5. Ia o Înghițitură de bere. Preț de catalog - patruzeci și două de mii. — Măiculiță. — Evident, n-am dat chiar atât. Se freacă ușor cu degetul pe nas. — Îhm... patruzeci ? — Mai Încearcă o dată. — Treizeci și nouă ? — Treizeci și șapte două sute cincizeci, spune triumfător. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Într-o tuse. — Emma, Kerry nu vrea decât să te ajute ! spune mama. Ar trebui să-i fii recunoscătoare ! Ești foarte bună cu Emma, Kerry. Îi surâde cu toată fața, iar Kerry Îi răspunde la fel. Iar eu iau o Înghițitură de vin. Da, da. Kerry nu vrea decât să mă ajute. De-asta, atunci când am căutat cu disperare o slujbă și am rugat-o să mă ajute să mă angajez și eu la compania ei, m-a refuzat scurt. I-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Unu-doi-răsucire ! repet cu Însuflețire. Am să țin minte ! În momentul În care ajung la birou, Paul apare din biroul lui, pocnește din degete spre mine și spune : — Evaluare. Îmi sare inima de trei metri și aproape mă Înec cu ultima Înghițitură de pandișpan de ciocolată. O, Doamne. A venit momentul de care mi-era frică. Nu sunt pregătită. Ba da, sunt. Hai. Emană Încredere prin toți porii. Sunt o femeie care va ajunge undeva. Și, deodată, Îmi aduc aminte de Kerry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de-asta se auzeau toate bufniturile alea. Hai că mă umflă râsul ! Trebuie să plec, spune Jean-Paul, uitându-se la Lissy. — Te conduc, spune ea, fâstâcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau câteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc În sufragerie și mă arunc pe canapea. Mă doare tot corpul de la cât am stat de Încordată toată ziua. Nu-mi face deloc bine la sănătate chestia asta. Cum naiba am să supraviețuiesc unei săptămâni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
broșă cu diamante, spune Lissy, dându-și ochii peste cap. Avea cu el catalogul Asprey și zicea Întruna „Asta e chiar drăguță“. La care eu Îi tot dădeam cu „Humphrey, ești arestat, ce Dumnezeu ! Concentrează-te !“ Clatină din cap, ia o Înghițitură din băutură, apoi ridică privirea. Și ia zi... cum mai e cu tipul tău ? Știu imediat că se referă la Jack, dar nu vreau să recunosc că mintea mi-a sărit imediat la el, așa că fac eforturi să-mi iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Lissy mușcă din pâinea prăjită cu stafide și mă privește lung. Faptul că i-ai dat papucii lui Connor are vreo legătură cu tipul ăla ? Cel din avion ? Simt o Împunsătură minusculă În inimă, pe care o ignor luând o Înghițitură de cafea. A avut, oare, vreo legătură cât de mică cu el ? Nu. Nu, n-a avut nici cea mai mică legătură. — Nu, zic fără să ridic privirea. Nici o legătură. Ne uităm amândouă preț de câteva clipe la ecranul televizorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
gust de... Clatină din cap. Dar mai bine mă abțin să-ți spun ce gust mi se pare că are. Dacă nu te superi, eu rămân la whisky. — OK, zic ridicând din umeri. Dar să știi că pierzi. Iau altă Înghițitură și Îi zâmbesc fericită. Deja sunt complet relaxată. Va fi Întâlnirea perfectă. TREISPREZECE Ajungem la un restaurant din Mayfair În care n-am mai fost niciodată. De fapt, nici nu sunt sigură că am mai fost vreodată În Mayfair. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
sticlă de șampanie care ar apărea la masa ta ca prin farmec. — A, zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia cu pepene. Termină. Șampania e perfectă. Jack are dreptate, ăsta e modul perfect de a Începe o Întâlnire. — Prima dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cred ! Mă holbez la el, cu ochii cât cepele. — Ei, hai. Doar nu era să te las să te Întrebi toată viața cum o fi, nu ? Îmi Întinde o cupă și o ridică În cinstea mea. Sănătate. — Noroc. Iau o Înghițitură de cocteil... și, Dumnezeule... cât e de bun... E tare și dulce, cu un gram de vodcă. — E bun ? — Delicios ! zic și mai iau o gură. E incredibil de drăguț cu mine. Se face că se simte bine. Dar oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Încheietura lui. — E o poveste lungă și plicticoasă. Zâmbește. Nu vrei s-o auzi, crede-mă. Ba da ! spune imediat o voce din mintea mea. Vreau foarte mult s-o aud. Dar mă mărginesc să surâd și iau o nouă Înghițitură. Acum privește absent În depărtare, de parcă ar fi singur. Oare a uitat că avea de gând să mă sărute ? Oare să-l sărut eu ? Nu. Nu. — Lui Pete Îi plăceau mult păianjenii, spune brusc. Erau animalele lui de casă. Păianjenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
zic ? Dar, În suflet, simt că-mi pulsează o frustrare la limita furiei. Făcând eforturi imense de a-mi menține calmul, iau shakerul de cocteil și-mi torn ce a mai rămas din băutură În cupă, după care iau o Înghițitură. Jack și Sven discută aprins lângă poartă, cu voce joasă. Iau o gură de cocteil și mă trag cât pot de firesc mai spre ei, ca să-i aud mai bine. — ... ce să facem de acum Încolo... — ... planul B... Înapoi la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fără veste, simt că mi se umple inima de căldură. OK, e un pic ciudat, așa e. Dar sunt un cuplu cât se poate de drăguț. — Vai, sărăcul tip de la stal, pare enorm de stresat ! spune Phillip, și iau prima Înghițitură delicioasă de Pimm’s, Închizând ochii pentru a o savura mai bine. Mmm. Ce poate fi mai plăcut Într-o zi frumoasă de vară decât să bei un pahar rece de... Ia stai așa. Deschid repede ochii. Pimm’s. Shit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ducem În balconul mic și Înghesuit, pe care proprietarul ni-l descrisese, când am Închiriat apartamentul, drept „terasă spațioasă“ și ne așezăm pe bucățica cu soare, bând schnappsul pe care Lissy l-a luat anul trecut de la duty free. Fiecare Înghițitură Îmi arde gâtlejul În mod absolut insuportabil, dar cinci secunde mai târziu, Îmi trimite o căldură blândă și calmantă prin tot corpul. — Trebuia să-mi dau seama, zic, cu ochii În pahar. Trebuia să mă gândesc că un milionar important

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
bine. Cum o cheamă ? — Francesca. — Și unde v-ați... — Vreau să te Întreb despre relația noastră la pat, spune Connor, tăindu-mi macaroana, vizibil stânjenit. — A ! Bine. Simt un mic fior de spaimă, pe care mi-l ascund luând o Înghițitură de vin. Sigur! — Ai fost sinceră cu mine În legătură cu... subiectul ăsta ? — Ăă... ce vrei să spui ? zic cât pot de relaxată, trăgând de timp. — Ai fost sinceră cu mine În pat ? Se face roșu ca pătlăgica. Sau te prefăceai ? O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

era de stânjenitoare prin comparație cu masa ei ușoară cu picioarele de aluminiu. Monstrul de lemn îi bloca accesul și la chiuvetă, și la plantele de interior care trebuiau udate, și... Mary mă lasă să fumez o țigară din cinci-șase înghițituri, după care pornim să mutăm, prin ușa prea îngustă, monstrul în living room, unde Figaro l-a luat îndată în stăpânire. Da’ să știți, dragă, că nici asta nu-i o soluție, să nu mai ajung la lăzile de cartofi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, buzele subțiri vopsite într-un roșu-corai, față de „femeie a dracului“, cum ar fi spus un fizionomist, tocmai și-aprinsese țigara înainte să se suie și rămăsese în ușa deschisă de la spatele tramvaiului, s-o soarbă cu înghițituri mari ca soldatul în post, pe când alte fetișcane trântite pe scaune o strigau, Vino, fă, nebuno, că te-nchide-acolo!! Da, lăsați-mă, nici să fumez nu mai am trai de voi, se vaită aia, ghemuită pe scara tramvaiului, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

și simplu n‑am avut ce să fac. — Știu. Expir zgomotos. Știu. N‑ai avut ce face. Ai fost legat de mâini și de picioare. Rămânem tăcuți o vreme. — Bună șampanie, zice Luke în cele din urmă și ia o înghițitură. — Da, zic. E... foarte bună. Bună și... nu e prea dulce... Nu mai pot continua și încep să mă frec pe față, încercând să‑mi ascund nervozitatea. O parte din mine vrea să stea aici și să vorbim nimicuri cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
un fel coșmar, să fiu sincer. Cu toate astea, am auzit de testul tău video. E o veste nemaipomenită. Se duce la minibar, își pune un scotch și îl dă pe gât. Apoi își mai pune unul și ia o înghițitură zdravănă în timp ce eu mă uit la el îngrijorată. Îi observ chipul palid și încordat și cearcănele de sub ochi. — Cum merge treaba... e bine? întreb blând. — Merge, îmi răspunde. Asta‑i tot ce pot să‑ți spun. Se duce la fereastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
e cel mai bine. Iau o gură de ceai și închid ochii. O, ce bun e. E așa de bun. Nu mai zic nimic un timp, lăsându‑mi aburul să‑mi încălzească fața; simt că mă liniștesc. Mai iau câteva înghițituri, apoi deschid ochii. — Nu sunt în stare să facă ceai ca ăsta în America. Am cerut o dată un ceai și mi‑au adus o... ceașcă cu apă fierbinte și un plic de ceai. Și era o ceașcă din aia prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Îi zâmbesc recunoscătoare. Deși am vorbit atâta cu el la New York, mă simt puțin intimidată de revedere. — Deci, zice, în timp ce chelnerul îmi aduce băutura. S‑au întâmplat destul de multe de când am vorbit ultima oară. Ridică paharul. Noroc. — Noroc. Iau o înghițitură. Cum ar fi? — Cum ar fi că Alicia Billington și încă alți patru au fost dați afară de la Brandon Communications. — Încă patru? mă uit la el cu ochii mari. Au fost cu toții implicați în planul ei? — Se pare că da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Londra? — Îhm. — De cât timp? De vreo trei zile. Michael îmi aruncă o privire rapidă. Înțeleg că nu te‑a sunat. — Nu, zic, străduindu‑mă să‑mi camuflez dezamăgirea. Nu, nu m‑a sunat. Îmi iau paharul și iau o înghițitură mare. Cumva, cât era încă la New York, îmi spuneam că nu vorbim și din motive geografice. Dar acum că e iar la Londra - și nici măcar nu m‑a sunat - nu e același lucru. Situația are un aer cam... final. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de un grup de prieteni gălăgioși. — Bună, Becky, zice o voce șovăitoare din spatele meu. Mă răsucesc pe călcâie șocată și mă trezesc uitându‑mă la Tom Webster. — Tom! strig. Ce faci aici? De unde știi de chestia asta? El ia o înghițitură din pahar și îmi aruncă un zâmbet. — Suze a sunat‑o pe mama ta, și ea mi‑a spus. De fapt, le reprezint pe maică‑ta și pe maică‑mea, care își doresc unele chestii de aici. Scoate o listă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
gândesc la toate motivele întemeiate pentru care fac așa ceva. Câteva clipe mai târziu, Suze apare lângă mine. — Ești OK? zice și îmi întinde un pahar de vin. Uite. Cred că ți‑ar prinde bine. — Mersi, zic recunoscătoare și iau o înghițitură mare. Sunt bine, serios. Doar... că tocmai am avut o revelație. Mi‑am dat seama ce fac. — Bex... Se oprește și își freacă fața, stângace. Bex, poți oricând să te răzgândești. Poți să nu mai pleci. Vreau să zic că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

ploaie de frunze. Câteva aterizează pe umerii lui Qiwei. El ia una și o admiră. Yu Shan termină prezentările și pleacă sub un pretext oarecare. Fata e interesată, dar nu o arată. Dă politicos din cap, bea din ceai cu înghițituri mici. Yu Qiwei o întreabă ce cursuri o atrag cel mai mult. Literatură și teatru, răspunde ea. Ce interesant, vine replica lui, și îi zice că are legături cu artiști care pun în scenă piese cu subiect politic. Ea spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
propriile bășini! Trebuie să încetăm a mai merge pe drumul care duce la propriile noastre morminte! Tovarăși! Vreau să înțelegeți cu toții că dogmatismul înseamnă să faci cârnați din balegă de măgar! Se apleacă, ridică de jos cana și ia o înghițitură de ceai. Ea aude cum scârțâie creioanele pe hârtie. Mulțimea, inclusiv Fairlynn, își notează discursul lui Mao. Fata nu scrie. Ea memorează spusele lui Mao, și cele rostite, și cele nerostite. Își pune talentul la lucru. El pășește încolo și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]