1,329 matches
-
etc. Ei bine, teoria asta sărea peste o etapă, și anume peste etapa cea mai fertilă, după mine, a generației de care vorbeam, unde într-adevăr se constituise sau era în curs de constituire un umanism românesc, care era bine înrădăcinat în locurile sale de naștere. Mihai șora, Cercul de la Sibiu, Adrian Marino, Dinu Pillat, Nicu Steinhardt, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, toți oamenii aceștia erau doară destul de bine înrădăcinați în pământul în care se născuseră, dar în același timp aveau o
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
sau era în curs de constituire un umanism românesc, care era bine înrădăcinat în locurile sale de naștere. Mihai șora, Cercul de la Sibiu, Adrian Marino, Dinu Pillat, Nicu Steinhardt, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, toți oamenii aceștia erau doară destul de bine înrădăcinați în pământul în care se născuseră, dar în același timp aveau o deschidere formidabilă înspre lumea europeană și, până la urmă, mondială, în artă, cultură, experiment, comportament. În plus, se bizuiau pe ambele eforturi și chiar reușite care avuseseră loc veme
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
multe ori ,,o încasam“ fără vreun motiv sau cel puțin așa vedeam noi lucrurile. Aveam o mare frică de el și am avut și avem și acum de suferit, chiar dacă el nu mai este. Amprentele de frică au rămas adânc înrădăcinate în sufletele noastre și ne provoacă încă.suferințe. . Până la vârsta de 14 ani nu am văzut încălțare în picior, îmbrăcăminte da, însă foarte sumară. La fel și ceilalți frați însă aceste neajunsuri nu erau motive să nu fim obligați să
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
spațio-temporal, este, pe de o parte, faptul că edificiul clasicismului francez a fost unul extrem de solid, corespunzând unui model viabil și pertinent, iar pe de altă parte că nevoia de ordine, armonie și echilibru este una de natură ontologică, adânc înrădăcinată în firea umană. Astfel, clasicismul ca formulă nu trebuie privit sub semnul unei epuizări definitive, ci, mai degrabă, al unei prezențe latente, permanente, care va genera din nou și din nou alte înfloriri neoclasice. Bibliografie Corpus de texte 1. Alexandrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se punea totuși problema de a lăsa drum liber adversarilor. În 1875, la inițiativa papei, a fost creată Asociația Congreselor care, la început, era mai mult o nebuloasă decît o adevărată organizație, dar care, trecînd prin parohii și dioceze, a înrădăcinat inițiativele catolicilor în realitățile sociale și le-a grupat într-o perspectivă intransigentă. Ambiția sa era aceea de a promova o societate creștină opusă Statului liberal. Orice încercare de apropiere de liberali era sortită eșecului, căci abia mai tîrziu s-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
amprentă se regăsea și în CDS, al cărui Congres de la Saint-Malo din octombrie 1990 a fost deosebit de bogat și interesant în planul evoluției ideologice. Declarația semnată de Jacques Barrot și François Bayrou intitulată "Actualitatea gîndirii creștin-democrate" amintea de "viziunea omului înrădăcinat în mesajul creștin, pentru care orice ființă este unică prin scînteia divină pe care o poartă în ea". Dar, continuau ei, "nu vom face din această convingere o etichetă. Oricare ar fi convingerile lor religioase și filosofice, toți oamenii care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Creației, fie despre relația dintre patron și salariați, sau de solidaritatea dintre oameni, fără să se țină cont de diferențele sociale legate de diferențele de productivitate sau de eficiență. Este o reprezentare creștină a omului ca persoană responsabilă care se înrădăcinează în principiul subsidiarității: puterea este împărțită, societatea nu este dominată de un centru. Este ceea ce Raymond Barre numește "conceptul de economie descentralizată", insistînd asupra importanței descentralizării deciziilor 34; există numeroase centre autonome de decizie, Statul fiind unul dintre ele: "Rolul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al VI-lea, sub pontificatul căruia a fost promulgată Gaudium et spes, a confirmat această tendință. El apărea totuși ca un papă mai atașat de democrația creștină, legat de ea prin legături intelectuale, familiale și amicale. Provenit dintr-un mediu înrădăcinat în tradiția catolică lombardă, mai exact bresciană, de orientare catolic-liberală, tînărul Giovanni Battista Montini își văzuse tatăl alăturîndu-i-se lui Luigi Sturzo și participînd la aventura Partidului Popular. Operei lui Sturzo, în care tînărul preot s-a recunoscut, i s-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
puternică opoziție cu comunismul. În Bulgaria, zonă a Islamului pentru 10% din populație, părintele ortodox Christofor Subev a fondat în martie 1989 Comitetul pentru drepturile religioase, pacea conștiințelor și valorile spirituale. Ambiția lui era de a aduna toate religiile Bibliei înrădăcinate în țară, pentru a cere libertatea conștiinței, separarea Bisericii ortodoxe de Stat și pentru a da politicului o dimensiune spirituală și etică. Această organizație a făcut parte din Uniunea Forțelor Democratice (UFD) care a pus capăt regimului comunist și a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
18, p. 498) „Da, credința are nevoie de ajutorul și prezența Duhului ca să rămână neclintită; iar ajutorul Duhului rămâne în noi dacă ducem o viață curată și dacă facem fapte bune. Prin urmare, dacă vrem să ne fie credința bine înrădăcinată în suflet trebuie să avem o viață curată, care să înduplece Duhul să rămână în noi și să întrețină puterea credinței. Nu se poate, nu se poate ca un om care nu are viață curată să nu se clatine în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dar pentru ce spun eu: a săvârșit? A putut să convingă atâtea seminții de oameni să cugete nu numai la cele din lumea aceasta, ci și la cele viitoare, să rupă legile strămoșești, să smulgă din rădăcină datinile cele vechi, înrădăcinate de atâta amar de vreme, și să sădească în locul lor altele, să-i abată de la niște reguli ușoare și să-i îndrepte spre niște dreptare grele, cele ale Lui; și să facă acestea, cu toate că toți Îi declarau război, cu toate că a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lui Hristos strălucea pe Muntele Taborului mai mult decât a lui Moise (Lc. 9, 32)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Către o femeie rămasă văduvă de tânără, 3, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieții monahale, Despre creșterea copiilor..., p. 153) „Înrădăcinează în sufletul tău învățătura spre înviere, pentru ca, dacă ești bun, dar încercat de necazuri și suferințe, să ajungi mai bun, dobândind mai multă râvnă prin nădejdile cele viitoare; dacă ești rău, să te lași de răutate, făcându-te mai înțelept
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai aproape de spiritul materialist al medicinii culte. Ca anexă a capitolului reproducem un alt document de arhivă, de utilizare populară, dar de proveniență cultă (vulgarizat), având ca scop, între altele, și menținerea bună a inteligenței. * Mentalitatea magică a fost puternic înrădăcinată în Moldova iar forța magismului era privită cu o seriozitate generată de spaime de supranatural și de necunoscut. Au circulat legende moldovene care stabileau relații de quasi egalitate între vrăjitoare și divinitate. Ecouri ale acestei mentalități se mai mențin încă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Cuvântul înainte“ rezultatul la care a ajuns - nu există obiective legitime ale unei cercetări filozofice distincte de activitatea științifică propriu-zisă - drept ceva „intangibil și definitiv“. El era, desigur, conștient că încrederea în posibilitatea de a formula teze filozofice este adânc înrădăcinată în mintea omului modern cultivat. De aceea ea nu va putea fi înlăturată dintr-odată. Tot ceea ce se poate face este a-l ajuta pe cel care formulează teze filozofice să vadă că acestea nu sunt propoziții. 6.53: „Metoda
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
noțiune generală. Această tendință este favorizată de particularități ale acelui sistem de semne care este limbajul articulat. Ea este accentuată prin preocupările metafizice, iar în societățile moderne prin influența crescândă a gândirii științifice și a învățământului științific. „Există o tendință, înrădăcinată în formele noastre obișnuite de exprimare, de a gândi că omul care a învățat să înțeleagă un termen general, să zicem termenul «frunză», a ajuns prin aceasta să aibă un fel de imagine generală a frunzei, în opoziție cu imaginile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
filozofie ar trebui să le citească; cele care tratează despre etică și politică în albastru și nimeni nu ar trebui să aibă voie să le citească.“38 Lui Wittgenstein, creațiile culturale, ca și viața spirituală a indivizilor, îi apăreau profund înrădăcinate în anumite forme de viață, în structurile unei comunități istorice. El însuși se simțea acasă doar în lumea culturii vieneze a tinereții sale. Invoca aprobativ teza lui Oswald Spengler că ceea ce caracterizează o cultură, în perioada de înflorire, este unitatea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
are reacții alergice la cuvântul economie și manifestă dispreț pentru tot ceea ce înseamnă muncă. Atunci când părinții și bunicii își dau seama ce fel de om au crescut, încearcă zadarnic să mai dreagă câte ceva, dar e prea târziu. Răul s-a înrădăcinat, își produce efectele, iar părinții suportă consecințele. Culeg ceea ce au semănat. Cauzele? Dragostea nemăsurată, egoistă a părinților față de progenitura lor (plăcerea acestora de a provoca bucurii copilului este o dovadă de egoism). Altă cauză o constituie manifestarea așa numitei legi
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
capabil de cunoaștere întru ființă, de evoluție întru frumusețe. Frumusețea îi iese întru întîmpinare, pornind din nimic. Ea nu este "instituită" de om, ea îl instituie pe acesta, fiind adevăratul subiect în survenirea revelării lumii. În lumina lui ni se înrădăcinează destinul teandric. În concluzie, adevărata cunoaștere constă în intuirea frumuseții (și) manifestării nimicului. 1.5. TEOGNOZA PUTERII CA BUCURIE Nimeni nu poate lupta cu timpul, cu valurile sale maiestuoase și ritmul lor inalterabil decît înțelegîndu-l ca pe o iluzie. Adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de variabila timp și mai puțin de variabila spațiu. Pînă de curînd s-a crezut în dezvoltarea cvasiautomată în jurul polilor industriali. Or, spațiul nu este nici neutru nici pasiv. Regiunea geografică este un mediu de viață în care oamenii se înrădăcinează, dețin o cultură, o istorie, un anumit sistem de valori. Astfel, e dificil să crezi, de pildă, că nu există un model asiatic specific, recunoscînd că moștenirea civilizațională a permis fără îndoială menținerea unei anume stabilități macroeconomice. În fapt, o
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
care și-o păstraseră după sosire, având o pătură de intelectuali creativi, mândri de moștenirea și de aptitudinile lor. Trecutul legat de Peninsula Iberică este mitizat și glorificat fără încetare, la acest lucru contribuind și exilul. În acest trecut se înrădăcinează de acum identitatea iudeospaniolă, experiență istorică colectivă și suferințe comune, provocate de smulgerea de pe un pământ pe care acești exilați îl considerau al lor, conform unui mit care plasa prezența lor în Spania după distrugerea Primului Templu, în 568 î.Hr.
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se ignora genocidul care încețoșa imaginea glorioasă a unui popor activ și învingător. Eroul căzut pe câmpul de luptă pentru apărarea țării devine figura centrală a renașterii israeliene, lider și simbol al unității, într-o societate ce căuta să se înrădăcineze într-un pământ nou. Glorificarea luptătorilor morți pentru existența Israelului este legată de o prezentare a sacrificiului dominantă în istoriografia evreiască, mergând de la Massada la Tel-Haikkkkk și trecând prin ghetoul Varșoviei, precum și prin martirologia evreiască tradițională. Această mitizare a soldaților
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
unei minuni, căci peste ele Dumnezeu a suflat duh de viață. Într-un ungher din această lume miraculoasă, Dumnezeu a lucrat un ogor sfânt pentru noi. E pământul din care am venit ca oameni și ca neam, adică ne-am înrădăcinat și am rodit... Și în care, inevitabil, ne vom întoarce odată cu sfârșitul vieții și a istoriei noastre. Sunt meleaguri, la care doar gândindu-ne, inimile ar trebui să ne fie copleșite de neliniștea unei fericiri desăvârșite. Din preaplinul dragostei Sale
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o deplasare a centrului de greutate, cât o redefinire substanțială a civilizației. În vremurile tulburi ale Evului Mediu, alinând suferințe, Iisus Hristos a cuprins în brațele sale întreaga Europă. Cucerind inimi de cerșetori și prinți cu evanghelia, creștinismul s-a înrădăcinat adânc pe continent. Astfel, s-a definitivat construcția civilizației europene în care peste temelia greco romană s-a așezat piatra creștinismului. Așa a fost posibil ca firul progresului să fie reînnodat și continuat. În timp, Europa a reușit să modeleze
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ales, Gheorghe Duca, o parte însemnată a comunității armene a fost nevoită să traverseze Carpații, contribuind enorm la vitalizarea comerțului în Transilvania. Totuși, cel mai important stimul pentru animarea vieții noastre economice a provenit din exterior. Astfel, progresul s-a înrădăcinat în special prin folosirea unor supape naturale, așa cum a fost Europa Centrală, urmându-se o filieră austro germană. Dar mai ales, s-a infiltrat pe la Gurile Dunării, unde, în timp, corăbiilor italiene li s-au substituit vasele anglo franceze. Nave
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ax care facilita accesul în interiorul arcului carpatic din zona stepei panonice (pustei). Celălalt culoar a fost deschis de Crișuri și de Someș. Așa cum am văzut, ambele rute au fost exploatate încă din neolitic de primele civilizații agricole care s-au înrădăcinat în spațiul românesc. În Antichitate, pe fiecare din aceste culoare, romanii au întemeiat, în Podișul Transilvaniei și la adăpostul Munților Apuseni, două castre. Nu întâmplător, în perioada medievală și modernă, așezările respective aveau să devină capitalele Transilvaniei: Apulum și Napoca
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]