1,210 matches
-
ți-am spus că tatăl meu nu a fost un om bisericos, dar asta nu conta. Existau o mulțime de căsnicii ca a părinților mei. Aveam festivalul etnic sîrb În iunie, venea toată lumea. Acum se luptă Între ei, oamenii sînt Înjunghiați pe străzi, mami și tati nu-și mai vorbesc... Se oprește și se Îndreaptă spre următoarea sală. Wakefield o urmează la o distanță discretă. Expoziția continuă cu omniprezentele materii ale vieții sub comunism, În speță fierul (sau oțelul), cimentul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și atunci când un om se vede constrâns de un cuțit, de o rangă, ceva, și spune că nu vrea, atunci ori e tâmpit, ori e nebun, ori nu mai vrea să trăiască. Ideea e - nu dă, nu dă - l-am înjunghiat ușor, l-am înțepat puțin cu cuțitul, să înțeleagă că nu glumesc. Dar el a spus că nu vrea - și atunci s-a produs în mintea mea: bă, ăsta ori e tâmpit, ori dă-l dracu, n-am judecat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sporesc mirarea. Mi-ar fi greu să-ți explic de ce, dar m-a interesat partea tulbure din istoria Romei antice. E de-a dreptul halucinant ce s-a întîmplat cu împărații romani de după Marc Aureliu... Commodus, care în fiecare dimineață înjunghia un tigru, a fost găsit strangulat în baie de garda pretoriană. Succesorul său a fost găsit și el după două luni ucis. Caracalla a fost înjunghiat. Eliogabal, ucis din ordinul bunicii sale. Alexandru Sever, ucis în cortul său. Maximinus, care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
s-a întîmplat cu împărații romani de după Marc Aureliu... Commodus, care în fiecare dimineață înjunghia un tigru, a fost găsit strangulat în baie de garda pretoriană. Succesorul său a fost găsit și el după două luni ucis. Caracalla a fost înjunghiat. Eliogabal, ucis din ordinul bunicii sale. Alexandru Sever, ucis în cortul său. Maximinus, care era înalt de peste doi metri și avea degetele atât de groase încît purta ca inele brățările soției sale, asasinat de soldați, Gordian, de asemenea, Filip Arabul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Nici ca el să închidă grânarele, decretând foamea obligatorie; sau, dintr-un capriciu, pentru că într-o zi nu-i plăcea cum îi stătea cuiva capul pe umeri, să omoare... Tuturor acestor orori ce le-a opus Roma? ― Caligula a fost înjunghiat. ― Crima nu ține locul unei morale cu ajutorul căreia să poți lupta, real, împotriva altor crime. ― Eu nu știu să lupt împotriva crimei. Nu suport sângele. ― Dar trebuie să suporți adevărul. Și consecințele adevărului, Galilei. ― A câta oară să-ți spun
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care voiau să-l omoare și să-i fure manuscrisele. Se temea că va fi otrăvit și nu se atingea de mâncare înainte de a gusta cineva din ea. Se credea spionat continuu. Într-o zi, s-ar fi repezit să înjunghie un servitor care intrase în odaia lui, socotindu-l spion, și dacă n-ar fi sărit alți servitori, auzind țipete, l-ar fi ucis, se zice. Intrat într-o mănăstire, i-a acuzat și pe călugări că urmăreau să-l
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în ciuda înjurăturilor și a insultelor lui. Când m-am prefăcut că-mi ridic tunica, a sărit pe mine. Durerea și mânia mi s-au transformat în putere. L-am trântit la pământ, dezarmându-l pe loc, după care l-am înjunghiat cu propria spadă. I-am retezat gâtul pe jumătate, ca să nu strige. L-am despuiat și am cărat armele pe crupa calului meu. După care i-am tăiat penisul și testiculele, agățând trofeul respectiv de oblâncul șeii. I-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ales scrisori și cărți, și douăzeci și doi de romani și longobarzi ale căror nume erau scrise pe un sul mic de pergament, ascuns într-un vas de sticlă albastru mat, din cele folosite de femei pentru creme, au fost înjunghiați mortal în propriile paturi. Singurul care va fi regretat și deplâns toate acestea a fost Adeodato, care suferea pentru pedepsele tuturor și îi era rușine la gândul că Gundeperga săvârșise asemenea fărădelegi în numele Mântuitorului și al bisericii romane. După aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
i se părea zadarnic, își pierduse mândria pentru ceea ce clădise cu trudă și nu mai avea niciun reazem pentru noi planuri. Au venit apoi primele semne de demență, bruște și scurte. Într-o zi era cât pe-aci să-și înjunghie fiul, pe motiv că, pentru a câta oară, deflorase o fată; s-a trezit tremurând, leoarcă de sudoare, cu pumnalul la o palmă de pieptul lui Rodoald. Ne-am străduit să păstrăm cât am putut secretul asupra stării lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ceva uimitor că a omorât o femeie mai în vârstă. Când am auzit cuvântul frumoasă, cred că m-am înroșit toată. Ce știți de acest criminal? am întrebat. Atacă mereu noaptea, când nimeni nu este atent, atacă pe la spate, îi înjunghie și stoarce orice picătură de sânge din victimele lui, e foarte ciudat. Am plecat acasă. Când am ajuns, m-am trântit direct în pat cu ochii ațintiți în sus. Ahhh! Niciodată nu am avut o zi așa de plină, niciodată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la locul accidentului, două trupuri însângerate zăceau în mijlocul străzii. Erau părinții mei. Cineva, Andrei, i-a lovit. Când am aflat, pur și simplu am înnebunit, am turbat și imediat ce l-am văzut am luat briceagul din buzunar și l-am înjunghiat, cât mai adânc, cu multă, multă ură, apoi stăteam lângă el și plângeam, regretam ceea ce am făcut, mă durea sufletul. Brusc, am decis să renunț la sentimentele mele, să renunț la visurile mele, la speranțele mele și să fiu un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mie îmi era atât de foame, încât mi-a venit să întreb chelnerița dacă nu are niște sânge. În schimb, am comandat niște apă plata cu lămâie. Ce ai mai aflat? l-am întrebat nerăbdătoare. E complicat. Se pare că înjunghie oamenii cu o armă necunoscută. Pur și simplu le scoate inima din piept. Nu e nici cuțit, nici pistol, nici șurubelniță. E ca și cum îi înjunghie cu mâna, cu o forță supraomenească. Omoară oriunde și oricum. A omorât un om în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu lămâie. Ce ai mai aflat? l-am întrebat nerăbdătoare. E complicat. Se pare că înjunghie oamenii cu o armă necunoscută. Pur și simplu le scoate inima din piept. Nu e nici cuțit, nici pistol, nici șurubelniță. E ca și cum îi înjunghie cu mâna, cu o forță supraomenească. Omoară oriunde și oricum. A omorât un om în miezul zilei, în mijlocul străzii 358, cea mai populată stradă din țară. Cel mai ciudat e că niciun om nu a văzut nimic. Și la accidentul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acest oraș, la dorința lui Alex de a-l prinde. E un vampir foarte puternic care poate constrânge oricâți oameni vrea. Nimeni nu-l va putea opri. Nimeni în afară de mine. Singurul mod prin care-l pot ucide este să-l înjunghii cu o țepușă din lemn în inimă. Dar, dacă îl omor, voi plăti scump, foarte scump. Acest vampir mă va bântui toată viața. Trebuie să fac asta, pentru Alex, pentru a salva miile de persoane de acest vampir ce le
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
minute, tot corpul meu s-a refăcut. Vampirul stătea aplecat deasupra mea. L-am apucat cu ambele mâini de umeri și l-am împins în perete, ținându-l bine. Am scos țepușa din buzunar și m-am repezit să-l înjunghii. Vampirul s-a eliberat din strânsoarea mea și a venit în spatele meu. Era foarte aproape de mine, chiar lipit. Atunci m-am uitat la țepușa, și cu toată forța mea, m-am înjunghiat. Am împins din ce în ce mai tare, cu cât mai multă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din buzunar și m-am repezit să-l înjunghii. Vampirul s-a eliberat din strânsoarea mea și a venit în spatele meu. Era foarte aproape de mine, chiar lipit. Atunci m-am uitat la țepușa, și cu toată forța mea, m-am înjunghiat. Am împins din ce în ce mai tare, cu cât mai multă forța, până când i-am străpuns și lui inima. Amândoi am căzut. Am stat toată seara, am privit cerul și simțeam cum viața mă părăsește. Nu-mi vine să cred că voi muri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pantă, am simțit urcușul, asta însemnând că nu mai aveam mult până la postul de observație aflat la marginea pădurii, acolo unde se termina lanul, și atunci am auzit deodată un țipăt strident în spatele nostru, cineva țipa de parcă-ar fi fost înjunghiat, m-au trecut fiorii, și atunci Puiu s-a uitat la mine și mi-a spus să ne-ntoarcem, că ăștia precis au omorât pe cineva, la care eu i-am zis că nu cred și să aștepte să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Am venit după ei pe mare, cum prevăzusem... - Vedeți, mărturisește! Era pe vas, doar v-am spus. - Dar, de Îndată ce tata ne-a dezvăluit unde era aurul, te-ai aruncat asupra mea, nu voiai să Împarți, așa e? - Ce? - M-ai Înjunghiat și m-ai aruncat peste bord! PM se sculă ca un smintit și reîncepu să urle că totul era fals, o minciună, că nu se atinsese de el. Ryan, cu regret parcă, Își ridică atunci puloverul și dădu la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
obez și fricos. Bunica nu mânca aproape nimic. Duminică dimineața, se scula puțin mai târziu; Bruno venea În patul ei, se ghemuia lângă trupul ei descărnat. Uneori Își imagina că, Înarmat cu un cuțit, se trezește noaptea ca s-o Înjunghie În inimă; se vedea apoi prăbușit, plângând, Înaintea cadavrului; Își Închipuia că va muri la scurt timp după ea. La sfârșitul lui 1966, bătrâna primi o scrisoare de la fiică-sa, care-i aflase adresa de la tatăl lui Bruno - cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ravelstein. Riscul, limitele, umbra morții erau pezente În fiecare clipă din viața lui. Când tușea, auzeai ecoul colectorului de apă din fundul unei mine. Am Încetat să‑l mai Întreb pe Abe despre implanturile În osul fălcii. Presupuneam că‑l Înjunghie din când În când durerea, dar mă gândeam la acest lucru ca la o parte din fundalul lui psihofizic. Dezordonat În deprinderi și În orare, foarte rar se bucura de o noapte Întreagă de somn. Pregătirea cursurilor Îl ținea adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sale devin tot mai lente apoi cedează; PARASCHIV devine un morman de carne care plânge resemnat, încet, până la icnete; râsul și urletul de gorilă ale lui MACABEUS se vor mai auzi un timp; apoi un urlet sângeros aducând a PARASCHIV înjunghiat; apoi o nesperată blândețe a lui MACABEUS, un grohăit și o poticneală; urletul apocalipsei va acoperi de tot această scenă; câteva zeci de secunde de apogeu apocaliptic; apoi sunetele încep să scadă, furia se depărtează, scena rămâne în întuneric, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai auziră împușcături îi găsiră complet pierduți, bălăcindu-se într-un lac de sânge și cadavre, prea epuizați pentru a articula cuvinte, prea șocați pentru a înțelege unde se află. Fură găsiți și șefii - Mallami împușcat sub un copac, Jo înjunghiat în biroul lui Frank, cu fața îngropată într-un teanc de hârtii, iar Frank ascuns în camera secretă din spatele bibliotecii. Era și el mort, dar nimeni nu putea spune din ce cauză. Probabil un infarct sau o otrăvire. Fermierii îngrămădiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pusese să măture scena în schimburi, nemulțumit până nu le vedea pe fiecare cu o mătură în brațe. De obicei, aceasta era treaba lui, pe care o făcea ca un obsedat compulsiv, săpând podeaua cu mișcări scurte, de om care înjunghie pe cineva. Eram din ce în ce mai convinsă că n-ar mai fi fost morocănos dacă ar fi avut de făcut o muncă fizică, în loc să se fâțâie de colo-colo ca o pisică pe cărămizi încinse. Părea că ia toată povestea cadavrului din canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Între ei, dar victima fusese redusă Într-o asemenea stare, Încât familiei i se refuzase dreptul de a-i vedea cadavrul, care le fusese Încredințat Într-un sicriu sigilat. Bucata de lemn care fusese folosită pentru a-l bate și Înjunghia până la moarte se afla Într-o cutie de plastic Înăuntrul unui fișet de la etajul al doilea al Questurei. Mai rămâneau puține lucruri de făcut, În afară de-a avea grijă ca tratamentul psihiatric al ucigașului să continue și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu un sarcasm ce transforma scuza În insultă. Văzând că Brunetti nu continuă, Întrebă: — A fost ucis, nu-i așa? fără a se strădui prea mult să-și ascundă plăcerea pricinuită de-o astfel de posibilitate. — Așa s-ar părea. — Înjunghiat? Cum de aflau atât de multe și atât de repede? Da. — Ucis? repetă Carlon, vocea-i fiind Îngreunată de-o simulată răbdare. Nu vom ști sigur până când nu vom primi rezultatele autopsiei pe care o Întreprinde doctorul Rizzardi În după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]