1,892 matches
-
de spus, cartea dr. C. Vlad este interesantă și din multe puncte de vedere utilă. Autorul izbutește să demonstreze, de pildă, mecanismele bolii psihice a lui Eminescu, cauzele ei și parte însemnată din atitudinea soci[...]ală a scriitorului. Dar păcătuiește îngrozitor nefăcând nici o clipă pasul către o interpetare filosofică, estetică a operei acestuia. Pentru domnia sa, toate scrierile lui Eminescu nu sunt altceva decât produse ale unui pacient schizofren, cu obsesiile, cu fixațiile, cu angoasele lui, în articulațiile unei gândiri malade. Psihiatrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dormi în circumstanțele de față? Îl așteptase toată noaptea de pe undeva să apară. Așternutul era vechi și șifonat demult. Nu îndrăznise să se facă mai comodă, capul și-l simțea ca prins într-o menghină; îi zvâcneau tâmplele. Se simțea îngrozitor și se întreba ce căuta ea acolo. Oare de ce fusese atât de bădăran cu ea?! Nu mai era deloc politicos! Se purtase urât cu ea, caraghios... Toate amintirile cu el îi bâzâiau prin creier aidoma unei insecte. Fața ei albă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
omul visurilor. Nu un ratat sau o epavă. - Îmi spui niște lucruri care mă uimesc! Dar de fapt ce învârtiți voi acolo, mai exact? - De toate, în afară de a practica hoția și de a omorî pe cineva. - Sună cam periculos, chiar îngrozitor. - La început, atunci când mă consideram un pion care încurca lucrurile, încercam să îmi folosesc forța necesară și inteligența necesară. Mă comparam cu un arestat al 305 poliției sau cu o închisoare unde eram privat de libertate iar eu trebuia să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
absolut sigur!? Mama încă te mai iubește. - Te rog înțelege. Nu mai putem înoda ce a fost. Vei avea în curând un frățior. Spune că mă ierți și nu mă considera un tată vrednic de dispreț. - Nimic nu este mai îngrozitor ca ceea ce mi se întâmplă. - Înțelege că la vremea aceea am iubit-o mult pe mama ta. Era ca o perlă adevărată, veritabilă dar am pierdut această comoară. Am pierdut-o iremediabil. - Și atunci de ce ne-ai părăsit? - Au intervenit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în biserică deoarece cu greu urca treptele de la cor, cu toate că era ajutat. A fost internat și la spitalul din Bacău la secția de cardiologie unde îi mai duceam mâncare de la parohie. Ne spunea că pe pr. Rotaru îl bateau gardienii îngrozitor, spânzurat cu capul în jos, pentru că reacționa mereu la insultele lor; pe pr. Ghiță nu-l băteau că era mai pașnic și bolnav”. I-am făcut prima vizită amândoi la parohie, apoi venea la noi. La mine a fost numai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pierise de pe buze. — O, nu, jur pe numele strămoșilor mei că nu sunt eu făptașul! Prieten ticălos și sperjur, știu de ce țineai cu orice preț să rămân sus pe ziduri! Se Întoarse fulgerător pe călcâie și ieși din odaie, blestemând Îngrozitor: — Am să te ucid, trădător blestemat! Pământul va fi bucuros să scape de tine. Iadul va fi bucuros să te Înghită, pe tine, cel mai mare nelegiuit pe care l-a ars vreodată În flă cările lui... Cei doi se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dispreț. Majoritatea erau copii de țărani sau din rândurile ceferiștilor din apropiatul Teiuș, important nod de cale ferată (și unii, și alții făceau naveta ca să urmeze cursurile la Aiud). Mizerabil (sau doar rudimentar) îmbrăcați, mi se păreau murdari (unii miroseau îngrozitor a transpirație, ceea ce îmi producea greață la orele de educație fizică în sală) și, în general, erau de o vulgaritate pentru mine scandaloasă. Limbajul părinților mei a fost întotdeauna de o decență simplă, naturală, cuviincios burgheză și orice vocabular necuviincios
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu distrugerea diavolului dinlăuntru, ea trebuie să aibă „spectaculozitatea”, intensitatea dramatică și caracterul respingător al unui exorcism satanicid. Mai mult, imaginarul lucanian, de tip păgân, nu concepe ideea de punițiune divină separată de ideea suferinței fizice. Iuda trebuie să sufere Îngrozitor, să simtă mâna lui Dumnezeu asupra lui Înainte de a-și da sufletul. O faptă cumplită nu poate merita decât o pedeapsă cumplită. Întâlnim asemenea morți descrise de Herodot (Istorii 4, 205), Pausanias (Descrierea Greciei 9, 7,3), În Cartea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de suportat. Dacă treceai de un pachet-două, chinul dispărea ca prin farmec și, lămu rit în focul cubanez, te transformai într-un om nou. Insensibil la durere ! Un bărbat ade vărat ! Ce-i drept însă, unul care începea să gîfîie îngrozitor după doar cîteva scări urcate. țigările occidentale erau foarte rare în „Barul nos tru“, și între acestea, bineînțeles, Kent-ul avea un rol privilegiat. Atunci cînd apărea un kentan în bar, se împărțea, de obicei, cu ceilalți (nu se făcea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tîlnise cu un prieten, coleg de serviciu, și stătea tot timpul de vorbă cu el. Dănuț făcea plajă „la bărbați“ împreună cu tatăl său și cu colegul, și cum cei doi întîrziau peste măsură în discuții, și cum el se plictisea îngrozitor, băiatului îi venise să pună degetul pe chestia aceea pe care tatăl său o purta cu multă grijă în față. Prietenul făcuse o figură scandalizată, iar părintele îi dăduse o palmă. Unde dă tata crește. și crescuse, desigur. în locul unde
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
începe și muzica aceea, mai întîi lentă, și apoi din ce în ce mai accelerată, o vedem acum de foarte aproape și, dintr-odată, cadrul se schimbă și avem perspectiva de deasupra apei - tipa, calmă pînă atunci, începe să se zbată și să țipe îngrozitor, se agață de o geamandură, pentru ca, în cele din urmă, să dispară sub apă. Blîc ! Dar, să revin. Întors acasă din Croația, le-am spus tuturor prietenilor cum am scăpat eu de angoasă, cum am înotat fără nici cea mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pînă la plecarea trenului. Experimentasem nu știu cîte tehnici, eram tot mozolit și roșu pe la gură, ajunsesem să nu mai simt nimic. După ce am condus-o la tren, pe drumul de întoarcere de la gară, am realizat că mă dor testiculele îngrozitor. Aurora în general, copiii din fața blocului nu puneau mare bază pe Dănuț, rareori îl cooptau în jocurile lor, iar atunci cînd o făceau era doar pentru că aveau nevoie de oameni și nu mai găseau pe nimeni pe-afară. La fotbal
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tras repede chiloții pe mine, am ieșit de sub pătură și m-am dus țintă la toaletă. Acolo mi-am văzut puța însîngerată și m-a cam luat cu rău de la stomac. În plus, cînd am făcut pipi m-a usturat îngrozitor. Nu mai vorbesc de usturimile suportate cînd am încercat să mă spăl. Căcat ! O beștelisem ! Auzisem eu ceva de „ruperea aței“, dar chestia asta nu mă liniștea deloc. Cînd îți vezi puța ferfeniță n-ai cum să nu te pierzi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
duc de dimineață la obor după ouă și unt. Azi la ora cinci eram acolo, lângă casa lui Iancovescu, dar m-am întors la ora nouă cu mai nimic, niște smântână, niște caș proaspăt și șase ouă. M-a obosit îngrozitor. M-am dus pe plaja mică; ajutată de Șucuran, mi-am pus cortul. Irène și inseparabila ei Mirona au venit să-și lase lucrurile, apoi au plecat și am revăzut-o pe Irène astă-seară la 9. După-masă am stat mult
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
interes. Fac treburi casnice, mă afund în rutină, mă prostesc. Citesc foarte puțin, nu mai scriu, n-aud vorbindu-se decât despre bani... Și mă plictisește să aud vorbindu-se despre ceva ce n-o să am niciodată. Trebuie să lupt îngrozitor ca să mă întorc la Paris. Unde mi e viitorul? Mi-e „dor“ de voi toți. Aici nu văd decât puțină lume. N-am prieteni, n am pe nimeni cu care să stau de vorbă; devin o epavă intelectuală. O sărut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
noi îți vor putea scrie cel puțin atât: că sunt sănătoasă și muncesc cu dragoste și râvnă și mai presus de puterile mele. Mi-e frică să nu învăț să urăsc; ar fi îngrozitor, la vârsta mea, cum ar fi îngrozitor rictusul de maimuță, în locul surâsului cald cu care mă plecam peste trupșorul tău, spre privirea minunată de viață a ochilor tăi mari, castanii. Cât aș vrea să pot fi lângă tine! Iată „paradisul pierdut“. Înainte, desbrăcându-l de reminiscențele literare, livresci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la care de mult râvnea. Îți spun drept că îl crezusem pierdut; mă cuprinsese o renunțare dureroasă, un soi de fatalism răutăcios, la care mă resemnasem. Azi m-am întors mai devreme. Cele cinci ore de curs m-au obosit îngrozitor, mai ales fiindcă predau tot timpul în picioare. Pot spera ca sosirea pachetului să fie de bun augur pentru mâine, ziua cea mare? Oricum, evenimentul ăsta mi-a ridicat moralul. 7 ianuarie [1950], marți, ora patru după-amiaza Azi-dimineață, nu știu cum, nici
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un „aragaz“ în bucătărie, pe mașina noastră de gătit, așa încât de mâine probabil voi avea plăcerea companiei lor, în zilele când vreau totuși să gătesc. Vreau e un fel de a spune: trebuie să gătesc. Dar ceea ce m-a dărâmat îngrozitor a fost avertismentul dat de o funcționară de la spațiul locativ: că ar fi foarte posibil s-o mute pe Lila în camera mea și să-i dea sufrageria lui Mabell! Îți dai seama? 4 februarie [1951], duminică, ora 4 Am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
hotel. Crezîndu-i un cuplu de homo, administratoarea îi previne că atunci cînd telefonul sună de trei ori înseamnă că a venit poliția de moravuri. Cei doi sînt oripilați de ce a putut să-i treacă tipei prin cap. Într adevăr, e îngrozitor cît de tare s-a extins suspiciunea de perversitate, inclusiv la noi. A devenit mult mai ușor să faci presupuneri vinovate, decît să accepți normalitatea. Dacă mi-i îngăduit să mă laud cu o bucurie, ea e aceea de a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fac parte dintr-un segment social discreditat și peri- feric față de care excesele sunt permise. Lefter o pălmuiește pe chivuță, gest pe care nu-l amendează nimeni, compor- tamentul său asimilabil unei furor hystericus este abuziv și recalcitrant. Acesta „răcnește îngrozitor cu pumnii-ncleș- tați” la femeia terorizată, a cărei sarcină reclamă un com- portament mai blând, „pe când ceilalți doi o strâng de aproape într-un colț”. Violența nu este doar verbală : „Și-i trage țâchii o palmă, s-o năucească”. Femeile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
subl.ns.)”. Ce părere are cititorul zilelor noastre cu oareșce convingeri totalitariste, atunci când citește aceste rânduri? Se bucură sau stă un pic la Îndoială asupra contemplării sale filozofice asupra „operelor” lui Karl Marx și Frederich Engels?! ș. „(...) a fost bătut Îngrozitor” Dacă acum bătaia În timpul anchetării unui presupus infractor este interzisă (chiar dacă se mai practică, potrivit relatărilor televizate sau scrise ale unora trecuți prin celulele Poliției), pe atunci era cvasi-legalizată iar torturarea victimei devenise o banalitate din cauza căreia milițienii sau securiștii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
șters, n.n.) din Vaslui, că lui i-ar fi spus o femeie din Muntenii de Sus care este femeie de serviciu la Hotel că după ce numitul preot a fost arestat, a fost dus Într-o cameră la hotel și bătut Îngrozitor”. Dacă va fi fost adevărat (și n-avem absolut niciun motiv să ne-ndoim) atunci se pune Întrebarea: căpitanul de miliție Trifan, cel „mituit” de preot, a avut vreo dată mustrări de conștiință pentru că a băgat un om În pușcărie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
capitolul 5) am văzut un afiș care făcea reclamă la mașinile noi - din anul anterior. Posterele amplasate cel mai la vedere erau „diplomele” primite de dealer de la producător - genul de imagini care lasă publicul rece. Catalogul de culori disponibile arăta îngrozitor - un dosar cu spirală prins cu bandă adezivă. În loc să poată vedea o imagine a unei mașini de o anumită culoare, cumpărătorilor li se prezenta o pagină de catalog de culoare respectivă - metodă bună pentru alegerea de perdele nu pentru mașini
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
multe sucursale de bănci nu este foarte ușor să găsești directorul. Biroul acestuia este cel mai îndepărtat de ușa de la intrare. Cam astfel se percepe vânzarea în băncile din ziua de azi. După cum am văzut mai devreme, băncile se descurcă îngrozitor în conceperea de afișe sau alte medii de promovare pentru sucursale. Aproape nici unul din aceste materiale nu este amplasat în poziție strategică - este doar agățat sau aruncat pe unde se apucă, fără ca cineva să se gândească la reacția clienților atunci când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
societate, absența acestei perspective din tot ce înseamnă viața noastră structurată, publică. Eu spun tot timpul: nimeni nu trăiește în locul meu. Eu răspund pentru ce fac, dar când spun că nimeni nu trăiește în locul meu e foarte mult, te obligă îngrozitor. Cred că până la urmă sensul vieții fiecăruia vine din ce facem noi, cu noi înșine, indiferent de determinările la care am fost supuși fără să vrem. „În spațiul modernității, etica promovată de Gabriel Liiceanu este exotism curat.” O.Ș.: A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]