908 matches
-
complicitate a speranței. Acum, însă, când totul se poate spune, cei ce nu împărtășesc părerile majorității "înțelepte", trebuie să se obișnuiască cu "teroarea canaliilor care profită de libertate". Octavian Paler părea infelexibil, vehement, lipsit de umor, veșnic tensionat și tăios, înhămat la carul de foc al Ideii. Stilul său cvasi testamentar evita frivolitatea, inconsecvența și vocația tranzacției de tip "balcanic". Orator versat, stilist, de o expresivitate exactă, răspicată, solemn-oraculară, riguroas-impersonală. Discursul său era un triumf al logicii. Octavian Paler se temea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
renunța la comodități firești într-o lume așezată, deprinsă cu rânduiala, cu recunoașterea muncii oricui, pentru a încerca să pună temelie solidă culturii din patria sa. Jertfea performanța personală, de natură a mulțumi un orgoliu de rând, pentru a se înhăma la o trudă sisifică, ale cărei mizerii nu le punea nici bănui. Desigur, Maiorescu nu era primul silit la un atare sacrificiu. G. Lazăr, între alții, se recomandă numaidecât ca un destin analog. Kogălniceanu, ca să mai dăm un exemplu, se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pământului, mulți sunt cei care se întorc în pământ înainte de vreme). Până să-și lase pe acolo oasele, ei debarcă pe viitorul câmp de bătălie cu arme și dobitoace. Animalul domestic încă intens folosit este calul, de călărit sau de înhămat. În curând, va fi înlocuit de cavaleria mecanizată sau blindată. O întreagă epocă ia sfârșit. Înlocuirea dobitoacei cu mașina s-a petrecut mai întâi în domeniul militar. Câteva decenii mai târziu, urmează agricultura; în ce privește progresul tehnic, armata este, în general
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
lumii. Are o răbdare de măgar, nu se plânge când e lovit, îi lasă oricărui nenorocit iluzia că e și el cineva. Acest aer trist, închis în sine, jignit, rănit, resemnat, pe care îl vedem pe chipul lui când e înhămat în plină bătaie a soarelui, în țările calde, i se datorează excesului de umilințe, corvezi, ocări și lovituri. În disprețul profund din care nu-l mai scot oamenii, trebuie spus că școala noastră laică își are partea ei de responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
meningită), și-a pierdut și auzul 187". Realizarea unui program complex de educare, instruire, stimulare, adaptare și integrare Cea mai dificilă perioadă va fi cea în care se va încerca realizarea unei punți de comunicare. Inițial, cel ce se va înhăma la munca desfășurată cu un copil nevăzător și surd va trebui să găsească forța de a crede în miracolul capabil a integra în societate un asemenea subiect, mai ales că este aproape incredibil ca un polihandicap atât de sever să
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
în mîini securi, săbii sau puști. Chateaubriand, care se intersectează din întîmplare cu convoiul de manifestanți, aude printre "Trăiască Necker" și "Trăiască ducele de Orléans" și cîteva neașteptate sloganuri: "Trăiască Ludovic al XVII-lea". Iată-l visînd ceva mai tîrziu, înhămat la scrierea Memoriilor: și dacă Ludovic al XVI-lea ar fi abdicat atunci în favoarea fiului său și a regenței ducelui de Orléans? Nimic nu ne împiedică să visăm." Ideea de a lucra asupra a ceea ce ar fi putut să se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lipsit de agiutoriul și îndămănarea cunoștințelor mehanice, încât prin niște aparate numite crivace nici ar fi cu putință a scoate sare din o adâncime mai mare. Aceste mașini sînt făcute de lemnari ordinari (vezi perspectiva litografică), grindei la care se înhamă trei cai, sînt aice de 16 palme lungi; pre lângă asta, departarea puterii unde se înhamă caii este prea mică până la punctul greutății, adică până la sulul pe care se învălește otgonul; deci, prin urmare, și efectul este cu atâta mai
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cu putință a scoate sare din o adâncime mai mare. Aceste mașini sînt făcute de lemnari ordinari (vezi perspectiva litografică), grindei la care se înhamă trei cai, sînt aice de 16 palme lungi; pre lângă asta, departarea puterii unde se înhamă caii este prea mică până la punctul greutății, adică până la sulul pe care se învălește otgonul; deci, prin urmare, și efectul este cu atâta mai neînsămnat, mai ales că și frecarea este de tot mare. Pre lângă aceasta, odgonul ce trece
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
o realizează Tudor Arghezi, creând o filiație între opera de maturitate a pictorului și tragedia personală. "Luchian, pe atuncea tânăr și bogat, preocupat mai mult de armăsari decât de tablouri, își întărea picioarele pe bicicletă și brațele pe hățurile cailor înhămați la una din cele mai luxoase cabriolete de la Șosea. Ca să-și afle toată vigoarea lui artistică și să-și desprindă cu totul personalitatea din haosul tinereții, Luchian trebuia să-și piardă întâi toată averea, trebuia să ajungă ca un pachet
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din Vaslui și nepoatele din Iași, ambele doctorițe. Populația, văzând toate aceste realizări la care nici nu gândise, a ales-o din nou în 1934. Fiind conștientă că și satul Rafaila face parte din comună, la prima oră a dimineții înhăma calul la șaretă sau căruță și pleca în <<vizită de lucru>> la sătenii de acolo. În anul 1938, sătenii s-au rugat de ea pentru un nou mandat, al treilea, dar i-a refuzat politicos spunând că merită și altul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
auzeau vaietele orașului pustiit. Un bărbat ieși din casă și aruncă spre ceata bandiților două pungi cu galbeni. Gloata, privind spre stâlpul cerdacului și spre zidul mânjit de sânge, ieșea cu spatele din ogradă. Porțile s-au închis. S-au înhămat caii rămași nefurați. Boierul Preda dădea porunci plângând încetișor. Pe Papa l-au adunat din drum ca să-l spele și să-l îngroape la Brâncoveni. Căruțașii stăteau pregătiți. Tudora și jupâneasa Stanca au scos-o pe Zamfira din pivniță și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ani au trecut de la stelele alea cu coadă? Alerga cu gândul în urmă. Comete... Prima, era ca la vremea asta, a apărut pe cer la începutul iernii, cam pe la Sfântul Nicolae. Maria abia mergea primii pași și Stăncuța era mărișoară. Înhămau o iapă nărăvașă la sanie, o înveleau pe Stăncuța într-o blană de urs și „Hai, fata tatii, să-ți arăt steaua cu coadă”. Porneau ei trei, pe Maria o lăsau cu Manda. Iapa gonea, știa singură drumul. Pe baltă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
postelnicul Constantin Cantacuzino venise tot așa o stea cu coadă. Probabil de asta ziceau că ar fi semn, dar Constantin râdea și spunea că el nu este într-atât de mare, ca să trimită Dumnezeu semne pentru el și poruncea să înhame iapa la sanie aproape în fiecare seară. Pe la rubedenii, unde-i ducea iapa, se încingeau la chef și de multe ori rămâneau să doarmă prin străini. Doamne, ce zăpadă groasă era în anul acela! Și acum ninge și abia a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca cele de care povestește dumnealui marele spătar Mihai - departe, la moșia Mogoșoaiei. Acolo o să locuim iarna. Cu copiii și cu toate slugile. Doar grijile trebilor domniei aici o s-o poarte. Și seara, când s-or liniști, o să poruncească să înhame caii la sanie, cai învățați, știind singuri drumul... Mare doamnă, doamna Maria a lui Șerban Vodă. Și ea își făcuse casa ei, peste drum de Curtea lui vodă, casa beizadelelor i-a spus, ca să-i aducă aminte măriei sale că oricâte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un ceas ca cel așezat de vodă Vasile Lupu la Iași în clopotnița de la Trei Ierarhi. Mai trase o dată aer în piept: — Mâine în zori, când ceasul din turn o să arate trei ore, la rădvanul meu cel roșu să fie înhămați patru armăsari negri, că domniile lor beizadea Constantin și vărul nostru Ianache Văcărescu pleacă la Târgoviște să prăznuiască Sfânta Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos la Mitropolia de acolo, ctitoria domniilor lor. Cu domniile lor pleacă și fiica noastră, doamna Ilinca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câte înțeleg, nu vrea ca nici o palmă de pământ să fie pe numele domniei, că, de, domniile sunt schimbătoare și când se schimbă domnii se schimbă și stăpânii moșiilor domnești... Poruncește slugilor să scoată caii din grajd și să-i înhame la sanie. Or fi mâncat surugiii? Și până atunci arată-mi ce cărți ți-a mai adus grecul domniei tale de pe la Odrii sau Stambul. Niscaiva istorii rare? Lipită de perete, într-un ungher întunecos, o ladă de piele de Cordova
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de piele de Cordova, ce ar fi fost în mod normal neremarcată, atrase privirile marelui stolnic. Ștefan tresări oarecum, speriat la gândul că unchiul și nașul lui știau tot ce se petrecea în casa lui. O clipă să poruncesc să înhame caii și mă întorc să vă arăt. Când prințul dispăru pe ușă, Del Chiaro se apropie de stolnic și i spuse în șoaptă: — Azi cu puțin înainte de chindie excelența sa (și aci făcu un gest cu capul spre ușă) mi-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lucrase copistul. — Pico della Mirandola, exclamă spătarul Mihai, care urmărise tot timpul gesturile secretarului, deci nu este dintre manuscrisele vândute de Anton Cantacuzino, acum o sută cincizeci de ani cartea a venit de la Florența și este foarte veche. Or fi înhămat caii, să mergem. Spusese ultimele cuvinte pentru că, cu toate umbrele pe care le aruncau luminile lumânărilor, se putea vedea pe fața fratelui său mai mare o expresie de invidie și de ură atât de clară, încât dorea complice să nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se țină tare în fața ei. Când este cu ea, îl apucă întotdeauna văicăreala, acum însă va trebui să fie bărbat... Poate că totuși aș fi reușit să ajung la grajduri, trezeam eu un comișel și-l puneam să mi înhame un cal. Reușeam să ies pe poartă? Aș, nu reușeam. Poarta este păzită. Nu-l păzesc pe domn, că nu este, domnul e mazîl, păzesc însă domnia. Domnia există sau mai corect mai există aci în Valahia, că în altă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dl Vaillant, orice cavaler complet echipat purta titlul de Boier, Bovis herus, vechi titlu al colonilor romani din secolele al VIII-lea și al IX-lea, pe când mai conduceau încă la război care înarmate cu sulițe și la care se înhămau boi." Alți etimologi derivă cuvântul boier (războinic) din rădăcina boï (bellum, război), ceea ce nu se îndepărtează prea mult de prima interpretare. Astfel, până la sfârșitul secolului al XV-lea, doar profesia armelor înnobila. După căderea Constantinopolului, grecii refugiați în Principate le
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
face pe nebunul, altfel n-ar fi așa de vesel. M-am dus acasă și l-am citit. Era într-adevăr subversiv, versuri "tari" despre războiul pe care îl duceau armatele noastre, prin care poetul exprima presentimentul dezastrului final: ne înhămasem la un car străin, care avea să se sfărâme, al lui Hitler, și muream zadarnic pe întinse pustiuri de zăpadă și sârmă ghimpată, în '42, când zeul războiului părea să fie de partea lui Hitler, starea aceasta de spirit a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
răsturnat, putred, pe care M. șade visătoriu. De tot în fund, codri și munți. Clopotul sună dogit 12 ore. Miezul nopții. În vremea asta, se scoală M. ). Tresare miază-noaptea în inima de-aramă A turnului de piatră. Lin stelele se-nhamă La carul lunei blonde. Prin vămile veciei Nici vremea nu le trece cu visele mândriei, Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies. Prin aerul de noapte, puternic, rece, des, A lunei adormite pătrund razele rare În temnița din pieptu-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oiu sui la Dumnezeu, Veți gândi și voi la mine Cum am fost în lume eu. {EminescuOpIV 74} COPII ERAM NOI AMÎNDOI... Copii eram noi amândoi, Frate-meu și cu mine. Din coji de nucă car cu boi Făceam și înhămam la el Culbeci bătrâni cu coarne. Și el citea pe Robinson, Mi-l povestea și mie; Eu zideam Turnul-Vavilon Din cărți de joc și mai spuneam Și eu cîte-o prostie. Adesea la scăldat mergeam În ochiul de pădure, La balta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vuind furtunoasa-i și strașnică arpă Trec vânturi și clatin pădurea de brad, Prăval pietre mari din culmea cea stearpă, Aruncă bucăți cu pomi și cu iarbă Ce-n urlet în râuri se nărue, cad. Furtuna la caru-i lungi fulgere-nhamă Și-i mână cu glasul de tunet adânc, Vuiește a vântului arfă de-aramă Și vulturu-n doliu copiii și-i chiamă, Prin nouri cad stele și-n abis se sting. Și grindini cu ghiața cu ghemuri ca rodii Se sparg
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce luneca pe val, A mărei unde-albastre alunecă-nspumate Și-l duc în leagăn dulce, prin cânturi de pe mal. Din insule bogate cu mari grădini de laur, Lebede argintoase aripele-ntinzînd Veneau sfâșiind apa la luntrea lui de aur Și se-nhămau la dănsa și o trăgeau cântând. {EminescuOpIV 170} Bătrînu-n manta-i albă înfășurat visează Iar lebede-argintoase luntrea bogată trag, Al valurilor cântec pe el îl salutează - Pe fruntea-i împletită e-o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]