2,527 matches
-
urmat pe fratele său mai mic în cadrul regimentului Albaștri și Regali, fiind comandant de trupe al unei unități de recunoaștere în armură, după care a petrecut patru luni antrenându-se pentru postul de la Bovington Camp, în Dorset. După ce s-a înrolat oficial și a fost pus în funcție în forțele armate, William și-a exprimat dorința de a participa în serviciul activ; în această acțiune a fost un precedent prin serviciul strămoșului său Eduard al VIII-lea care, fiind Prinț de
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
captura unui vas care transporta o cantitate de cocaină în valoare de aproximativ £40 milioane £. și luând parte la alte raiduri militare. Datorită viitorului rol al lui William, o carieră pe termen lung în armată era imposibilă; William s-a înrolat inițial în armată pe termen scurt, timp de trei ani. Totuși, s-a anunțat în septembrie 2008 că prințul își va prelungi termenul în armată, mai întâi prin acceptarea unei alte sarcini, în toamna anului 2008 (inclusiv munca la Ministerul
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
voluntarilor în Imperiul Rus a avut aici o amploare deosebită. Aceasta s-a datorat atât faptului că aici s-a aflat majoritatea prizonierilor etnici români din Armata Austro-Ungară, cât și a vecinătății geografice propice unei încadrări mai rapide a celor înrolați în rândurile trupelor române. În intervalul 1914-1918, aproximativ 500.000 de etnici români din Transilvania și Bucovina au fost încorporați în trupele Dublei Monarhii. Dintre aceștia, zeci de mii au căzut prizonieri pe frontul rusesc, mulți dintre aceștia fie de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
simplilor soldați), li s-a permis încadrarea în Armata Română. Lagărul de prizonieri de război de la Darnița a fost desemnat de STAVKA la data de 1/13 septembrie 1916, ca loc de concentrare a prizonierilor care au dorit să se înroleze ca voluntari în Armata Română. În aceeași zi fruntașii ardeleni Vasile Lucaciu, Octavian Goga și Octavian C. Tăslăuanu, au înaintat Consiliului de Miniștri din capitala României, un memoriu în care au solicitat Guvernului Român să se implice în activitatea de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
tiparul ei și să lupte apoi pentru cauze comune, cum ar fi destrămarea Imperiului Austro-Ungar și formarea propriilor state naționale. Încă din primăvara anului 1917, prizonierii români internați în lagărele rusești și-au exprimat liber și deschis, dorința de se înrola pentru a lupta împotriva Puterilor Centrale. Comitetul românilor ardeleni și bucovineni constituit din rândul acestora, ar fi urmat să aibă ca scop constituirea unei unități militare operative - preconizată a fi un corp de armată și structurat pe divizii, brigăzi și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
o stare de război cu Regatul României. Aceștia nu se mai puteau întoarce nici pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar, unde erau considerați sperjuri și trădători, iar România în urma semnării Păcii de la Buftea ajunsese sub dominația inamicului. În marea lor majoritate, voluntarii înrolați la Darnița - deghizați în militari ruși, au fost redislocați spre Chișinău și de acolo au trecut totuși în România. Încetul cu încetul, individual sau în cete mici, un număr de aproximativ 2.000 de voluntari angajați a reușit să se
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în 3 grupuri, care s-au îndreptat spre Samara făcându-se prieteni când cu bolșevicii când cu albii, în funcție de împrejurări. Printre misiuni, au avut și sarcina de a continua propaganda în rândul transilvănenilor prizonieri, pentru ca aceștia să continue să se înroleze sau să se repatrieze în România. La început, fără resurse financiare semnificative, au primit finanțare prin intermediul cehilor și Misiunii Franceze. Două centre de adunare a voluntarilor români s-au format: unul pe Volga la Samara și altul la Celeabinsk în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
până în Transbaikalia, unde se găsea contactul cu trupele japoneze. Situația importantului contingent de prizonieri transilvăneni și bucovineni proveniți din armata austro-ungară aflați pe teritoriul rus sub raportul juridic al aflării lor în respectivul spațiu geografic, diferea în funcție de statutul lor: fie înrolați în Legiune alături de Corpul expediționar aliat, fie - cei mai mulți aflați în continuare ca prizonieri, suportând toate consecințele statutului în cauză. România în contextul intrării în compunerea ei a noilor provincii (Transilvania, Bucovina, Basarabia, Maramureș și Banat), în anul 1919 a preluat
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de ofițeri, basarabeni, precum și alții. Generalul Janin care comanda forța expediționară aliată antibolșevică din Siberia a estimat în martie 1919, un număr de 10.000 de prizonieri de origine română încă prezenți în arealul siberian (incluzându-i și pe cei înrolați în "Legiunea Română"). Cifra luată în calcul de către Guvernul Român în demersurile sale diplomatice inițiale a fost însă de 15.000, cifră avansată în primăvara anului 1919 de către "Comitetul Național Român" din Siberia aproximativ în aceeași perioadă și coroborată cu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
3 zile pe săptămână cu vitele sau patru zile cu palmele că prestație pentru iobagii din Transilvania. 1750 - Tohanul, Vlădenii și Zărneștiul se răscoală declarându-se sate libere. După înființarea regimentelor de graniță, mulți locuitori din comunele Țării Bârsei se înrolează în armată, considerând că astfel vor scăpa de exploatare. 1757 - Este vorba de reparații. Se pomenește de o moară din Tohan arendata de Bucur Ureche. 1757 - Se citează numele olarului român Besinar, din Tohan care instala o sobă și un
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
au părăsit localitatea veche și au format satul Tohanu-Nou. 1765 - Din acest an localitățile Tohan și Țânțari (Dumbrăvița) au fost comune grănicerești. 1765 - Astfel în anul 1765 cu ocazia mutării forțate a locuitorilor din Tohan, care au refuzat să se înroleze în regimentele de grăniceri înființate de Maria Tereza, atunci când li s-a stabilit ca loc de așezare vatra satului de azi Tohanul Nou, înființat cu acestă ocazie sunt pomeniți nominal și olarii. Se vorbește pe larg cu acest prilej despre
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
a ruinelor Cetății de Scaun, se restaurează Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou și Biserica Mirăuți. În ianuarie 1900, se constituie Societatea „Muzeul orășenesc din Suceava” (în prezent Muzeul Bucovinei). După izbucnirea Primului Război Mondial, foarte mulți bucovineni fug în Moldova și se înrolează în armata română. La data de 28 noiembrie 1918 are loc Unirea Bucovinei cu România. Astfel, Suceava trece sub administrație românească. În perioada interbelică, orașul este reședința județului Suceava (compus din trei plăși). În 1926, localitatea Burdujeni, ce avea administrație
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
de sare. Atunci Palamede îl ia pe Telemah, copilul lui Ulise, și îl pune în fața plugului, vrând să-i testeze luciditatea minții. Nevrând să-și ucidă băiatul, Ulise își modifică direcția plugului, trădându-și astfel prefăcătoria. Este nevoit să se înroleze în război. La Skyros, Ahile are o relație amoroasă cu fiica regelui Licomede, Deidamea, care îi naște un prunc, pe Neoptolemus. Ulise, Aiax cel Mare și tutorele lui Ahile, Phoenix, i se înfățișează eroului pentru a-l recruta. Temându-se
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
Lothar (1894-1922), Bolko (1903-1971) și Elisabeth, numită Ilse (1890-1963). La vârsta de 9 ani familia se mută la Schweidnitz (azi Świdnica, Voievodatul Silezia de Jos). Tânărul Manfred se interesează din fragedă copilărie de călărie și vânătoare. In anul 1911 se înrolează ca și cadet în regimentul unu de ulani din Prusia, „Regiment Kaiser Alexander III. von Russland”. La izbucnirea primului război mondial el a fost ca ofițer pe ambele fronturi de est și de vest. este fascinat de aviație, el va
Manfred von Richthofen () [Corola-website/Science/314962_a_316291]
-
de câștigători ai Premiului Nobel sunt afiliați unor universități cu baza la Berlin. Orașul are patru universități de cercetare publică și 27 colegii private, profesionale și tehnice "(Hochschulen)", ce oferă o gamă largă de discipline. Peste 160,000 au fost înrolați în iarna anului 2012/ 13. Trei cele mai mari universități au combinat aproximativ 100,000 de studenți înscriși. Acestea sunt Humboldt Universität zu Berlin "(HU Berlin)" cu 34,000 de studenți, Freie Universität Berlin "(Universitatea Liberă din Berlin, FU Berlin
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
pionierii sioniști religioși ai reașezării evreilor în Palestina. El era fondatorul a două noi cartiere evreiești la Ierusalim - Ohel Shlomo și Shaarey Ierușalaim. Ca absolvent al internatului militar de pe lângă prestigiosul gimnaziu real din Haifa, Amnon Lipkin Șahak (Shahak) s-a înrolat în armată în anul 1962, având deja gradul de caporal. Înainte de a opta pentru cariera militară se gândise să învețe dreptul. În anul 1962 s-a înrolat în brigada de parașutiști. A participat la acțiunile israeliene de represalii împotriva fedainilor
Amnon Lipkin-Șahak () [Corola-website/Science/310173_a_311502]
-
militar de pe lângă prestigiosul gimnaziu real din Haifa, Amnon Lipkin Șahak (Shahak) s-a înrolat în armată în anul 1962, având deja gradul de caporal. Înainte de a opta pentru cariera militară se gândise să învețe dreptul. În anul 1962 s-a înrolat în brigada de parașutiști. A participat la acțiunile israeliene de represalii împotriva fedainilor arabi palestineni din Djenin și Samua. La Războiul de Șase Zile din iunie 1967 a luat parte în calitatea de comandant adjunct de batalion, iar după terminarea
Amnon Lipkin-Șahak () [Corola-website/Science/310173_a_311502]
-
primele lămpi stradale. În același an a fost construită și baia publică. În 1911, Johann Götz a achiziționat primul aparat de sudură a metalelor din sud-estul Transilvaniei. Între 1914 și 1918 se desfășoară Primul Război Mondial. Din Hălchiu au fost înrolați aproximativ 500 de oameni. În cursul ofensivei românești din august-octombrie 1916 și-au pierdut viața 12 români și 73 de sași. Din 1926 este asigurată o legătură permanentă cu Brașovul, printr-o linie de autobuze. În 1931 a fost ținut
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
fost ținut în Hălchiu un curs de agricultură, în limba germană, curs la care au participat profesorii universitari E. Romans, Fingerling din Leipzig și Münsinger din Stuttgart Între 1939 și 1945, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, au fost înrolați peste 600 de oameni din Hălchiu. Numărul victimelor a fost de peste 230. În timpul săptămânilor ce au urmat evenimentului din 23 august 1944 sătenii au ascuns în casele lor peste 100 de soldați germani. Ultimul a plecat către Germania în 1946
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
în New York și este fiul unui chirurg oftalmolog și al unei activiste de origine evreiască. A urmat cursurile școlii "Fieldston" din New York, liceul "Bronx High School of Science" și apoi școala superioară perparatoare Phillips Academy în Andover, Massachusetts. A fost înrolat în Marina americană între anii 1944 și 1945. A obținut diploma de licență în matematică la Harvard (1950) și un doctorat în matematică la Princeton (1954). A fost profesor la MIT din anul 1958. În 1959 el și John McCarthy
Marvin Minsky () [Corola-website/Science/313166_a_314495]
-
său, Thomas-Alexandre, și a decedat la scurt timp după naștere. La întoarcerea marchizului și a fiului său în Normandia, sclavia încă exista, iar băiatul a avut de suferit datorită faptului că era pe jumătate negru. În 1786, Thomas-Alexandre s-a înrolat în armata franceză, folosind numele de familie al mamei sale ca să protejeze reputația aristocratică a familiei. În urma revoluției franceze, marchizul și-a pierdut proprietățile, dar Thomas-Alexandre Dumas a avut o carieră distinsă în armata revoluționară, ajungând la gradul de general
Alexandre Dumas () [Corola-website/Science/298775_a_300104]
-
manifestează în genuri literare diverse: poezie, roman, libret, dramaturgie, jurnalism. Elogiază în vers transformările aduse de comunism. În 1939 devine președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Autonomă Sovietică Socialistă Tătară și vicepreședintele Consiliului municipal. În al doilea război mondial Musa se înrolează ca voluntar în Armata Roșie, este numit corespondent de război și trimis pe front. Continuă să scrie versuri patriotice și lirică de război. În iunie 1942, în timp ce unitatea sa încerca să retragă dintr-o încercuire, cade grav rănit pe câmpul
Musa Djalil () [Corola-website/Science/317743_a_319072]
-
Evenimentele din 1918 și 1919 au dus la ocuparea satului de trupele sârbe. Acestea au fost învinse și forțate să ia poziții noi de trupele franceze. La marginea satului de găsește mormântul unui soldat francez (loc neidentificat în prezent). Fiind înrolat de armata austro-ungară, locotenentul Petru Țiucra, fiul preotului alioșan Avesalom Țiucra a trecut de partea trupelor române cu întreaga companie, încă de la prima confruntare. În urma acestui act preotul Avesalom Țiucra a fost bătut atât de grav încât suferințele l-au
Alioș, Timiș () [Corola-website/Science/298650_a_299979]
-
a înscris la Facultatea de drept din Pesta. În anul 1867 este ales membru de onoare al "Societății de lectură" din Oradea pentru merite publicistice deosebite. În anul 1868 este nevoit să fugă la București, deoarece a refuzat să se înroleze în armata ungară, unde devine student al Facultății de litere. La București a fost membru al societății "Orientul", unde-l va cunoaște pe Mihai Eminescu și redactor la "Albina Pindului". Din anul 1869 se mută la Iași, unde devine licențiat
Miron Pompiliu () [Corola-website/Science/334273_a_335602]
-
s Clown”, „All I Have to Do Is Dream”, „Wake Up Little Susie”, și chiar și părțile a doua ale discurilor, ceea ce a contribuit la rafinarea artei interpretative a lui Lennon și McCartney. După ce a părăsit formația, Griffiths s-a înrolat în marina comercială—călătorind în America de Sud și Canada—iar la întoarcerea la Liverpool avea să vândă sau să facă schimb cu Lennon și McCartney de discuri cu Buddy Holly sau Chuck Berry. McCartney povestește că Holly a fost cel care
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]