2,240 matches
-
județul Hunedoara), Pădurea Bîrcului (rezervație forestieră în Subcarpații Gorjului), Bărcăneasa, Bărcănești (șase toponime), Pădurea Bîrcului, Bercoiu, Bercu (opt toponime), Dealu Bercuților, precum și numeroase microto ponime (circa o sută numai în Oltenia, potrivit DTRO). Un grup atît de numeros de toponime înrudite formal și, în ultimă instanță, și semantic nu poate să nu trezească interesul lingviștilor, geografilor și chiar al marelui public. Numele satului din Dolj (pronunțat și Bîrca, alternanța ă/î fiind frecventă în termenii regionali) provine din antroponimul Bîrcă, răspîndit
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
populară să te bihorești, să nu putrezești l-ar putea evoca pe Bihor, dar și pe vifori < vihori. Bistrița Este un toponim cu o familie foarte numeroasă în teritoriul romînesc. Această familie cuprinde, în primul rînd, forme slave sau romînești înrudite etimologic: optsprezece nume Bistra care desemnează nouă ape, două păduri, patru sate, două vîrfuri de munte, o rezervație forestieră și un culoar, situate în Ardeal, Banat și Maramureș. Aceste nume sunt formate în slavă de la apelativul v. sl. bistrŭ, „baltă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
elementelor lexicale formate în slavă. Dacă ar fi fost derivat în limba romînă, toponimul Dîmbovița ar fi trebuit să fie accentuat pe sufix (precum Craiovița, Dunărița etc.). Toponimele Dîmbu(l), Dîmbău, Dîmburele, Dîmbureni, Dîmburi, Dîmbloaca, Dîmba, care ar putea părea înrudite etimologic cu Dîmbovița, au o cu totul altă bază etimologică, anume entopicul romînesc dîmb sau variante ale acestuia, cu sensul „deal mic“, „delușor“, „colnic“, „mică ridicătură de pămînt“. Dîmbovița se integrează astfel unui cîmp toponimic, onomasiologic și lingvistic bogat: Lescovița
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Tür, Thywur, Torja, Thüre, etc.), care sunt și ele, ca și toponimele actuale Tur, Tura, Turia, posibil de dedus din substantivul slav turŭ, „bour“, sau din adjectivul posesiv slav turja, turje, format de acesta (cu sensul de „al bourului“). Toponime înrudite semantic sunt: Boura, Boureni, Dealu Bourului, Valea Boului, Dealu Bouriei etc. Numele acestea de locuri, atestate începînd cu secolul al XIV-lea, se integrează în grupul onomasiologic al așa-numitelor, mai ales de către geografi, zootoponime: Brebu, Boura, Colunul, Cerbaru, Fărcașa
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
peritubulare, deoarece sângele de la acest nivel este același sânge care a trecut prin glomerul și care are o presiune osmotică crescută datorită rămânerii în lumenul capilar a proteinelor plasmatice ce nu au putut trece prin filtrul glomerular. Glucoza și substanțele înrudite precum acetoacetații, acidul ascorbic, β-hidroxi butiratul, carboxilatul, lactatul, piruvatul, precum și aminoacizii și vitaminele se reabsorb în aceeași manieră, printr-un transport activ secundar al cărui sursă de energie este gradientul de sodiu. Reabsorbția glucozei are loc numai la nivelul tubului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de 50 mg sau 1,1 mmol la nivel cutanat, deci o pierdere zilnică maximă de 250 mg (sau 6 mmol) de Ca2+ (fig. 113). 1,25-Dihidroxivitamina D3 Termenul de vitamină D este folosit pentru un grup de compuși strâns înrudiți. Unul dintre aceștia, numit vitamina D3 se formează prin acțiunea radiației ultraviolete (de origine solară) asupra unui derivat de colesterol (7-dehidrocolesterol) din piele. O altă formă, foarte similară cu vitamina D3 poate fi găsită în alimentație, mai ales de origine
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
O altă formă, foarte similară cu vitamina D3 poate fi găsită în alimentație, mai ales de origine vegetală. Ambele forme pot fi găsite și în produsele farmaceutice și suplimentele alimentare cu vitamina D. Indiferent de proveniență, vitamina D și forme înrudite sunt metabolizate prin hidroxilare, la nivel hepatic și apoi în anumite celule tubulare. Rezultatul acestor modificări biochimice este calcitriolul (fig. 114), forma activă a vitaminei, 1,25-(OH)2D3. De vreme ce sinteza finală a vitaminei D are loc în corp, din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
începuturi până astăzi. Inovația sa fundamentală constă în cercetarea r e l a ț i i l o r existente între diverși termeni aparținând aceluiași câmp semantic. Exemplul clasic este cel al seriei de trei termeni latinești care denumesc noțiuni înrudite, coxa „șold“, femur „coapsă“ și crus „pulpă“, în cadrul căreia se constată că niciunul dintre cuvinte nu a rămas cu sensul nemodificat. Ultima etapă este reprezentată de cercetările lui Y. Malkiel, care insistă asupra importanței acordate studierii familiei de cuvinte și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care nu apar în primele texte românești; prin conținutul lor religios, aceste texte nu pot cuprinde cuvinte ca nap, nalbă etc. Prima atestare este importantă în stabilirea etimologiei cuvintelor „internaționale“ recente (provenite din franceză sau engleză). Criteriul comparației cu limbile înrudite poate fi folosit mai ales la cuvintele de origine latină. Comparația romanică este importantă pentru alegerea unei soluții etimologice în cazul când s-au propus mai multe etimoane latinești (de exemplu, pentru rom. a frământa s-au invocat lat. fermentare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
romanice: fr. réaliser, sp. realizar). Unele dintre cele (cel puțin) 101 cuvinte englezești din română au rude vechi, nu totdeauna transparente; un volum cu subtitlul „De la market la mersi“ ar putea reuni aceste rude îndepărtate. Al. Graur, în volumul Cuvinte înrudite, prezintă mai multe serii de acest fel: market (marketing) este înrudit, mai de aproape sau mai de departe, cu marfă (< magh. marha „vită“ < v. germ. marhat < germ. actual Markt „piață“ < lat. mercatus „piață“), cu miercuri (< dies Mercurii „ziua lui Mercur
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a limbii, care înseamnă gramaticalizare, nu se află în raport direct cu gradul de civilizație al populației care o vorbește. Se consideră îndeobște că cea mai mare realizare a lui Schleicher ar fi următoarea cerință: comparând sunetele și formele limbilor înrudite trebuie să le reduci pe acestea la stadiul inițial, ceea ce înseamnă reconstituirea a câte o limbă de bază pentru familiile de dialecte și de limbi, cum ar fi româna comună, slava comună, germana comună etc. Cerința este nefirească întrucât asemenea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
etimologic al limbii polone (Cracovia, 1927). În prefața la dicționar autorul arată că „între anii 3000 - 2000 î. Hr. eram încă parte integrantă a așa-numitei comunități ariene (indoeuropene, indogermanice); din acel leagăn comun, continuă el, s-au răspândit toate popoarele-limbi înrudite: în Asia vechii indieni și iranieni (limba avestă): în Europa greaca, latina, celtica, germanica, slava.” Autorul consideră că strămoșii slavilor și ai lituanienilor formau în patria inițială o unitate care a continuat să existe ca atare și în zona Niprului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
miezul lichid în forma ryba „pește”, legată etimologic de glybĭ, glubĭ „adâncime, hău”, ca și magh. hal „pește” și halasto „heleșteu”, engl. flesh „carne vie”. Originea cuvintelor heleșteu și pește sugerează etimologia formelor piscină și peșteră, legate aparent de pește, înrudite însă cu acesta indirect, prin baza semantică comună de „adâncitură, crăpătură, hău”, la care se raportează atât mlaștină, ploștină, cât și a pleoști, ploscă, a plesni, a lăsa (lăsătură) etc., adică forme care nu implică numaidecât prezența apei; cf. sl.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la constituirea limbii române, latinul poma, pluralul lui pomum „fruct, sămânță, boabă, arbore fructifer”, ca și pomus pentru pom, pometum pentru pomet; fapt confirmat și de alb. pemë „pom fructifer; fruct; copac; rod”. Autohtonii au adus în română forma plod, înrudită etimologic cu rod. Prezența lichidei l/r în structura formelor arată confluența în stadiile precedente ale limbilor a fr. pomme „măr”, sl. jabloko, rom. măr (lat. melus), germ. Apfel, precum și a unor forme ca rom. lud, sl. liudi, vgr. laos
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Atunci a fost adăugat înaintea lui pater genitivul geos, zeus “al pământului”, de unde Jupiter și gospodar. Lumea slavă a dezvoltat din substratul tracic pe de o parte forma gospod(ĭ) pentru a denumi zeitatea unică, deseori în îmbinare cu bog (înrudit etimologic cu bogat), iar pe de altă parte pe gospodin (pl. gospodá) cu sensul laic de “domn”. Din același substrat unic românescul gospodar a evoluat în sfera laică ajungând să însemne în dacoromână: 1) Domn, prinț; 2) Om care are
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al doilea rând el invocă separarea genetică a românilor și albanezilor: „Oarecare asemănări fonetice ne-ar îndreptăți, spune el, să stabilim o apropiere genetică între români și albaneji, (însă) deosebiri mult mai mari ne obligă să despărțim aceste două popoare. Înrudiți vor fi ei românii cu albanejii mai mult decât cu neamurile italice, ori cu celții, dar înrudirea este foarte îndepărtată” (II, 596). Aceeași disjuncție artificială este căutată și în plan gramatical: „Deosebirile morfologice și sintactice dintre limbile română și albaneză
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vulgară, care se vorbea la Roma și în provincii, era apropiată de limba popoarelor „care s-au perindat în estul și sudestul european și care vorbeau o limbă diferențiată prin înrâurirea mediului lor natural și social, și în același timp înrudită cu cea latină” (p. 95 urm.). Astfel el ajunge să vorbească de „cuvinte care privesc vechiul fond al popoarelor”, iar în baza echivalenței dintre cuvânt/formă și noțiune, despre care am vorbit mai sus, spune că „în general vorbind, toate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
oferim câteva rețete care, prin apropierea lor geografică (și nu numai) de spațiul culinar românesc, sunt fie sursele de inspirație ale unor feluri de mâncare pe care le considerăm autohtone, fie variante ale unei „strămoașe“ comune mai multor tradiții gastronomice înrudite. ESCUDILLA DE MIJO (Mămăligă din mei) - Spania Este o rețetă din secolul al XVI-lea. Cel puțin o jumătate dintre rețetele spaniole din acea epocă conțin scorțișoară și zahăr, care se presară la final peste felul de mâncare. Este de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sau să danseze. Această exprimare elementară, actorul trebuie să o regăsească, este "semnul organic". Lungul drum interior pe care îl înfăptuiește actorul duce la descoperirea unei corporalități vechi legate de niște imagini arhaice, de niște "imago" primitive ale unor personaje înrudite, care se află la originea formării psyché-ului. "Unul din drumurile spre calea creatoare, scrie Grotowski, constă în descoperirea în sinele propriu a unei corporalități străvechi de care suntem legați printr-o puternică relație ancestrală. Atunci nu ne găsim nici în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unui nou demers critic, nădăjduim că am reușit să atingem obiectivele centrale: marcarea diacronică a înrâuririi produse de opera lui Caragiale asupra literaturii românești, urmărind totodată evoluția comicului și a absurdului în cadrul acesteia, precum și construcția unui corpus de texte genealogic înrudite, întrucât toate găzduiesc, într-o măsură mai mare sau mai mică, hipotextul caragialian. Fără a mai fi o simplă speculație, faptul că pentru literatura română Caragiale este scriitorul cu cea mai vastă posteritate literară devine astfel, în urma demonstrației, o certitudine
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în viitor și-ar alege un subiect mai puțin frivol și se va restrânge puțin pe sine, ar realiza lucruri dincolo de orice închipuire".563 În ultima decadă a secolului al XIX-lea, însă, când apar cele trei forme de artă înrudite, filmul, desenul animat și banda desenată, se poate vorbi în adevăratul sens al cuvântului de începutul benzii desenate ca artă, în scurt timp devenită industrie, în primul rând pe teren american. Definiția inițială care i s-a acordat a fost
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
În continuare, iar locuitorii Aberdeenului reacționaseră În felul lor obișnuit: câțiva se târau de colo-colo Înfășurați În geci impermeabile, cu glugi pe cap și cu umbrelele ținute strâns Împotriva vântului tăios. Restul călca apăsat udându-se până la piele. Toți păreau Înrudiți Între ei și plini de intenții criminale. Când soarele strălucea, Își lepădau hainele groase de lână, Își scoteau fețele la lumină și zâmbeau. Dar iarna Întregul oraș arăta ca și cum ar fi dat probe pentru filmul Deliverance. Logan se uita morocănos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
holul blocului și privi pe fereastră. Nu era nimeni pe stradă. Ieși apoi în aerul serii de primăvară, pregătindu-se pentru un număr ce avea să fie cu siguranță mai „provocator” decât cele anterioare. Focul și magia au fost dintotdeauna înrudite. Explozii, lumânări, flăcări de propan, atât de folosite de artiști ai evadărilor... Focul, onorată audiență, este jucăria diavolului, iar diavolul a fost întotdeauna legat de practicile magiei. Focul iluminează, dar și ascunde. Distruge, dar creează. Focul transformă. Și este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bucăți de marmură fărâmată, colțuroasă și cu unele crăpături sclipitoare. Pietrișul nu păstra nici o umbră dacă cineva călca pe el, doar adâncituri plate, „călcături“ - și, datorită vizitei la carierele de marmură, datorită mamei care percepea Roma ca pe un oraș înrudit și datorită figurii aceleia gigantice, romanii se apropiaseră de mine supărător de mult. XIVtc "XIV" Mărgica de sticlătc "Mărgica de sticlă" Materialele nu mai erau materiale. Mai nou, au apărut înlocuitori artificiali. Pânzeturile care fuseseră încă țesute din bumbac la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și ea „reglementară“. În ce privește condițiile „aseptice“ În care Parodi Își desfășoară activitatea, ele au menirea să sublinieze prevalența deducției polițiste asupra investigației, și ea polițistă. Iar sedentarul și chiar imobilul Parodi este prototipul anti-detectivului, căci duce la paroxism alt cuvânt Înrudit sonor cu numele său - și, totodată, pe culmi de glorii procedeul deducțiilor, tocmai Într-o celulă goală, nefrecventată decât de rari vizitatori ai Penitenciarului unde el Însuși ispășește pedeapsa pentru o crimă. V. Un lunfardo de mucava. Cunoscutul critic literar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]