8,755 matches
-
zilnic, noaptea, câte cinci-șase băieți, în diferite direcții, în Franța, în Olanda, îndărăt în România, unde văd cu ochii. Ce-ai pățit, omule? M-a ucis, ticălosul! Ah! Mă arde! Arde! Răsucindu-se căznit, cu mișcări rupte, rămase cu spinarea îngropată în zgrunțurii țărânii, privind în sus. Ați aflat? Ce, omule? Au! răcni. Ajutor! Ce e? Te doare tare? Băiatul, gemu ca-ntr-o aiureală. Unde-i băiatul? Care băiat? Ce băiat!? Terminând, repet încă o dată că mâine, 19 decembrie, plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
rochia uscată de soare, impresionată de singurătatea câmpiei pârjolite de arșiță și de gândul bătrânei, bucuroasă că-i din nou slobodă, dar încă nevenindu-i să creadă, rămânând locului, incapabilă să scoată o vorbă și să înțeleagă ceva, privind fața îngropată în rana pământului, în țărâna plină de taine. Apoi se scutură, mușcându-și buzele până la sânge și-o rupse la fugă, ridicând coatele și ferindu-și ochii, să nu se izbească în cercurile roșii și vinete ce săltau înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
9 Alergară la depou și se puseră pe lucru. Ce încărcau pe-o parte ceilalți, cu santinelele nemțești în vagoane, conform ordinului, ei, pe de altă parte, cu băieții de la sculărie, descărcau. Toate piesele principale erau scoase din vagoane și îngropate în spatele depoului, sub stiva de zgură. Lucrau îndârjiți, încordați, pe muțește. Santinelele, cu armele la piept, mișcându-se automat de ici-colo, supravegheau cazna celor care se speteau scoțând fierăria din ateliere. Un lăcătuș băgat sub vagoane, întins pe linii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i nimeri gura. Ea se feri, apoi rămase nemișcată cu ochii pe cer. Când s-a făcut noapte! Ai văzut? Tu ești steaua norocoasă! Lasă prostiile! Să vorbim serios! Aș vrea să am acum un munte de flori! Să te-ngrop într-un munte de flori. Fugi de-acolo! îl dojeni ea, încântată. În pat ți-am presărat garoafe și maci, tot flori însângerate și cu parfum de brad pătat-am, dantela pernelor curtate... Numai că eu nu "mint"! De unde-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ca acela. Conștiința sau înțelegerea conștiinței acestor clipe ireversibile o făcea și pe ea ca și pe alții poate mai intransigentă și mai pură, ca și cum însăși viața și răspunderea faptelor trăite până atunci ar fi rămas acolo în adâncul gangului, îngropate în beznă. "Numai Tudor... Să nu i se întâmple ceva lui Tudor!" își spuse năpădită de groază și-o luă la fugă prin mulțimea răscolită, înfierbântată și străină. CAPITOLUL 17 După atâtea nopți de nesomn, bătrâna, moartă de oboseală, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
baltă de sânge. Pe tejghea, în locul maldărului obișnuit de ziare, o singură revistă veche, înnegrită de vreme, aproape scrumuită, cu o ilustrație mare, înfățișând un domn elegant, lungit pe-un pachet, cu o pălărie de pai de orez lângă el, îngropată-n următorul text: Era frica încarnată. Ședea pe scaunul său cu fața crispată. Broboane mari de sudoare îi curgeau pe frunte. Ochii lui se roteau întruna, ca niște bile. Se vedea numai albul lor. Nu poliția îi inspira frica asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
adânci ca niște cuie, două câte două, înfipte-n nămeți, fulgerând albastru urmele cerbului șerpuia printre cușmele albe, ireale, clădite din zahăr zgrunțuros, cu oglinzi negre în loc de ramuri, pe covoarele pomilor; plutind între cer și pământ atârnate de barba ceții; îngropându-se sub umbrele albastre înscorțoșate de chiciură. Privind, uimită, împrejur, cu grijă să nu-și rănească ochii, sufla în pumni, descheiată la șubă luneca înfundându-se în omăt, cu cizmele ei ușoare și înalte, care-i ajungeau până la genunchi, unduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pădurii, cu mirozna vegetației luxuriante de junglă, buduroaie cu roiuri sălbatece ca pe vremea poveștilor. Din toate, miere, acritură, lapte și carne dulce de pește, ca și din vinul de coacăz negru pe care-l pritocea în butoiașe de dud îngropate-n pământ, ocrotit sub umbră de stejar, de curgea ca un foc întunecat în sânge, limpezind mintea, se-nfrupta cu măsură, rațional, niciodată mâncând să se sature, niciodată bând mai mult decât împărtășania care-i încingea carnea fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zăpadă. N-avea chef de ea. Femeia se repezi-n casă. În cuiul din tindă atârna un palton vechi cu un damf pătrunzător, paltonul lui Tudor,de care se rezemă ca-ntr-un leșin, strângându-l în brațe, și-și îngropă fața în stofa lui aspră, îmbâcsită de mirosuri aspre de pușcărie și de adierea caldă a trupului lui. Ai venit cu-adevărat? șopti palidă, abia mai ținându-se pe picioare, deschizând ușa odăii. Bărbatul sări de la masă. O prinse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Timpul nu iartă. Niciodată. Pe nimeni. FLASH 12 (Țipăt mut) Ei își strigă durerile. Se plâng de sărăcie, indolență, uitare. De nedreptăți și de umilințele la care sunt supuși. Și de nesiguranța zilei de mâine. Tineri debusolați, copii abandonați, bătrâni îngropați în mizerie și singurătate. Se plâng guvernului, celor de dincolo de hotare, iar în ultimă instanță, lui Dumnezeu. Uneori se hotărăsc să plece. De multe ori, unii nu se mai întorc, iar cei care o fac, revin doar cu o fărâmă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
existenței, la o bestializare a lui: Se punea la cale o conjurație infernală a lucrurilor, fiecare te lua zălog, te îmbrâncea să-ți faci la galop testamentul, pașapoartele și rugăciunile și, odată atras în cursă, lucrurile te îndemnau să-ți îngropi hohotind capul în perne și să-ți ispășești vina de a te fi născut mort de-a gata... (Trântorul) Este o înrăire reciprocă, efect al luptei dintre poet și mim, o exprimare a intoleranței unuia față de celălalt, o ceartă continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
damnării. Cabotinismul însuși este o mască îndărătul căreia se ascund durerea și dezavuarea. Jocul de oglinzi între sunet și sens este, pentru Emil Botta, fatal: De multe ori am murit pe scenă, însă niciodată ca acum. (Memorial) Visam să fiu îngropat în cântece, devorat să fiu de monstruoasele cântece. (Unii și alții) Cucerirea supremă a Însinelui poeziei cere sacrificiul unei opțiuni: ...și m-au speriat și cântările și le trec sub tăcere. (Legi riguroase) Mișcarea retractilă a poeziei conduce spre descoperirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
plecat Petrache ultima dată la București din satul lui natal era foarte necăjit că nu l-a putut ajuta pe Costică al lui să scape de pușcărie. Sava, fratele lui, murise, iar el nu mai ținea minte nucul la care îngropase mult aur și acum se ridicase biserica satului pe acel loc. Că așa este aurul ăsta de la noi, se mută la voi și de la voi la alții sau înapoi ori mai la deal ori mai la vale și niciodată nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
au văzut pe Toader zvârcolindu-se și ridicându-se din car luându-se după ucigași, așa fără cap. Criminalii au fugit și au stat ascunși o vreme până când s-a mai liniștit lumea. Tot în acest timp femeia și-a îngropat mortul, bocindu l ca orice soție cu copii: Of, Tudorică, Tudorică, toate păsările cântă, numai păsărica mea, n-o mai bea, n-o mai mânca, nici de cântat n-o mai cânta ... Scoală, scoală, Tudorică, cu glasul de păsărică și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vreo doi ani a căzut bolnavă și Rarița, care, parcă trasă la indigo, a zăcut ca și Chimircan tot așa de mult și a avut grijă de ea fii-su, Silică; el a șters-o, a spălat-o și a îngropat-o. Cât despre cei doi gemeni, aceștia au plecat la Brașov, la muncă, de la vreo șaisprezece ani și au învățat tinichigerie. S-au întors după Revoluție. Costache s-a însurat pe la Urșița și a făcut mulții copii, el avea boala
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
donat casa lui Satan și că acum Satan este stăpânul casei Zavastiei. Adică vrăjitoarea este supărată că Zavastia a refuzat să preia ștafeta de vrăjitoare și acum se răzbună. O babă, tot o vrăjitoare, le-a spus că Vrăghioaia a îngropat sub pragul de la ușă din interiorul casei un cap de mort, iar în interiorul capului a pus fasole, grăunțe, grâu și alte oase mai mici. Să caute acolo să scoată capul, să-l ducă la cimitir și să-i facă groapă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ușă din interiorul casei un cap de mort, iar în interiorul capului a pus fasole, grăunțe, grâu și alte oase mai mici. Să caute acolo să scoată capul, să-l ducă la cimitir și să-i facă groapă și să-l îngroape creștinește, dar toate acestea după ce va muri Zavastia, că de acum nu mai are mult de trăit. După vreo săptămână Zavastia a trecut în lumea celor drepți. După sfaturile primite de la acea vrăjitoare și de la un călugăr bătrân de la Mănăstirea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Întorși acasă, au săpat sub pragul de la ușa din interiorul casei și au găsit într-adevăr un cap de om umplut cu fasole, grăunțe, grâu și alte oase de diferite mărimi. Au dus capul și celelalte oase și le au îngropat lângă o cruce în cimitirul satului, dar nu i-au făcut slujbă de înmormântare, după cum a spus baba aceea. Au zugrăvit în casă, dar de această dată, în casă a început să își facă apariția însuși diavolul în persoană. Întâi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
care se înțelegea: Asta-i casa mea! Ce căutați în ea? Ieșiți afară, afară de nu, vă prăpădesc! Au mers din nou la călugărul cel bătrân și l-au întrebat ce să mai facă. Călugărul i-a certat că nu au îngropat osemintele de om creștinește. Apoi i-a sfătuit să dea foc la casă și să nu ia nimic din casa respectivă. S-au întors acasă, dar tot nu au urmat sfatul călugărului și au dărâmat casa fără să-i dea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
până la urmă mi-am modificat poziția: nu sunt democrat, sunt demofil, iubitor de popor. Democrația totală e cimitir istoric. Noi nu suntem în pericol, că n-avem nici măcar democrație; un cimitir istoric presupune un trecut de viață care să fie îngropat. Și totuși, cel mai bun sistem social e cel care pleacă de la respectul măștii de om: democrația. Democrația e imperfectă, dar fără ea e greu de viețuit. Este un soi de haos suportabil. Democrația este sistemul social care face posibilă
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
multe ori, de spaima pedepsei; așa am rămas mulți rătăcitori, când nu mai folosim la nimic. Ce cumpănă mare pentru duhovnic! ce să ne mai spună? Crede și nu cerceta. Vocile Eram într-o mică sau mare bântuire? Vocile mă îngropau, mă acopereau, nu mai știu în ce stare eram, pentru că nu mai auzeam nimic decât vocile care se înghesuiau în timpanul meu, vibrând asurzitor. Vocile zburau în jurul capului, îmi cuprindeau mâinile în semn de adio! Cineva a îngenuncheat lângă patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pești așteptând doi ochi ai luminii oare mai trăiești? * * * Răcoare și larmă de vânt coboară aerul pe pământ. Mișcarea clatină miere și patimă. Grație, miraculoasă făptură culori peste sâni și gură. S-a răsfrânt crinul la picior și mirosul mă-ngroapă ușor. Muzica de sfere leagănă iarbă și flori. Niciodată nu te-ai gândit c-ai să mori?! La treizeci de ani, tot liniștea o căutai! Din toate părțile venea. Se insinua ca o neîmplinire într-o lacrimă mare, arcuind brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
m-am înșelat, nici el nu mai stă drept, măsurând pașii mari, peste podul larg vocile se limpezesc și se sparg. S-a lăsat beznă și urâtul m-a cuprins peste gleznă și a urcat până sus, până m-a îngropat. * * * A trebuit să învăț să trăiesc alături de cei din jur! A fost greu să zâmbesc, când eram absentă ca sunetul gol, rămas în balans în aceleași clopote oprite în dans: când cu fața spre cer, când spre pământul de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
am întors la spital și am fost conduși la morgă, unde fetița noastră ne-a fost prezentată într-un coș împletit, frumoasă ca un înger. Ni s-a spus să rămânem în legătură cu doamna Mischi care ne va comunica când putem îngropa copilul. Până și preotul era inclus în prețul instituției. Am hălăduit prin oraș vreo două zile, am vizitat domul, o construcție impunătoare cu două altare, unul în spatele celuilalt, cu destul loc între ele, o construcție gotică deosebit de impunătoare. Te poți
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
mine. Vine ea fuga din drum și mă întreabă ce s-a întâmplat. Îi povestesc și a început să râdă. Ce să facem? Iau o pungă și pun acel aluat, apoi, mă duc în grădină, sap o groapă și-l îngrop, ca să nu afle bunica. Pun, din nou, să fiarbă apa. Între timp, cern făina - aproximativ cât a fost înainte - torn apă călduță, pun sare și mestec bine, așa cum a zis bunica. Vine ea acasă și-i spun că am făcut
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]