1,931 matches
-
mici. Pe față, fetele mari desigur, aveau cea mai mare „grijă’’ de fetițe, însă pe la spate - acestea singure îmi spuneau... Cea mai mărișoara (a treia sau a patra dintre toți copiii la familie era) un pic mai timidă și se înroșea numai la simplă menționare a unei mici realități, pe când cea mai mica îmi spunea tot (dovadă a complexității realităților lor din acea familie, crea niște complexe enorme în capul celei mari... cea mică însă nu era foarte afectată). Cea mai
AI AJUTA PE ALŢII ESTE O DUBLĂ BINEFACERE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359076_a_360405]
-
Almașul Mare, Ne mijeau în obraji noi tulei, Prefăcându-ne în tinerii flăcăi. Umblam cu simple salopete, Nu prea aveam succes la fete, Eram doar viitorii muncitori, Pentru toți, acei simpli muritori. Pădurea ne era sala de bal, Cu frunze înroșite-n areal, Priveam în jurul nostru sfioși, De tot și toate eram bucuroși! Vedeam vreun film la caravană, Ne bucuram privind la vreo codană, Timpul curgea în ritmu-i liniștit, Pentru toate astea eram fericit! Referință Bibliografică: Eram fericit! / Mihai Leonte : Confluențe
ERAM FERICIT! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359222_a_360551]
-
vedere în fața odăiței, pe un scaun, parcă-l văd și acum, rănit în mai multe părți la cap, Dora, nevastă-sa, o femeie frumoasă că ți se scurgeau ochii după ea privind-o, îl tampona cu niște prosoape care se înroșeau imediat și le schimba apoi cu altele. Gemea sau mai bis mormăia scurt dar nu se văita. N-a vrut să fie chemat nici medicul de la dispensar, nici altcineva. După numai două zile se însdrăvenise că nu-ți venea să
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
eu că știu? Doamne apără-mă! ... Dar se cunoaște, coane, că nu există om fără de păcat... - Da? Atunci vezi de păcatele matale și lasă-mă în pace! N-am venit aici să-mi faci dumneata mie morală. E clar? Se înroșise rău la față domnul Costache, așa de rău, că se sperie bietul Costică și se făcu mic pe scaunul său, privind podeaua. Când ridică ochii, se văzu singur la masă. Era doar el și nota de plată. Neachitată. Amicul său
LA SPOVEDIT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340446_a_341775]
-
într-un sfârșit, iluminat) : (Aici ar trebui să se audă un gong imens!) Tipul : - rămâne fără aer, - citesc în ochii lui de melc, ceva gen : „Cine mă, io!? N-am io puterea să te iert?!” - Hopa, tăticu’! - beznă mondială. - se-nroșește ca un extinctor, - se face verde, se face roșu (și el și semaforul), - dă să zică ceva, dar nimeni nu-l ajută, - mai stă un veac , inspiră scurt și, chiar pe roșu, pleacă-n trombă: Vrrruuum! Acu’ e om. Ba
N-ai tu puterea să mă ierți! () [Corola-blog/BlogPost/338426_a_339755]
-
Înghețat. Misiunea mea era să merg în urma oilor, să am grijă să nu rămână niciuna, să nu se rupă (separe) pe după roatele de jip. Aproape de vârf, nea Ioniță m-a chemat înainte. - Mă, apăi tu ești baiat buuun... M-am înroșit. - Zău, am fost cu destui de-ahăștia ca tinie, c-or trimes destui prapadiț să le facă saptamâna cu Porcu (așa îl batjocoreau vecinii din Moliviș). Până s-agiungem sus, da drumu la o gramadă de bolovani. I-ote aci, vez? o fost
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
Și îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri... Mă duc atunci... Dacă ai un bobot de lapte, un casulete ceva, că tot am venit... Tușa m-a fixat, clătinând capul. - Eu... am venit să mai stăm de povești, m-am înroșit. Dacă nu îi deranj... - Ba, nu-i băi, da o mai fi avan mamică-ta treaba cu tinie pe-acas, ce pot ieu ști... A intrat în bucătărie. Mitu mi-a tras cu ochiul și mi-a șoptit: - Vezi, zice lumea că
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
cu voce domoală. Fetița scrie câteva formule, apoi se oprește. Își căută cuvintele potrivite pentru a ruga profesoara să repete, dar cadrul didactic își găsește vorbele mai repede. „Hai, fetițo, nici măcar atâta nu ești în stare să scrii?” Fata se înroșește. Creta se rupe în mână. Ochii lăcrimează. Nu, Adelinei nu îi vine să plângă. E doar alergică la agresivitate, așa cum alții sunt alergici la părul de pisică sau la polen. Somatizează frica prin lăcrimare excesivă și strănut necontrolat. Dar cea
Nota vrajbei noastre. Poziția elevului în școala românească () [Corola-blog/BlogPost/338348_a_339677]
-
ne culegea blând din crâșmele de lângă liceu. Coșbucul avea crâșmele de lângă liceu și cele pe care le colonizaserăm (The Web Club pentru colegii mei hipsteri de mici, La Motoare, toată Vama Veche). Bustul lui Coșbuc din holul liceului, cu nasul înroșit cu markerul. Cancelaria mare (brrr!) și cancelaria mică, staff room-ul catedrei de engleză (yay!). Veșnica romgleză. Locul de fumat pentru elevi, la care toți profesorii închideau ochii. Magazinul din fața liceului, La Mamaie, unde încă se vindeau țigări la bucată. Graffiti
Întâlnirea de 10+ ani: De ce (n-)am plecat din România? () [Corola-blog/BlogPost/338515_a_339844]
-
live dacă nu candidez la președinție? Nu citeai tabloidele? De ce ai fi crezut că pe atunci le dădeam domnișoarelor pasaje din cartea mea Arta negocierii (1987)? De ce-ai fi crezut că pot să completez o fișă fiscală fără să înroșesc rubrica de pierderi? Cum credeai că am scris „Trump: arta reîntoarcerii (1997)? Și chiar nimeni nu mi-a citit cartea „America pe care o merităm" pe care am scos-o încă din 2000? (**) Dar dl. Trump, cu toate artele sale
Da, nu se va alege! Dar tot avem o problemă () [Corola-blog/BlogPost/338603_a_339932]
-
I am going to instruct my attorney general to get a special prosecutor etc. " I hate to say that, dle Trump dar ... Saw you NOT coming you ... și continuarea o știți! Așa meritați, să vină acum liberalii și să vă înroșească discursul, numărând că ați răspuns efectiv la întrebări doar cu 37% din cuvintele tale, în timp ce dna Clinton cu 64% din ale ei. Rămân același trumpist supărat, pentru că știu bine că peste patru ani o să vină altul ca dvs. să intre
Da, nu se va alege! Dar tot avem o problemă () [Corola-blog/BlogPost/338603_a_339932]
-
când sportivii smulg mari premii internaționale, dar și cu Istoria! Măcar un exemplu, gălățean: Regimentul 11 Siret, pomenit și la serbarea de 1 Decembrie, a luptat la 1877, apoi în Bulgaria - în Războiul Balcanic din 1913, în Primul Război Mondial, înroșind pământul dobrogean, căzând la Mărășești sau apărând Galațiul de o hoardă enormă de ruși, după ´40 luptând peste Prut, pentru Basarabia, lăsându-și oasele la Oarba de Mureș, eliberând Cehoslovacia. Și cu o faimoasă fanfară, dirijată de Ivanovici! Ce-a
Patriotismul nu se fabrică! () [Corola-blog/BlogPost/339986_a_341315]
-
pentru poziția asta, de Elector; de fapt, în funcție de rezultatul alegerilor din statul tău, ai putea deveni Elector; mai mult, sondajele spun că sigur vei fi unul dintre Electori! Iar întrebarea fiicei tale îți bubuie în creieri, o simți cum îți înroșește urechile, cum îți zvâcnește în carotidă și-ți zgârie timpanul: Mamă, dacă intenția Părinților Fondatori a fost tocmai să ne apere de un nebun ca Trump, nu-i așa că tu vei vota pentru Clinton în Colegiul Electoral? Trebuie să fie
Părinții Gânditori și Părinții Fondatori () [Corola-blog/BlogPost/339036_a_340365]
-
apărare pe care și-a construit-o începe să se fisureze: - alegătorii PSD nu sunt o turmă decerebrată care urmează orbește o haită de borfași. Cu toții au copii sau nepoți care protestează în stradă. În aceste zile telefoanele s-au înroșit, cum nu s-a mai întâmplat de la alegerile prezidențiale, când oamenii plecați în străinătate, cărora Victor Ponta le-a furat dreptul de a vota, au sunat acasă să le povestească părinților ce au pățit. Ce se întâmplă acum pe străzile
Biserica se leapădă de Dragnea, Partidul s-a făcut mic. Apel către pesediști () [Corola-blog/BlogPost/339059_a_340388]
-
nocturn, Luna, câinii, totul rânced. S-au topit într-o lumină, S-au ivit cu lașitate, Pe ascuns, ca o hermina, Zorii din eternitate. Se zbătea că un tutore, Teamă hotărât foșnea, Timpul, între două ore Sub genunchi îmi ciocănea. Înroșit de greutate, Corpul mi-era neclintit Cu bagajele pe spate, De trei ore amorțit. 17 mai 2016, Constantă Referință Bibliografica: La revedere / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28 mai 2017. Drepturi de Autor
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
m-a apostrofat zâmbind: - Încă n-a sosit timpul vostru. În glumă mi-am întrebat consoarta: - „Oare la ce se referă?” cu ea de față. A fost o explozie de râs care a atras atenția întregii asistențe. Marga s-a înroșit sfios până-n vârful urechilor fugind în bucătărie. Erau cam 50 de persoane care, dintr-o dată au găsit subiecte de conversație care cu oricare. Ce și-or fi spus Dumnezeu știe. A sosit popa, cheful în curs până a venit noaptea
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
mugurii mei se grăbeau să înfrunzească, deja, undeva, pe vale, înfloriseră cornii. Și, stând așa pe gânduri, am simțit o pală de vânt căldicel, care se strecura printre brazi scuturând zăpada de pe ramuri. Mijea de ziuă, cerul începuse a se înroși spre răsărit, semn că până la ivirea soarelui nu mai era mult. Drept să-ți spun, nici n-am simțit când a trecut noaptea, ultima noapte a luifebruarie. Când mi-am revenit, era deja 1 martie. Încă amețit, am auzit un
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
ei / sufletul stelei este lumina ei / greu sub sprânceană stă ochiul / greu în suflet doarme cuvântul / Nu știu spre unde cădem, noi nu știm / nimic nu este jos, totul este sus / Însuși fusese bătut în pălmi / cu piroane de fier înroșite în sânge / Bărbatul Isus / Să sfâșiem această cămașă a secundei / și să o împărțim între noi / O, voi soldați latini / voi animale ale undei / ce crește iarbă verde din noroi / mă bate gândul lung cu palme albe / peste obrazul care
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
acum nu ieșise cu nimic în evidență, o repulsie neexplicabilă. Era un sentiment apărut adhoc, sau dormita în subconștientul său și a izbucnit în acest moment observându-i indiferența față de ce preda ea? Sau alta să fie cauza? Brigitté se înroși toată și, ocupându-și locul în bancă lângă Emanuela, simți cum aceasta o privește nedumerită, întrebând-o din priviri ce e cu ea. Parcă dorea să afle ce s-a întâmplat de nu era atentă și umbla cu gândul cine
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
primei, în favoarea Avelinei. - Brigitté, iată ce am în mână... și îi întinse vesel biletul. - Raul... cum ai reușit? Sări Brigitté bucuroasă de gâtul tânărului și îl sărută pe ambii obraji de față cu toate fetele, moment în care Aveline se înroși de ciudă, uitând pe moment că este supărată pe el. - Ei, ce nu face omul pentru o bună prietenă? Își face rost poate și de o exmatriculare, răspunse el cu emfază în glas. - Mulțumesc, Raul, îți rămân îndatorată cu mai
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
Inspiră adânc, netezi cu palma așternutul și apoi duse la chiuvetă ceașca de cafea, o spălă și se pregăti să iasă în oraș. Afară ziua era însorită dar soarele, deși sclipea, părea să nu emane niciun pic de căldură. Gerul înroșea obrajii și împodobea fularele ridicate până peste nasuri ale trecătorilor cu promoroacă. Oamenii treceau grăbiți, cu umerii strânși într-un gest de înfrigurare, fără a se privi unii pe alții, preocupați doar de a găsi porțiunile de trotuar mai puțin
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
ieșise cumva de pe traiectoria sa și probabil că se pierduse pe undeva dincolo de nori, așa că a mai aștepta vremuri însorite, părea că ar fi doar o inutilă și iluzorie pierdere de timp. Și oamenii, surprinși nepregătiți de caniculă, cu fețele înroșite de zăduful neașteptat și atât de timpuriu, alergau pe străzi sub soarele dogoritor, cu priviri ce păreau să se împăienjenească treptat de o ușoară ceață hipnotică, care le dădea un aer derutat. Ca și cum fără vorbe, se întrebau unde, sau spre
CEASCA DE CEAI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342403_a_343732]
-
Iar păsările mi-au cântat a iubire Zburând cu eșarfa în țări calde Pentru a mi-o restitui în primăvară. Am învelit marea în cețurile toamnei Ca să nu mă uiți. Iar tu m-ai iubit. Apoi, Ai fugit cu voalul înroșit în amurg. Eu am legat la ochi iubirea. Ea, Pipăind eșarfa, s-a lăsat prinsă, A măsurat clipa...și-a făcut-o să ardă... Numai tristețea nu a intrat în plasa Toamnei, devenind taina poetului, Acoperită cu eșarfa mărturisită A
ELISABETA IOSIF POEZIA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342606_a_343935]
-
ar fi întâmplat nimic. Nu mai pune la suflet toate prostiile... - Ție ți se pare o prostie? Ai văzut și tu cum s-a întâmplat! Își putea frânge gâtul, îți dai seama? Și lacrimile porniră să se rostogolească pe obrajii înroșiți de frig. - Măi Luciana! Exagerezi! Și dacă se întâmpla, ce vină aveam noi? Hai, potolește-te! Asta o infurie atât de tare pe Luciana că izbugni cu toată furia - Insensibilule! Ție nu ți-ar fi păsat dacă murea! Poate că
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
mea de femeie.” Originalitatea volumului rezidă nu numai în expuneri poetice expresiv-inspirate, ci și într-o coabitare personalizată, perfectă, între cromatica scrisului și scrisul imaginii picturale. O concretizare a sublimului amplificat la esență: „Apusul trage dealul pe trepte,/ lup singuratic/ înroșind salcîmii-nfloriți.” Hărăzită creatoare, Maria Diana Popescu singularizează, personalizează și consacră fiecare apariție editorială pe care își pune delicata amprentă de frumos. Ca variațiune pe aceeași temă, cititorul poate beneficia de privilegiul evaluării travaliului artistic, finalizat prin filmul cu titlul omonim
POEME CU UNIVERSURI PARALELE IN SENS METAFORIC SI EXISTENTIA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341660_a_342989]