1,838 matches
-
la universitate. E blondă platinată, iar la vârsta de patruzeci și unu de ani poate că nu mai e așa de tânără cum era odată, dar încă întoarce capete datorită minusculelor ei fuste scurte și părului ei bogat. Toată lumea e îngrozită de ea și puțini i-au câștigat respectul, dar cei care au făcut-o, i-au câștigat și loialitatea eternă. Pe Jackie o respectă, pentru că Jackie vine de pe aceeași parte a străzii, iar Jackie este strălucitoare. Jackie lucrează acum ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
greșeală pe care o fac oamenii este să se arunce într-un regim alimentar fără să facă exerciții, ceea ce, da, duce la pierderea greutății pe termen scurt, dar în mod inevitabil, o vor pune la loc. În plus, vei fi îngrozită să afli ce poate face un regim dur, fără exerciții fizice. ― Ce vrei să spui? Sunt intrigată. ― Nu vrei să rămâi cu cute imense de piele moale, nu? Scutur din cap cu groază. ― De aceea trebuie să faci exerciții fizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
diferență culturală. Oricum, sunt sigură că e complet diferit în realitate. Probabil nu e tocmai bun la scris scrisori, atâta tot. ― Frumos din partea colegei tale că m-a sunat. ― Ce? spun eu. Îmi întorc capul de la ecran și mă uit îngrozită la Ben. ― Despre ce vorbești? ― Colega ta de apartament, Sophie. M-a sunat aseară ca să-mi ureze succes, după ce i-ai spus tu despre slujbă. Scârba. Nu-mi vine să cred. ― Dar nu i-am dat numărul tău. De unde l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Wine Cellar. E puțin după ora șase. Geraldine stă chiar lângă redactorul-șef, și Geraldine zâmbește cu încântare când mă vede, ca să nu mai zic de cât de uimit e redactorul-șef. ― Ce ți-ai făcut, tânără doamnă? Mă încordez îngrozită când o mână se apropie de fața mea. Să mă fi mânjit de ruj? Oare îmi curge rimelul pe obraji? Am spanac între dinți? Redactorul-șef continuă: ― Jemima Jones, ești doar o umbră a femeii care erai înainte. Slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
soi de înșelăciune. Presupun c-ar fi bine să merg să-l văd pe redactorul-șef și să-l întreb de concediu. ― Vrei să spui că ți-ai reținut bilet fără să verifici dacă e totul în regulă? Geraldine e îngrozită. ― Da. Nu a fost chiar una din prioritățile mele, având în vedere că aveam de slăbit un miliard de kilograme în trei luni. Am rezervat deja biletul, așa că acum nu mai am decât să-mi fac timp. ― Ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trage înapoi. Nu pot. Nu putem. N-am timp. Rahat! N-avem timp de sărutări și mângâieri leneșe post-coitale. În zece minute, Ben a terminat de împachetat și îmbrăcat. Coborâm împreună, îngrozită la gândul că ne vom lua la revedere, îngrozită de ce va urma. ― Bu-nă, spune un tip pe care nu-l recunosc, dar care se apropie de Ben și mă privește fix, cu un soi de lăcomie. Cine e? ― E prietena mea Jemima, spune Ben. El e Simon, și dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ieși. Ochii Îi străluceau și era puțin ciufulit. Liz se uită-n carte. Jim veni În spatele scaunului și ea-i simțea respirația, și atunci el o cuprinse-n brațe. Îi simți sânii durdulii și fermi, cu sfârcurile Întărite. Liz era Îngrozită, nimeni n-o mai atinsese vreodată, dar Își spuse: „A venit, În sfârșit, la mine. A venit cu adevărat“. Stătea nemișcată, pentru că-i era așa de frică și nu știa ce să mai facă, și atunci Jim o trase, strângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un dușman rău și crud. Care, cred, era hămesit tare, de vreme ce a putut să-nghită, în câteva minute mai mulți pui. A venit hoțește, tiptil-tiptil, nimeni nu l-a auzit. Tâlhar mare! Doar când puii s au trezit buimaci și îngroziți de ceea ce li se întâmpla, au făcut zgomot. Câinele s-a îndreptat către cotețul lor, iar hoțul, cu un gînd ar fi fugit, cu zece nu, că nu se îndura să lase așa pradă. Când s-a hotărât, în sfârșit
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de peste firea întreagă, într-o clipă se ridică pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal. Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră deasupra pământului îngrozit furia lor prăpăditoare” (Calistrat Hogaș -În Munții Neamțului) “Partea cea mai secetoasă din toată țara e Dobrogea. Moldova primește mai tot atâta ploaie, cât și Bărăganul și Burnasul ( ca ½ metri). Culmile dealurilor împădurite se bucură însă de mai multă umezeală
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de câte ori o jignea sau o lovea cineva. După povestea cu crima, se retrăsese În sine. Simțea că omul ucis fusese un semn că și ea va muri curând. Uitase În ce constase acest semn. Și cu toate astea, se simțea Îngrozită. Aștepta să se dezlănțuie nenorocirea. Și Încerca din răsputeri să controleze situația. Iar În această Încercare a ei, Începuse să se pregătească pentru toate modurile groaznice În care se poate muri. Știa că toate precauțiile ei sunt zadarnice. Moartea urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care păreau de șapte-opt ani. Aveau părul castaniu-arămiu și amândoi erau Îmbrăcați În haine mai curate și cu modele mai complicate. Băiatul purta o cămașă albă lungă, iar fata o rochie de botez vestică cu marginea din dantelă. Vera remarcă Îngrozită că amândoi fumau țigări de foi. Erau de fapt gemeni, iar conform credinței tribului erau divinități. Îi Împinseră cu Îndrăzneală pe ceilalți, Îl apucară pe Rupert de mâini și-l duseră la bunica lor care avea grijă de o oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ai celor fricoși, buzele strânse ale celor curajoși, maxilarul căzut al celor care știu de la Început că sunt condamnați. Bennie empatiza cu ei pentru temerile lor și umilirea publică. Când se scărpinau, se scărpina și el. Când Înghițeau În sec Îngroziți, Înghițea și el. Păreau niște prizonieri Înșirați pe același lanț, se gândi el. Ar trebui să le spun că suntem În aceeași barcă și ar trebui să ne unim forțele. Se apropie, dar se opri brusc. Ce naiba făcea? Sunt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
el și aurul lui și nu l-a mai văzut decât Într-o ricșă În drum spre stadion, cu niște cuvinte acuzatoare scrise pe tăblița atârnată de spate și o legătoare la ochi care alunecase așa că-i puteai vedea ochii Îngroziți. După ce a fost Împușcat, familia Îngropase celelalte obiecte de valoare. Unul câte unul, membrii familiei ei muriseră pentru că dețineau acele obiecte. —Nimănui nu-i mai pasă acum ce obiecte imperialiste avem, a spus femeia plângând, așa că le vindea pe ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lor și le sfărîmă zăvoarele! 31. Se întîlnesc alergătorii, se încrucișează solii, ca să vestească împăratului Babilonului, că cetatea lui este luată din toate părțile, 32. că trecătorile sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc, și oamenii de război îngroziți. 33. Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea cînd este călcată cu picioarele: încă o clipă, și va veni pentru ea vremea secerișului." 34. "Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a mîncat, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
să mă chinui, să interpretez. Și abia la urmă, din pricina mea, Ioana, așa de sinceră, a început să-mi atenueze adevărul, fie că mă vedea chinuindumă și voia să mă consoleze, fie că ea însăși îndrăgostită în brațele mele și îngrozită de ceea ce făcuse, nu îndrăznea să privească acest adevăr în față și căuta să și-l facă mai acceptabil. Acest al doilea motiv contează mai ales, căci Ioana, când e nenorocită, nu mai are tăria să se îngrijească de mine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
oferă viața de toate zilele, nu poți spune că enunțul ce leagă doi termeni opuși („ceva este și nu este“) se află în afara oricărei logici. Cred că Aristotel se arată prea prudent în această privință, prea temător. Probabil că ajunsese îngrozit de câte i-a fost dat să audă din partea unor heraclitieni de duzină sau a unor simpli sofiști. Cu toate acestea, nu se poate ignora cazul vorbirii ludice sau al celei figurate. Nici intenția speculativă a unor afirmații proprii lui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
oferă viața de toate zilele, nu poți spune că enunțul ce leagă doi termeni opuși („ceva este și nu este“) se află în afara oricărei logici. Cred că Aristotel se arată prea prudent în această privință, prea temător. Probabil că ajunsese îngrozit de câte ia fost dat să audă din partea unor heraclitieni de du zină sau a unor simpli sofiști. Cu toate acestea, nu se poate ignora cazul vorbirii ludice sau al celei figurate. Nici intenția speculativă a unor afirmații proprii lui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Se lăsă înapoi și își deschise brațele ca o invitație, iar tunica i se întinse pe sânii ce-i atârnau veștejiți: — Vino, comoara mea! Sunt câțiva ani buni de când n-am mai avut un bărbățel ca tine! Odolgan refuză invitația îngrozit, cu gesturi teatrale, și râseră din nou cu toții. își umplură iar și iar cănile, pălăvrăgind și glumind cu tot mai multă intimitate. Hidromelul le dezlegase limbile și degajase atmosfera; nici unul nu părea să-și dea seama că ploaia între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
inundat de o căldură pe care o cunoștea bine, căldură ce preceda totdeauna o crudă și nestăvilită excitație. O arteră prinse să-i pulseze la gât. — Așa! bolborosea Rutger triumfător, ținând într-o strânsoare de fier încheieturile copilei, sub privirile îngrozite și neputincioase ale tânărului Waltan, care încerca în zadar să se ridice să o ajute. — Așaaa, bravo! Ai văzut că până la urmă am câștigat eu? Acum, că reușise să depărteze picioarele tinerei fete, se lungi din nou deasupra ei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spuse că, după spectacolul oribil al ambuscadei pentru prinderea lui Waldomar, fuga disperată cu hunii pe urmele lui și baia în Rhon, tortura era exact ce îi mai lipsea pentru ca tacâmul să fie complet. Câteva clipe, își mută înfrigurat privirea îngrozită când la unul, când la celălalt, de parcă ar fi vrut să afle care dintre cei doi părea cel mai aplecat spre a-i arăta îndurare. în sfârșit, se întoarse iute către Sebastianus, prosternându-se înaintea lui - pentru că fața sa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ridicară din mulțime, care fu parcă străbătută de un freamăt. Câțiva dintre capii de familie deja își împingeau carele către clădire, sperând că se vor baricada acolo; alții, mai inimoși, alergau spre intrare. Copiii plângeau și se agățau de mamele îngrozite. Canzianus și Ambianus, împreună, își făcură loc cu hotărâre prin gloată; urmați de călugări și de un șir de oameni, se porniră către intrarea în curte și ajunseră acolo pe când câțiva bărbați robuști închideau porțile. Ambianus întinde brațul ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vezi că, la fel ca întotdeauna, o să-ți facă bine. Dând frenetic din mâinile strânse ca niște gheare și din genunchii murdari, ce-i ieșeau prin țesătura destrămată a rasei, Inisius începu să se târască îndărăt prin praf, cu privirea îngrozită ațintită în sus, către chipul divin, nesfârșit de adânc, care îl fixa din icoană. — Nuuuuu! Nuuuuu! Mereu la fel! Mereu la fel! Nu e drept, nu e drept, eu... eu... Se întâmplă ceva ciudat: călugărul își duse, deodată, mâinile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rămână în picioare și stăpân pe nervii lui. Apoi, dintr-o dată, poarta mare se deschise larg și, ca un singur om, masa prizonierilor se aruncă în afară. Sebastianus se trezi în mijlocul fumului și al haosului unei gloate peste măsură de îngrozite, care nu înțelegea nimic din ce se întâmpla în jur. își dădu seama că, așa cum era și logic, nu construcțiile deja distruse pe jumătate ardeau, ci multe corturi de-ale hunilor. Cai înnebuniți galopau în mijlocul taberei răvășite, iar pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era presărat cu morți și răniți. în ecourile incendiului, privirea sa reuși să pătrundă înăuntrul îngrăditurii și să constate efectul cel mai important al incursiunii: în noroiul podelei agonizau, cu nechezaturi înfiorătoare și răgușite, pe puțin douăzeci de cai. Alții, îngroziți, rătăceau înnebuniți prin tabăra devastată, șchiopătând, lovind cu copitele și izbind pe oricine li se ivea înainte; iar alții zăceau morți ori muribunzi printre corturile în flăcări. Mulți cai însă lipseau - cei pe care burgunzii îi luaseră cu ei. Grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se va duce la Aureliana. Cetatea trebuie, de aceea, să reziste atât cât e nevoie, încât să ne permită să ne unim forțele cu armata lui Teodoric și să-l atacăm pe Atila împreună. Sebastianus era în același timp uimit, îngrozit și satisfăcut: avusese deja ocazia să participe cu alți ofițeri la consilii de război, însă acum era prima dată că Magister militum îi vorbea între patru ochi și atât de amănunțit despre planurile sale. Asta însemna oare că urma pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]