1,308 matches
-
iar părul îi era negru corb. Nu mai cutezam să mă mișc, de teamă să nu mă trădez, nici să vorbesc, de teamă să n-o îndepărtez, nici măcar să deschid ochii, de teamă că va trebui să recunosc că eram înlănțuit de unica femeie care îmi era cu strășnicie interzisă, cea a tatălui meu. Pe unde vagabonda mintea ei în acele clipe? Se simțea oare plutind ca și mine spre încleștarea plăcerii? Nu cred. Era oare doar amorțită, tumefiată în trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
începuse cu un an în urmă, într-o casă dintr-un sat pierdut în pădurile renane, alături de un gladiator rănit care fugise de la Ludi. Într-o clipă, revăzu tot ce se întâmplase în acel an plin de suferință. Întâmplările se înlănțuiau potrivit logicii divine care voise ca el, Valerius, să fie omul ales de Destin pentru a-l pedepsi pe tiran. Așteptau să se facă dreptate toți cei ce credeau în pax romana, cei ajunși în mizerie din cauza războiului civil, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și barbă Albă e tot ce-mi doresc, cânta cu jale Dolores pe ritmul balansoarului ce se legăna. Virgil, pierdut în gânduri, își mângâia bărbia încărunțită fără să o audă. — Limbajul, cugeta el, limbajul crează concepte. Conceptele crează lanțuri. Sunt înlănțuit, Dotty, sunt înlănțuit de un țel și nu știu care e ăla. Nu-i suficient eter pentru a urma calea lui Grimus, nu-i suficient pământ pentru a urma calea celor din K, și mă mișc cu gândul de colo colo, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
e tot ce-mi doresc, cânta cu jale Dolores pe ritmul balansoarului ce se legăna. Virgil, pierdut în gânduri, își mângâia bărbia încărunțită fără să o audă. — Limbajul, cugeta el, limbajul crează concepte. Conceptele crează lanțuri. Sunt înlănțuit, Dotty, sunt înlănțuit de un țel și nu știu care e ăla. Nu-i suficient eter pentru a urma calea lui Grimus, nu-i suficient pământ pentru a urma calea celor din K, și mă mișc cu gândul de colo colo, ca o minge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de o parte și de alta a trupului ei, înfășurând-o într-al lui, simțindu-i oasele tari și proeminente acoperite de carnea lui, și amândoi erau o singură ființă, una cu patru mâini, patru picioare, două capete, și erau înlănțuiți într-un zâmbet. Sânii ei erau la fel de mici ca două smochine uscate în balans, iar ai lui erau cărnoși ca două lubenițe. Penisul bărbatului atârna scurt și gras în căușul aspru al mâinii ei. — Să nu slăbești, îi zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai curate unde... 4tc "4" Într-un început de decembrie, Ester m-a dus la Văcărești. Ieșiserăm dimineața împreună în oraș. Erau primele ninsori. Nu aveam chef de mers la serviciu. Nici ea nu avea chef de ceva anume. Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trăiesc alandala, fără iluzii, fără avânturi, fără nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din plin, fără să-mi dau seama că libertatea aceea mă înlănțuia încet, încet, fără scăpare, închizându-mă, cocon năuc, în gogoașa nimicului. A rămas acea noapte de la „Melody“ închisă în mine ca urma unui cuțit despicându-mă, împărțindu-mă pentru totdeauna între cel ce am fost și cel care am devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
A râs, rece. „Dar știi s-o faci?“ Nu i-am mai așteptat răspunsul. Am împins-o peste bancă. M-a respins cu genunchii. Am răsturnat-o pe scaun. A gemut ușor, lovită la umăr. A dat să scape. Îi înlănțuisem mijlocul. Fierbințeala umedă a sexului ei. „Ridică-te“, a gemut. M-a împins cu spatele pe bancă. Luase foc. A tras de centură, de pantaloni. A sărit peste mine, încălecându-mă. S-a lăsat pătrunsă cu un oftat prelung. „Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trăgându-mă până la intrarea în parc, am văzut deslușit, ca într-un film documentar, derulat cu încetinitorul, cum muream. Nu că murisem, nici că voi muri. Aveam senzația clară, certitudinea vie că muream. Îmi trăiam moartea, pas cu pas, atârnat, înlănțuit de Conți. Dezmierdat de bâiguielile ei. Muream și mă urmăream cum mă petreceam în altceva, necunoscut, fără stare, fără contur, fără greutate, un fel de fulg soios pierzându-se în rotocoalele puzderiei de alți fulgi zburătăciți în noaptea Bulevardului. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
între Livresc și Viață, înfruntare ce nu face decât să nască un hibrid monstruos... Textul. Text este relația iluzorie dintre doi oameni, căci fiecare aparține propriei pagini, text este credința că viața poate avea un sens, că faptele se pot înlănțui într-o desfășurare logică pe care o putem determina... Există doar o logică externă, iarăși textuală... Începutul cărții lui Ioan Lăcustă mi-a amintit de incipitul Sărmanului Dionis („...și tot astfel, dacă închid un ochi, văd mâna mea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trăiesc alandala, fără iluzii, fără avânturi, fără nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din plin, fără să-mi dau seama că libertatea aceea mă înlănțuia încet, încet, fără scăpare, închizându-mă, cocon năuc, în gogoașa nimicului.“ Aici e situat chiar începutul: graba spre o ședință a viitorilor comuniști din facultate, plină de promisiuni, va devia într-o izbucnire rebelă, ce conduce firul Textului în chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ciucit Într-o poziție ciudată, Încolăcit de patru perechi de picioare, două de bărbat, două de femeie... Apoi din nou „filmul” se rupse... După care, venită parcă din neant, răbufnea o altă scenă. Cele trei trupuri constituiau un grup statuar Înlănțuit Într-o poziție neverosimilă. Capul lui Satanovski se vedea deasupra, la mijloc și dedesubt. Dedesubt un cap mai mare, cu ochii ieșiți aproape din orbite, la mijloc un cap mai mic, iar În vârful piramidei doar un țâmburuc, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bărbatul se transforma În femeie și femeia În bărbat. Lumină, beznă. Sus, jos, dreapta, stânga. Reveneau mereu dintr-o stare În alta, asemenea unui pendul ce-și găsise pentru o clipă echilibrul, ajungând În punctul critic. Urcau și coborau, ținîndu-se Înlănțuiți În brațe, Într-o parte și În alta a propriei lor zodii desenate de Închipuire. Lumină, beznă. Naștere-moarte. Sus, jos, dreapta, stânga. CÎt timp dură acest balans? Mâinile se amestecau Între ele. Și coapsele se strângeau una În alta. Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o altă lume, pe care n-o cunoștea și n-o putea stăpâni. Într-un fel, cauza revoltei Cuceritorilor era el. Crezuse că poruncile lui aveau să fie respectate cu sfințenie și că e suficientă recunoașterea unei tradiții care Îl Înlănțuia de sediul Ordinului până În prima zi a lui august. Că, prin aceasta, e salvat. Iată că nu era. Nu se putea salva singur. Trebuia să-i salveze Întâi pe cei care depindeau de el, să le arate că viața e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lîngă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care privește spre Damasc. 5. Capul tău este cum e Carmelul, și părul capului tău este ca purpura împărătească: pînă și un împărat ar fi înlănțuit de pletele tale! 6. Ce frumoasă și ce plăcută ești, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor! 7. Statura ta este ca finicul și țîțele tale ca niște struguri. 8. Îmi zic: Mă voi sui în finic, și-i voi apuca crăcile!" Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
Străpunse de suliți din focul sacru al iubirii, Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce ard inimi înlănțuite într-un infinit de speranțe Și-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de emoții rănite Ce țipă cu glasuri mute, căutând căi de dorințe deschise. Rătăcești printre umbrele nopții albastre și pustii Și speri să găsești căldura și dragostea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
este Un ocean de Neștiut și Nesfârșit Izvor al Ințelepciunii fără sfârșit! Noaptea de Cristal în noaptea de cristal Se-nfruntă aștrii nopții. Ce-aruncă pe pământ raze argintii care te prefac într-o umbră selenară. Tu speri că vei înlănțui în ea pe Zâna Iubirii. Ce poartă pe umerii albi, albi de mirare gânduri ce devin flori de crini ce se pierd în ruguri de visare. Dar viața curge ca o apă cu torente, zidind între moleculele sale, mersul lumii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ceilalți doi că aveau să meargă la sigur: prea erau multe lucrurile pe care le aflaseră și nu se putea să dea greș decât printr-un mare nenoroc. Gândurile despre unde ar fi trebuit să sape Începuseră să i se Înlănțuie În urmă cu câteva săptămâni. Ora de zootehnie, pe care o făceau cu Directorul, se desfășura la grajdurile CAP-ului, căci teoria fără practică nu prețuia nici cât o ceapă degerată. Vieru, viclean - căci știa că urma să aibă dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Se dusese acasă vesel ca un cintezoi și povestise cum căpătase el o mărire de notă din partea temutului Director. În mintea lui, gândurile despre unde ar fi putut să cerceteze, să sape și să facă descoperiri arheologice Începuseră să se Înlănțuiască. Nu cu multă vreme În urmă, pe când mergeau cu Jivinoiu să umple hrănitoarele pentru căprioare, unul, Mititelu, găsise Într-o scorbură o mână de cartușe de război, coclite ca vai de ele. Jivinoiu le explicase că acțiunea lor avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În stare să Îl recunoască. Tușa, văduva, era soră cu o bunică a lui Vieru. Din povestirile acelei femei care trăia mai mult singură și punându-le cap la cap cu alte multe povești și Întâmplări, el izbutise să-și Înlănțuiască gândurile și să afle fără greș unde trebuia să sape ca să găsească urme ale istoriei. Cei trei băieți apăsau cu nădejde și nerăbdare pedalele care făceau să scârțâie lanțurile obosite și neunse. Într-un târziu, când erau departe binișor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mai blegele voastre priviri și de jalnic și zadarnic Încordatele frunți ce ar dori a da impresia că Înlăuntrul lor s-ar petrece năprasnice fapte de gândire. Și Încă ar trebui să aflați - ca să vedeți și voi cum se Înlănțuiesc de frumos faptele și Întâmplările - despre marele vistiernic al voievodului Mihai, grecul Stavrinos. Cercetătorii istoriei acreditează ideea că Stavrinos ar fi fost născut În ținutul grecesc al Epirului și că aprigul domnitor i-ar fi arătat Încredere și datorită faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu. Preț de câteva secunde, ne-am privit buimaci. Luke nu știa dacă să-mi plângă de milă, să râdă sau să-mi dea un sfat. Apoi, din fericire, amândoi am izbucnit în râs uitându-ne unul la altul, legați, înlănțuiți de hohotele de râs. în următoarele două ore, Luke și cu mine am ținut-o tot într-un râs. Mi-a povestit despre un restaurant indian de pe Canal Street unde mâncase un curry atât de picant încât se jura că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
unul peste celălalt trăgând, sfâșiind, sărutând și zgâriind. Gâfâind, i-am rupt cămașa încercând să i-o scot cât mai repede ca să-i mângâi cu palmele pielea mătăsoasă și linia de păr care-i urca pe burtă. Brațele lui mă înlănțuiseră. Luke mă mângâia și mă mușca. Apoi și-a înfipt degetele în părul meu, mi-a tras capul pe spate și m-a sărutat atât de pasional încât m-a durut. —Te doresc, a gâfâit el. Blugii îi căzuseră până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Aveau obrajii roșii din cauza gerului. — Fiuuuu! Îți îngheață sufletul! Cafea! a gâfâit Harry, trăgându-și un scaun de la masă. Mama a scos imediat din dulap două căni supradimensionate și a turnat, în fiecare, cafea aburindă. — Perfect, mulțumesc, a zis Luke, înlănțuind cana cu palmele și inhalând aburii calzi. — Iubito? Ești acolo? m-a întrebat Randall. Da, am răspuns, trezindu-mă, nefiresc, la realitate. Ok, deci... ne vedem peste câteva ore. — Grozav. Ne vedem atunci. Te iubesc, ursulețule. Eu am tăcut. — Îmmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e sus, în tavanul opac. Plouă și vineri, toarnă cu găleata. Recepționerul Vancea părăsește hotelul sub o uriașă umbrelă neagră. Orașul diminuat, jilav. Un vuiet ruginit, posomorât, carcasele lungi și reci ale tramvaielor. Lume, uriașul trup gros, înnodat al trupurilor înlănțuite într-unul singur. În fiecare stație se rup alte fragmente, se reface altfel aderența. Între cotul vecinului din stânga și broboada femeii din față se deschise o fantă telescopică, în care se leagănă, în ritmul vehiculului turmentat, icoana de madonă populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]