1,431 matches
-
Amintiri despre vremuri mai pure, RL, 1991, 39; Tiberiu Ciorba, Microscopul memoriei, F, 1991, 11; Doina Jela, Convorbire cu Ion Ioanid. Trecutul nostru cel de toate zilele, RL, 1992, 1; N. Baltă, Narațiunea concentraționară, VR, 1992, 3-4; Eugenia Tudor-Anton, Istoria însângerată, RL, 1993, 2; Ruxandra Cesereanu, Glose la un best seller și alte amintiri din detenție, ST, 1993, 6; Poantă, Scriitori, 105-106; Ruxandra Cesereanu, Din nou despre Ion Ioanid, ST, 1995, 4-5; Dicț. analitic, II, 214-215; Popa, Ist. lit., II, 1046-1047
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
Constantin își ucide fratele apărut în fața ușii bordeiului; el și Frusina încearcă să treacă, peste Dunăre, în Bulgaria, dar sunt împușcați de grăniceri. Sensul moral încifrat în narație e simbolizat ironic de inscripția de pe o monedă romană lipită de fruntea însângerată a lui Badea Fierăscu: „Gloria Constantini”. Note accentuat sociale individualizează nuvelele de evocare istorică. Înspăimântată de năvălirea turcilor în sat, o țărancă se refugiază la stâna din munți a tatălui ei, urcând cu un copil în cârcă, unul în poală
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
crud și integral,/ umple aureola declinului central:/ Plan suprapus și propriu, sleit în circumstanță” (Relaxare). Uneori din noianul acesta eclectic răzbate câte un vers ce învederează lirism autentic, ca în Primăvară: „Și primăvara asta mă cheamă spre trecut, / dar pașii-nsângerați ce-au însemnat cărarea/ spre piscul solitar, înalt și neștiut / i-a spulberat demult tăcerea și uitarea.// Ovalul fericirii se profilează calm/ în fina broderie a clipelor austere./ În foi schițează vântul un început de psalm/ și-n ierburi înclinate
ROSCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
revoluție” îl spulberă însă, curând, și pe el: în contextul purificărilor din partid de după zdrobirea „devierii” zise „de dreapta”, deși promotorii erau în realitate stângiști, Cozmin cade victimă năprasnicei zeități ce își devoră progenitura. Petre Curta îl va întâlni, zdrobit, însângerat, în beciul Securității. Nu aceeași soartă îl paște pe prietenul lui Cozmin, de cu totul altă calitate intelectuală și formație psihică, Isaac Landesman, comunistul evreu, rezoneurul cărții, figură de înțelept mucalit și sceptic, rostitor hazliu de adevăruri cumplite. Colaborator al
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
1913, notează în 44 de zile în Bulgaria (1916) impresiile culese cu acest prilej. Mobilizat în timpul primului război mondial, e repartizat la ziarul „România” (Iași, 1917-1918), pe care îl conduce și unde scrie articole patriotice, unele adunate în volumul File însângerate (1917). Demobilizat, scoate, împreună cu G. Topîrceanu, revista „Însemnări literare” (1919), destinată a pregăti reapariția „Vieții românești” într-o nouă serie. Prestigiul scriitoricesc îi crește considerabil, pe măsură ce tot mai numeroase cărți, cum sunt Cocostârcul albastru (1921), Strada Lăpușneanu (1921), Venea o
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
munte, 1911; Un instigator, București, 1912; Bordeenii și alte povestiri, București, 1912; Priveliști dobrogene, București, 1914; Neamul Șoimăreștilor, București, 1915; Foi de toamnă, București, 1916; ed. Iași, 1921; 44 de zile în Bulgaria, București, 1916; Printre gene, București, 1916; File însângerate, Iași, 1917; Frunze-n furtună, București, 1920; În amintirea lui Creangă, Iași, 1920; Priveghiuri, Chișinău, 1920; Umbre, Iași, 1920; Cocostârcul albastru, Iași, 1921; Orhei și Soroca, Chișinău, 1921; Strada Lăpușneanu. Cronică din 1917, Iași, 1921; Drumuri basarabene, București, [1922]; Lacrimile
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
mai răsfoim o dată (am mai făcut acest lucru într-o carte apărută mai demult) primele pagini ale Letopisețului Cantacuzinesc 50, vom vedea că, printre întâmplările pe care cronicarul nu le-a uitat, se prelinge o dâră de sânge. O paradigmă însângerată însoțește primele timpuri de istorie statală a țării Românești (ca și a Moldovei, de altfel). Puterea se câștigă adesea prin violență, era menținută prin mijloace deloc pașnice și era anulată, deseori, prin suprimarea deținătorului ei. Violența face parte, fără îndoială
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fundalul social-politic al ultimelor decenii de regim totalitar. SCRIERI: Geometria zăpezii, Timișoara, 1993; Baricada cu îngeri, Timișoara, 1994; Dragoste și alte păsări de pradă, Timișoara, 1996; Ziua tip vagon, Timișoara, 1996; Cavalerul după-amiezii, Timișoara, 1998; Noaptea orgoliilor, Timișoara, 1999; Rugă însângerată, Timișoara, 1999; Biblioteca de zgomote, Iași, 2000; Pădurile celeste, Deva, 2003. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Generali și soldați, O, 1995, 1; Radu Ciobanu, Ucenic la pasărea cerului, T, 1995, 9; Alexandru Spânu, „Baricada cu îngeri”, LCF, 1995, 16; Lucian Vasiliu
SCOROBETE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
sarcastică, așa-zicând circumstanțială (pe tema războiului), dar protestul vizează deriva în totalitatea sa și la un nivel cosmic. Soarele „se decapitează în stepă” (amintind celebrul „soleil, cou coupé”), Luna (scrisă mereu cu majusculă), „răsărind demonic”, e „ca un ficat însângerat” sau „fumegă”, lumina ei „albă și rece” se prelinge „în lacrimi de faianță/ pe brațul meu stâng caligrafiat de Destin”. Ciclul Steaua Venerii (purtând drept motto eminescianul „Ochii mei -nălțam visători la steaua/ Singurătății”) potențează asemenea viziuni. Apar și noi
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
variantă exterior simbolistă: „Nu, toamna nu e marea ce leagănă, amare,/ corăbii vechi, ca osemintele de sare,/ flăcări rotunde trupul i-l bântuie, sonore,/ precum minutele se caută prin ore,/ iar somnul nu e moarte, nici stea în coborâre/ pe-nsângerate dâre”. Oricare i-ar fi instrumentele, poezia lui T. exprimă, în ultima analiză, o sensibilitate de homo classicus, atras de otium și pentru care climatul ideal este cel de viață familială tihnită, îmbelșugată, horațiană. Parodiind un asemenea mod existențial cu
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
scap de inorogul sfios ce-mi paște părul cărunt?”), cu o rețea largă de metafore izotope. Suveran e un imagism originar al naufragiului („izbânda apelor materne ce-și trag trufașe victima-n adânc”) și senzoriumul înecului („clopote la gâtul meu însângerat”). Făptura e un „delfin fulgerat”, o epavă în derivă ori eșuată pe „faleze de sare, arse, văruite” sau în „fiorduri imaginare”, terase, țărmuri virgine, plaje, dune de nisipuri fluide - clepsidre gigantice în care „generații caste” de oșteni anonimi ai idealului
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
a altor mărturii, contextul premergător zilei de 23 august 1944, punând în evidență rolul Palatului în evenimente. Rețeta se regăsește, de pildă, în Revelion ’45 (1989), unde sunt relatate evenimentele de pe frontul din Ungaria, și mai cu seamă în Noiembrie însângerat (2000), text în care se aglutinează aproape exclusiv documente (ordonate însă după o schemă narativă), prezentat ca „dosarul răpirii și asasinării prof. Virgil Madgearu și a prof. Nicolae Iorga”. Z. a scris și proză de război, Jurnal de front sau
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
a lui Mario Campanella, I, București, 1991; Temerarul, București, 1991; Interpolul transmite: „arestați-l”, I-II, București, 1993; Moartea m-a bătut pe umăr, București, 1993; „Spion” prin arhive secrete, București, 1993; Moartea mirosea a Christian Dior, București, 1997; Noiembrie însângerat, București, 2000. Traduceri: Kertapati Rukiah, Scrisori din munți, București, 1963; Vasili Ajaev, Preludiul vieții, București, 1964; Vasili Axionov, Bilet spre stele, București,1966; Iuri Bondarev, Tăcerea, București, 1968. Repere bibliografice: Eugenia Tudor, Figura scumpă a unor luptători eroici, GL, 1954
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
Umpleam de chiot și cântec dealurile sure, / Uitând că ești mort și c-o să Te împodobim cu ele: Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete, încă înfrigurate / Și printre ele lucea, vie, zugrăvită pe icoană, / Roșia floare a coastei Tale însângerate / Și stropii de sânge picurați din coroană” (Iisus din copilărie). În esență, prin tot ce e durabil în opera sa, V. se impune ca poet al naturii în înțeles larg. Din Poeme cu îngeri, Destin, Urcuș, Întrezăriri se detașează pasteluri
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Patima muntelui, București, 1978; Lumile din strigăt, București, 1981; Locuitor în Oedip, București, 1983; Lacrima arlechinului, București, 1985; Stelele din adâncuri, București, 1988; Inițiere în obsesii, București, 1990; Dumitru al peșterii - Dimitri de la caverne, tr. Constantin Frosin, Galați, 1997; Paharul însângerat, Galați, 2001; Inițiere în obsesii, Ploiești, 2002; În căutarea muntelui albastru, Focșani, 2003; Muntele patimii, Ploiești, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Poeți în antologie, RL, 1976, 37; Al. Piru, „Patima muntelui”, LCF, 1978, 42; Laurențiu Ulici, Spiritul și litera tradiției
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
LCF, 1985, 44; Aureliu Goci, Orizont mioritic, LCF, 1988, 39; Ulici, Lit. rom., I, 302-304; Florin Muscalu, „Dumitru al peșterii”, „Revista V”, 1998, 4; Geo Vasile, „Dumitru al peșterii”, LCF, 1998, 4; Popa, Ist. lit., II, 302; Viorel Dinescu, „Paharul însângerat”, „Antares”, 2002, 55-57; Constantin Ciopraga, Un sonetist: Dumitru Pricop, CL, 2003, 1. N.I.
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
mondial, fiind evreu, nu a mai putut să își continue activitatea în presă. Și-a reluat-o după război, scriind la „Drapelul”, „Era nouă” „Gazeta literară”, „Viața românească”, „România liberă” „Veac nou”, „Flacăra” ș.a. Acum, concomitent cu romane ca Israel însângerat (1946), Vadul fetelor (1949), Max și lumea lui (1957) ori cărți cu caracter memorialistic sau umoristic, realizează, singur sau în colaborare, un număr mare de traduceri din Konstantin Paustovski, Jules Verne, George Sand, Eugène Sue, Henri Murger, Honoré de Balzac
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
Moartea tinerețelor, București, 1935; De-a bușilea, București, 1936; Evocări, București, 1936; Țară bună, București, 1936; Țoapele, București, 1936; Pușa, București,1937; Mărturii, București, 1937; Pui de lele, București, 1937; De-a viața și de-a moartea, București, 1939; Israel însângerat, București, 1946; Avrumuță se biruie pe sine, București, 1949; Vadul fetelor, București, 1949; Max și lumea lui, București, 1957; Inimi zbuciumate, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1962; Până într-o zi, București, 1963; Cum i-am cunoscut, București, 1964; Fauna burzuluiților
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
lui „Sârghi al lui Maftei Popa al lui Profir Vasile” (Botez). O completare, în registrul unui lirism direct, fără mască, trimițând uneori la Serghei Esenin, aduc stihurile din Scrisori pentru mine, mai ales Copilărie, Iubire, Capușoanele ș.a. Ultimul ciclu, Brazde însângerate, transpune într-o manieră precumpănitor obiectivă, cu inserții epice, experiența războiului (Noi ne-am rugat, Fata dintre linii, Închinare pentru un teterist). Paradoxal, când nu e îndemnat de ambiții mari, îndeosebi în ipostază de prozator, N. izbutește mai mult. Bine
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
Sub zodia unei „cosmogonii devalorizate”, N. abandonează brusc scenografia fantasmatică și mitizantă pentru un cadru fără aură, citadin și domestic, când nu recurge la teatru și circ, livrându-se unui dens lirism elegiac al intimității devastate de deziluzii, „învinsă” și „însângerată”. Emerge acum o exasperare crescândă a preamultului luminii, care a calcinat chiar memoria: „ne-ar trebui o întunecare // o întunecare”. Și Înstrăinatul solstițiu atestă o adevărată teroare a „lavei luminii”, tortura exasperantă a sulițelor și bicelor solare. Acum „tumoarea soarelui
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
de mărgărint, Timișoara, 1988; Dumnezeu între sălbatice roze, Timișoara, 1992; Mihai Eminescu și mitul etnogenezei dacoromânești, Timișoara, 1996; Zalmoxianismul și plantele medicinale, I-II, Timișoara, 1997; Bomba cu neuroni, Timișoara, 1997; Stelele dalbe... dintr-o „Colindă la Timișoara în decembrie însângerat, la anul 1989”, Timișoara, 1998; Fulgerul sferic - Éclair sphérique, ed. bilingvă, tr. Chantal Signoret în colaborare cu autorul, Timișoara, 1999; Nichita Stănescu și paradoxismul, Timișoara, 2000; Istoria religiilor, I, Timișoara, 2001; Ultimele poeme hadronice, Timișoara, 2002; Cereasca horă în carul
PACHIA TATOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
spirituale (religii naționale), lingvistice, teritoriale sau istorice (unitate culturală și de limbă a unei populații care s-a statornicit istoric pe un teritoriu anume). Identitatea națională a statelor a dominat istoria modernității atât în analize, cât și pe câmpul, adesea însângerat, al relațiilor internaționale. Statul național și individul au fost cei doi actori principali ai modernității, ale căror individualizări s-au influențat reciproc. Statul național atribuia individului, prin cetățenie, o primă individualizare în forma identității cetățenești, dar și cadrul de constituire
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
albi”) și a artei sale, ca o pedeapsă pe altarul unui „poem sacrificial”, de unde nu există cale de întoarcere, și își întoarce ruga către Dumnezeu, „principiul principiilor”, știind că va fi primită în grădina unde bat zilnic la poartă poeme însângerate. În placheta Ecoul clipei (2003) este experimentat și laconismul poeziei haiku. Câteva cărți de versuri pentru copii vin să întregească profilul unei poete sensibile la minunile lumii. SCRIERI: Prier, București, 1988; Argonauții, Timișoara, 1988; Welcom December!-Bun venit, Decembrie!, ed.
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
1963; Hotărârea, București, 1964; Podul de aur, București, 1964; Cronică de război, I-III, București, 1966; Primăvară timpurie, București, 1969; Somnul de veghe, București, 1969; Fiecare moare cum vrea, București, 1970; Poartă și drum, București, 1971; Focurile, București, 1972; Pământ însângerat, București, 1972; Flamura purpurie, București, 1973; Forța ascunsă, București, 1973; Nimeni nu moare singur, București, 1974; Vatra, București, 1974; Focurile, I-III, București, 1977-1978; Un mesaj de dincolo de mormânt, București, 1977; Acțiunea „Hildebrand”, București, 1979; Am fost șaisprezece, București, 1980
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
de falsitate a Faraonului. Pe cei mai mulți dintre acești actori ai demnității naționale nu-i cunoșteam pe nume. Știam că, într-un fel mistic, aveam datoria să-i pomenim ca mădulare ale unui singur Trup - un trup lovit, batjocorit, răstignit și însângerat. Un Trup chemat să învie la lumina adevărului lui Dumnezeu. Fără această memorie a miracolului de care se leagă transformarea istorică a unui destin comunitar, la ce bun exercițiul fad și solemn al recunoștinței? Între timp, balconul cu ceremonii patriotice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]