1,433 matches
-
apoi, urmat de ajutoarele sale, se îndreptă spre masa unde aveau să prepare mâncarea. O plasase în așa fel încât să-i poată supraveghea pe servitori, dar destul de departe pentru ca aceștia să nu-l poată auzi. — Nu știu ce credeți voi, zise îngrijorat, dar eu regret vremurile de la Colonia Agrippinensium. Acolo eram în siguranță, eram departe, într-o provincie sigură... Aici suntem chiar în centrul puterii, iar să fii în centrul puterii, știți și voi, e ca și cum ai sta pe marginea unui vulcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în când spre el, cercetând la lumina lămpii plasturele de pe umărul drept. Deși rana făcută de ucigașii tocmiți de Vitellius fusese cauterizată, se redeschisese și se infectase. — Lachesis e pe moarte, șopti Titus. Errius Sartorius, care tocmai intrase, se aplecă îngrijorat deasupra lui Antonius, temându-se că va vedea semnele morții pe chipul celui care în doar o lună, din Pannonia până la Cremona, obținuse victorie după victorie, ultima fiind cea de la Bedriacum, în care augurii văzuseră începutul căderii lui Vitellius. — Augurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bărbatul. De aceea Mucianus vrea să te elimine. Ești un adversar care îi poate pune în primejdie ascensiunea politică, și va face orice ca să te înlăture. Martialis - așa se numea bărbatul, care era un poet faimos - îl privea pe Antonius îngrijorat. — Trebuie să știi să te aperi. Vitellius știe în ce cuib de vipere vei intra și presupune că și tu știi. De aceea îți oferă o cale de ieșire, propunându-ți să treci de partea lui. Nu înțelege că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Păi am căzut printr-o groapă din spatele unui tufiș și... Poftim? Printr-o groapă? Cum e posibil? Groapa transmitea cumva o luminiță strălu citoare? Da, dar de unde știi asta? Ooo... asta e de rău, e de rău! a spus piticul îngrijorat. Stai puțin! De ce e de rău? Tu cine ești? Eu sunt piticul șef de pe tărâmul piticilor, unde se creează toamna! Bine, asta înțeleg, dar ce este așa de rău în legătură cu groapa și cu lumina aceea? Păi, stai să-ți explic
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
-se din ochi, cu urechile în flăcări, abia reușind să respire, Sampath implora: — Mai dă-mi! Te rog, mai dă-mi. Și Kulfi se repezea trimfătoare să-i mai aducă o porție. — O să-l otrăvești, îi spunea domnul Chawla, realmente îngrijorat când își începu eforturile de a crea o nouă bucătărie. Va reuși să le distrugă cu totul norocul. Dacă nu era renumele familiei în joc, te duceam imediat la azilul de nebuni, murmură el. Odată cu trecerea anilor, descoperise că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spunem Good Money în State și Bad Money în Europa, dar n-am înțeles care era avantajul. — Bine, zise Caduta, Spune-mi, John. Theresa asta, câți ani are? — Ah... În jur de treizeci? Da, treizeci și nouă. M-am uitat îngrijorat la Caduta. — Scuză-mă, dar am înțeles că are un fiu de douăzeci de ani — Corect S-ar putea să fie ceva mai în vârstă. — Eu am patruzeci și unu, spuse Caduta. — Ei, nu! făcui eu. E perfect. Deci ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
așa cum un câine zgâlțâie un șobolan. Grrrr! „Ce-ar fi dacă i-ai spune Martinei?“ m-a întrebat Selina. „Te place, mi-a spus mie Ossie. Ce mai face ființa aia. Ah, scumpă ființă! Bună, iubita. Obrazul îi este palid, îngrijorat, încordat. Acum merg mai mult pe jos. Eu... Dimineața asta am văzut în strălucirea soarelui un băiețel palid, de trei sau patru ani, sau de câți ani pot fi copiii din ziua de azi, plimbat de tatăl său într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o bucată de plastilină în mâinile mele. A fost de acord să-și schimbe și numele. — S.J. Davis, îmi spuse el spre sfârșitul lungii noastre convorbiri. Cum ți se pare? — Care e numele din mijloc, Spunk? l-am întrebat eu îngrijorat. — Jefferson. Mamei nu-i place cum sună. S.J. Spune că mă rup de credință. — Prostii, am spus eu. Pentru prietenii tăi vei rămâne tot Spunk. puștiule, te-ai născut a doua oară. S.J. Davis - sună perfect. Întâmplarea a lucrat în favoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
părea confuză și pierdută. Nu-l vedea pe Vultur-în-Zbor. — Cutremur, zise ea. — Cum? întrebă Vultur-în-Zbor. Dolores păru să nu-l fi auzit. — Marea Țestoasă s-a mișcat, îi zise ea lui Virgil și chicoti. Atunci când ea tăcu, Virgil o privi îngrijorat și spuse grav: — Nu, nu, m-am înșelat. Nu s-a întâmplat nimic. Nu s-a schimbat nimic. — Doamna O’Toole se simte bine? întrebă Vultur-în-Zbor. — Da, da, răspunse domnul Jones, împingând-o pe femeie în cameră. E doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în ciuda îsau din cauza?) aerului ei nevinovat. Farmecele Irinei Cerkasova erau afișate mult mai clar. Ea era cea mai disponibilă dintre cele două. Dar a doua în ordinea preferințelor, își spuse el, și fu surprins de acest gând. Surprins și apoi îngrijorat de consecințele pe care le avea pentru el, un oaspete în casa soțului ei. în mod inconștient, împinse leagănul prea tare. — Domnule Vultur, îi reproșă Irina, te rog eu frumos, ai grijă! Domnule Vultur! Decență în public sau respingerea intimității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
După părerea mea, ar trebui să vorbești cu Ignatius. — De ce? — Păi, ca să-l avertizezi, bineînțeles. Să-l previi asupra oaspetelui său. — Nu cred că... Dacă n-o faci tu, o s-o fac eu! se răsti femeia. — Uite ce e, spuse îngrijorat Aleksandr Cerkasov. O să vorbesc cu Vultur-în-Zbor. O să-l pun la punct. Știi tu. — Prostule! Prostule ce ești! zise mânioasă Irina Cerkasova. Numai că, oricum, evenimentele aveau să se declanșeze mai repede decât mânia ei. Cu toate astea, s-a sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
m-am simțit stingher. Cum să explic? în cameră exista o anumită senzație, un fel de vuiet ușor și imperceptibil. Nu, nu în cameră. înăuntrul capului meu. Și era mai puternic în apropierea Trandafirului. L-am întrebat pe Grimus, oarecum îngrijorat, ce era asta. El nu i-a dat atenție: nu afectase în nici un fel calitățile Trandafirului. — Era doar un vuiet, a zis el. Gorful Dota nu s-a îngrijorat din pricina lui. A aranjat Trandafirul și ne-am fixat gândurile asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
părul negru uns cu briantină. Batista roșie de la buzunarul pieptului era îndoită cu precizia unei tăieturi de lamă. L-am recunoscut imediat. Era bărbatul cu care vorbise Richard Fine când făcuse Bill atacul de inimă. — E totul în regulă? întrebă îngrijorat. Mi s-a părut că aud un zgomot. Avea cel mai aristocratic accent pe care l-am auzit vreodată; nici miniștrii cabinetului Tory nu mai aveau voie să vorbească așa, pentru că ar fi pierdut voturi. Putea să-i dea lecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Joe. Dădea din cap. M-am tot gândit, a spus el, e peste puterile mele. Nu am nici cea mai vagă idee despre ce ar putea fi vorba. Nici eu. Dar voi afla, Joe. Ai grijă, mi-a spus, devenind îngrijorat. Bill nu ar fi vrut să intri în bucluc. Pot să îmi port singură de grijă, Joe. M-a privit fix, fără să pară mai liniștit: — Te rog să ai grijă, a repetat. Capitolul VItc Capitolul VI" L-am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aprinși degetele ei făcând mișcări bruște și nervoase. Așa trebuie că arătau eroinele lui Evelyn Waugh, frumuseți reduse la o mână de oase, nervoase și febrile. Mi-am aruncat privirile către Charles de Groot. Se uita la Belinda și părea îngrijorat. Ei bine, anunță dintr-odată Belinda, Charles, dragule, cred că e timpul, nu-i așa? mai spuse, bătând din palme. Eu și Charles avem ceva minunat să vă spunem tuturor. S-a ridicat de la masă. Fără să vreau, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
din instinct. A frământat în mâini paharul gol, uitându-se în jos la el și, când a vorbit din nou, vocea îi era mult mai calmă. — Merg până în pânzele albe pentru a mă asigura că Richard nu este supărat sau îngrijorat. Munca este teritoriul lui. Dar casa este teritoriul meu. Și acolo vreau să mă asigur că îl apăr de orice supărare pot. Și-a ridicat ochii, privindu-mă. —Precum articolul din Herald, a zis. L-a supărat mult pe Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de pe chipul meu. Pot să-ți aduc încă un pahar de Pimms? am zis. —Nu, mulțumesc, Sam, mi-a răspuns. Mă duc chiar eu. Să-ți amintești ceea ce ți-am spus, da? Nu vreau să-l mai văd pe Richard îngrijorat de lucrul acesta. Vorbesc serios. I-am urmărit umerii înguști în rochia de in făcându-și drum prin mulțimea de agenți de bursă, în ciuda beției și zgomotului lor, care se dădeau imediat la o parte pentru a o lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Nici n-am mai spus da, că Paulică mi-a cocoțat puștiul pe umeri. Băiatul s-a prins zdravăn de coama mea, șoptindu-mi: „Știu cum se face, nenea. Am făcut și ieri lepetiție“. S-au deschis ușile. Înaintam atent, îngrijorat. Nu eram convins că mă trezisem deplin din beție. Mă temeam să nu mă împiedic, să nu amețesc sau, și mai rău, să mă năpădească cine știe ce revoltă a stomacului tocmai la urnă. Afurisitul șut metafizic. Aerul rece mă chinuia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
astea, bine, are oameni acilea care știe și ei ce și cum, acu’ nu așteaptă să se strice evenimentu’ cu comentarii, că care ce-a făcut, că a plecat și... Nu se cade. Nu intram deloc în discuție. Păream posomorât. Îngrijorat, m-a mângâiat pe picior. Dacă vi se-apleacă, zău, nici o problemă. De-asta avem pungili. Eu unu’ țin la scârbă. Nu mi se-apleacă, de, vorba aia, face omu’ pe el. Nu am scârbe de-astea, pardon de expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
luni Înainte. Lui Cabestany, care Încă de pe atunci avea probleme de sănătate, de restul nu-i păsa nici cît negru sub unghie. Chiar În acea săptămînă, doctorul care Îl consulta pe Miquel a venit să mă vadă la editură, foarte Îngrijorat. Mi-a explicat că, dacă Miquel nu-și reducea ritmul de lucru și nu se odihnea, pînă și puținul pe care el Îl putea face pentru a lupta cu tuberculoza avea să se spulbere. Ar trebui să stea la munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În solul umed, rădăcinile ce i se ițeau din tălpi Începură să amorțească. Oare nu era cazul ca masterandul să se miște de la locul lui? Absența sa Îndelungată ar putea stârni Îngrijorare În stabiliment. Negăsindu-l În salon, profesorul Perjovski, Îngrijorat ca Oliver să nu pățească ceva rău, ar putea anunța poliția comunitară... Masterandul Oliver nu avea chef să fie căutat cu câini. Plecând noaptea din stabiliment, Lawrence Își luase toate măsurile de precauție pentru ca absența lui să nu devină bătăoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
foarte uzate pe care cel cu „Michelin“-ul le refuză preferând bani. Țăranul cu cireșe aude și el vestea și vine să cumpere cele două anvelope uzate. — Da’ ce faci bre, cu ele, nu vezi că e găurite? - Îl Întreabă, Îngrijorat, un vânzător de oglinzi de buzunar. — Ehe, zice țăranul și pleacă. Într-adevăr, câte nu se pot face cu o anvelopă uzată. Puii de o zi ciugulesc cu mare plăcere mălaiul amestecat cu urzici dacă e pus Într-un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mirarea văzând tandemul celor doi. Dar până să ajungă ei în fața cuștii, câinele, mai înțelept sau poate intimidat de apariția stăpânilor, se retrase în fundul cuștii, lăsând loc Vivianei să iasă din captivitate în momentul în care bunicul ajunse lângă ei. Îngrijorat și furios în același timp, îi spuse cu năduf: Focule! Ce-ai căutat acolo, focule? Am vrut să văd ce fel de mobilă are Ursu în casa lui, răspunse Viviana printre sughițuri de plâns. Toată supărarea și furia bunicului se
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Pe care? Avery? —Avery, Philip, ce contează? Am avut nevoie de fiecare dram de voință ca să nu-l omor. Spusese ceea ce trebuia să spună, așa că de ce-mi simțeam Încă stomacul Întors pe dos? Oare pentru că mă Întrebam cât de Îngrijorat putuse fi, dacă nu sunase timp de zece ore? Sau pentru că Încă nu auzisem nici un cuvânt din partea lui despre cum o să fim Împreună? Sau poate că era mai simplu și eram doar stresată din cauza intrării mele bruște În șomaj - realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tine acasă. Eu voi trimite rapoarte, chestionare și rezumate ale interogatoriilor concepute pe baza detaliilor din jurnalul lui Eisler. Dudley, Meeks și Upshaw vor contribui cu propriile lor rapoarte. Vreau ca informațiile să fie verificate reciproc, de dragul clarității. 2. Erai îngrijorat de secretul ce învăluie acțiunea lui Upshaw. Nu fi. Am verificat și răs-verificat. „Ted Krugman” nu e cunoscut în mod direct de nici unul din membrii AUFT. În cel mai bun caz se știe de el din auzite, dar se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]