2,073 matches
-
Fii stăpânit, așa cum obișnuiai să fii... Nu mai pot fi cum eram. Cuvintele țâșneau din el ca un muget înfuriat și John Robert se întoarse cu fața la ea, ștergându-și gura umedă cu dosul palmei. Se uita la fată cu ochii înroșiți de suferință. — Da, m-ai respectat. Dar niciodată nu m-ai iubit. Crezi că mă poți iubi, crezi că e cu putință? Am nevoie de tine, Hattie, tânjesc după tine. Of, Doamne, ce stupid, câtă slăbiciune din partea mea să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu degetele părul lung, ud, înfoindu-l. Se îmbrăcă și se apropie din nou de mulțimea privitorilor, croindu-și drum spre baricade. Aici, întinzându-și brațul, putu simți pe piele, la fiecare răbufnire de vânt, picături mari cât niște bănuți înroșiți în foc.PRIVATE Tom nu mai putea suporta atâta neliniște și amărăciune. Cu o seară înainte îl așteptase pe Emma la locuința lui Greg, dar prietenul lui nu venise. Tom se simțea abandonat, și gelos, și fâstâcit, cu nervii biciuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
instalării lor. Îl muncea dorința de a le atinge sau de a-și plimba degetele pe cotoarele cărților. Se uită din nou la nemișcatul John Robert și simți o arsură în inimă, de parcă ar fi fost străpuns cu un fier înroșit în foc. Privită din acest unghi, fața filozofului apărea mai umană: buzele proeminente i se țuguiau, așa cum îl văzuse de atâtea ori George pe profesorul lui, în timp ce asculta o argumentație. Expresia aceasta a gurii botoase era atât de alertă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și ce frumos ar fi dacă noi doi ne-am întâlni și îndrăgosti nebunește. Astea erau cuvintele ei. Mă privea peste niște ochelari cu rame de fier, cu lentile lungi și pătrățoase, așa cum arată lamelele de microscop. Vinișoare sparte îi înroșeau vârful nasului. Rozacee, îi spunea ea. Ar fi fost mai ușor să ți-o imaginezi într-o casă de turtă dulce decât într-o mănăstire. Cununată mai degrabă cu Moș Crăciun decât cu Hristos. Șorțul apretat pe care-l purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Țigarete Lâng-o halbă de bere, Stă întinsă, cu plăcere, O țigară înroșită De o doamnă-nebunită. Încă o țigar-apare, Lăsată din nepăsare De un domn neîngrijit Care tocmai a venit. Un chiștoc emanator, Stă lejer și visător Într-o scrumuieră plină De necaz și de ruină. Lângă o cafea fierbinte Se ivește un
A doua oară unu by Silviu Gherman () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92941]
-
loc de muncă stabil. Mama nu găsea nici un avantaj În asta. Proful Însă, vedea, căci, după părerea lui, să nu-ți cunoști viitorul Îți dădea sentimentul libertății. Iar mama Îi atrase atenția că spusese asta pentru că era tânăr. Proful se Înroșise cu totul, căci era Într-adevăr tânăr, iar mama se apucase să se prostească și, ca să-l distreze, Îi povestise cât de instabile erau locurile de muncă pe care le găsise ea În ultimii ani. Lucrase Într-un bar, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ardezie. Nasul acvilin - nu, nu-i semăna deloc. Și totuși. Foarte puțin probabil. Ar fi fost neplăcut totuși. Mai bine să ne asigurăm Înainte. Chipul său Își pierduse expresia colerică și indignată, Îndulcindu-se. Întrebă: — Sunteți rude? Zero ezită. Se Înroși. Strânse pumnii și se scărpină În cap. Prin fața ochilor păru să-i treacă San Francesco, gol În pridvorul bisericii, În timp ce-l renega pe acel neguțător obscen, responsabil pentru viața lui. Privi cartela - neînsemnată și derizorie bucată de plastic, care În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care dintre operatori să nu fie rechemați, spuse șeful eufemistic, blindat În spatele biroului, În timp ce surâsul de circumstanță i se ofilea pe buze. Femeia nu se mișcă. Îl privea cu o fixitate atât de stânjenitoare și de disperată, Încât el se Înroși. Acum, cazul ei Îi revenea clar În memorie. Își amintea perfect: se discutase despre el În ședința despre resursele umane din urmă cu cinci zile. Ea era acea miss de mahala, operatoarea numărul șapte, pe nume Emma Tempesta, născută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și stă mut/ când iese la suprafață/ anarhistul e deja mort. Celelalte, sclavele și slujnicele sale, dădeau din cap aprobator, chiar dacă nu Înțelegeau nimic, căci Camilla povestea mereu Întâmplări ciudate. Când Kevin Îi trecu pe dinainte, tăcu brusc și se Înroși ca o pătlăgică. Spera că se va așeza lângă ea, iar ea Îi va explica poezia cu peștii pe care o Învățase de la fratele ei Aris - Îi plăcea atât de mult pentru că și ea era mută. Dar Kevin se prefăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ai nevoie? Îl Întrebă, scoțând din buzunarul pantalonilor carnetul de cecuri. Zero ezită, nesigur. Ochelarii lăsaseră pe nasul tatălui său două scobituri adânci și roșii. Fără lentile, pupilele sale minuscule păreau nespus de opace, aproape stinse - și Îndrăzni: — Douăzeci, spuse Înroșindu-se. Îi părea o cifră enormă, monstruoasă. Nu mai văzuse niciodată douăzeci de milioane la un loc. Elio semnă cu un gest repezit, fără să discute. Zero Își mușcă buzele, căci fusese prea ușor - ar fi putut să-i ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Linea cu cuptor electric și plită - nefolosită vreodată. — Plicul, spuse Aris, prinzând-o de braț. — Care plic? răspunse ea, prinsă Încă În contemplarea suprafețelor de inox ale bucătăriei. Lucioase, nici o zgârietură. Păreau oglinzi. — Plicul de la clinică, din mașină... Maja se Înroși. Îl ridicase alaltăieri. Nu voia să-l ducă acasă Înainte de a vorbi cu Elio. Și Încă nu voia să-i spună. Îl pusese În Smart și uitase cu totul de el. Ar fi trebuit să-l ascundă. — Veniți să vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îl privea jignită, iar arabul se dusese singur al angajatorul său. Iar asta iarăși era nedrept, rușinos, inutil. Nu se va schimba nimic, Aris, Îi spuse Maja Împăciuitoare. — Nimic? aproape că țipă el. Deja s-a schimbat totul. Ea se Înroși de parcă ar fi pălmuit-o și se aplecă să semneze cartela de la Gabetti. Îi păruse că Își poate permite un vis, un joc inocent, să se prefacă pentru câteva ore că este liberă - fără consecințe. Iată, poate că Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
A azuriu tatuat pe pielea albă a umărului ei drept. Inițiala marii mele iubiri, spusese Emma, tâmpenii care se fac la douăzeci de ani. Acum mă văd obligată să mă Îndrăgostesc de un tip cu aceeași inițială, iar Sasha se Înroșise, căci nu știa dacă ea știa că numele lui era Alessandro. Când ajunseseră În centrul acelei piețe imense și goale, Sasha se oferi să o Însoțească acasă - poate pentru că nu reușea să se debaraseze de bunele maniere pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
descălecat de pe cal și, protejat de gardă personală a năvălit în toiul bătăliei, tăind cu paloșul în turcime. Cea mai cruntă bătălie s-a încins la Podul-Înalt, de peste râul Bârlad. Leșuri de cai, luptători creștini și păgâni mușcaseră mocirla. Se înroșiseră sloiurile râului de atâta sânge vărsat. Oștirea turcească a fost dezmembrata. Lui Soliman-Pașa nui venea să creadă că, în acea zi oarbă, falnica să armata se află în deazastru. “A fost un teribil măcel și puțin a lipsit ca să nu
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Pintiliasa Alexandru () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107374]
-
să se simtă mai confortabil, Sheba a făcut un comentariu glumeț legat de pieptul generos pe care i-l atribuise. — Aș vrea io, zisese ea. Dar asta l-a făcut pe băiat să se rușineze și mai mult. S-a înroșit puternic și n-a mai zis nimic destul de mult timp. Sheba s-a simțit măgulită de acest episod. Era o noutate, zicea ea, să fii admirată în acel fel candid. Când mi-a povestit asta prima oară, îmi amintesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
săptămâni de când Connolly încetase s-o mai asalteze, mergea pe terenul de joacă când a dat peste el și peste alți băieți din clasa a zecea care jucau fotbal. S-a oprit din alergat când a văzut-o. S-a înroșit la față și s-a întors. Sheba s-a grăbit să treacă mai departe, dar a fost foarte afectată de această întâlnire. Connolly arăta groaznic, s-a gândit. Dat peste cap. S-a întrebat dacă nu cumva fusese nedreaptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
opus, s-a oprit. S-a îndrăgostit de mine, înțelegi. N-ar folosi nimănui să facem din asta o problemă de disciplină școlară. Am tăcut amândouă. — Sheba, trebuie să te întreb asta. Tu simți ceva pentru băiatul ăsta? S-a înroșit. — Ei bine, da. Vrei să spui dacă îmi place de el sau ceva? Doamne, nu. Categoric nu. Țin la el. E un dulce. Eu aș vrea doar să știu cum să fac ca să nu-l rănesc. Am dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-i strînse puternic. Auzea În urechi bubuiturile pulsului propriu, Însoțite de cuvintele „ale căror bobițe stimulează În mod plăcut labiile și clitorisul“, ultimele din acel paragraf. Limba Îi Înțepenise În gură, Încît nu reușea să spună nimic. Naggie o văzu Înroșindu-se toată, pe urmă roșeața obrajilor viră cumva spre violet, o culoare care semăna foarte mult cu a copertelor acelei cărți. Mai tîrziu, Christina Îi va mărturisi că simțise un mare gol În abdomen, Însoțit de o senzație de slăbiciune
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
turbionar, ca o cometă sau ca un soare straniu ivit dintr-o dată de sub pămînt, topindu-se numaidecît după aceea În imensitatea nopții și lăsînd În urmă un fel de pulbere luminiscentă, cu miros de cauciuc ars. În același timp, bucăți Înroșite de metal zburau În toate părțile, ca Într-un joc de artificii, Însoțite de un țiuit sinistru, tăios. De teamă să nu fie lovit, maiorul se lipise cu burta de pămînt. Mai ridica din cînd În cînd capul, pentru a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oarecum pierdut. Evident, mintea lui era mai degrabă la ceea ce simțea la pipăit, și nu la ceea ce auzea.. —Ce-ai zis? —Sec! repetă ea. Deci, hm vă plac cèpes? Capul lui Butoiaș se ivi dintre picioarele ei. Fața i se Înroșise toată. Dacă-mi place sexul? Uite ce-i, poate ar trebui să chem asistenta să supravegheze. Nu, nu, strigă Ruby, a cărei față căpătase o nuanță asemănătoare celei de pe fața doctorului. Am zis cèpes! Sunt niște ciuperci. Sunt preferatele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să vadă cine dăduse peste el. Ochii ei se Îndreptară spre fața lui, pe care era Întipărită surprindere, mai degrabă decât supărare. Era chiar el - doctorul american extrem de drăguț care știa totul despre timbrul vaginal. Simți cum obrajii i se Înroșeau de rușine și se rugă la Dumnezeu să n-o recunoască. Halal rugi! Tu ești, nu? Expresia lui surprinsă deveni un zâmbet de recunoaștere. Femeia din fața automatului de cafea? — Da, eu, desigur... Automatul de cafea... Ieri..., zise ea Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
putea ajunge? Îți spun, Rubes, dacă situația se Înrăutățește, o să Începem să vedem femei educate și Înstărite care nasc copii exagerat de slabi și subnutriți. De ce nu face nimeni nimic? Fi era așa de furioasă și de exasperată că se Înroșise la față. —Ai dreptate, zise Ruby. Dar ce poți să faci? Femeile trebuie să se trezească singure la realitate și să vadă ce nebunie e asta. Până nu se Întâmplă asta, n-o să se schimbe nimic... Hai, nu fi tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ochii apele leneșe care parcă nu mai Îndrăzneau să curgă. Nici măcar bușteni nu pluteau pe oglinda apei, darămite vapoare... Nedumerit și Încruntat, omul Își duse mâinile spre tâmple. De prea marele zgomot Îndurat pe drum, urechile Îi sângeraseră. Îndreptă palmele Înroșite către cerul plumburiu și, pentru că știa că nu vede nimeni ce face el acolo, nu-i fu rușine să dea drumul lacrimilor și să Întrebe Înlăuntrul lui: „De ce?“. Sărătura ochilor se uscase demult pe față când ajunse În sat. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe mă-ta, de-a ajuns biata femeie, la bătrânețe, să doarmă pe sub șoproanele rudelor?” Câțiva se repeziră să-l oprească pe tânăr, care se și avântase cu pumnii ridicați. Îl Înconjurară și-l luară În brațe. Ăstuia i se Înroșiseră ochii și zvârlea scuipați către Gogoașă. Câteva femei care stăteau pe șanț la divan scoaseră chiot de dat veste. „Ce te bagi tu În viața mea, rapandulă comunistă ce ești! Îți sucesc gâtul, boșorogule, spăl cuțitu-n tine! Mă piș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
față și să-i dirijez pe ceilalți când cântau. Adică să țin ritmul cu un bețișor vopsit În alb. Și m-a pus să fac trebușoara asta chiar când era acolo maimuțoiul ei chelios și cu dungă la nădragi. Mă Înroșisem și mâna cu bățul alb bătea aerul aiurea, În contratimp. Noroc că nu ținea nimeni cont de indicațiile mele și fiecare cânta În legea lui de se zgâlțâiau ferestrele Înalte ale odăii. Am hotărât atunci că nu mai era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]