698 matches
-
spus membrii prezidiului și delegații partidelor, cu excepția celui de la p.d.s., care, lipsit de informații proprii, stătea să asculte, a fost ori că rudele nu aveau nici un chef să fie făcute ciuciulete și așteptau să se hotărască odată cerul, să se însenineze, ca să se anime votarea populară, ori, la fel ca soția secretarului, se gândeau să vină să voteze în timpul după-amiezii. Membrul prezidiului cel cu ușa era singurul care se arăta mulțumit, i se vedea pe față expresia binevoitoare a celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Că doar ăsta e tot rostul unei căsătorii. La bine și la rău și toate celelalte. — Eu am scos din jurămintele noastre partea cu „la rău“. Christopher nici măcar nu a băgat de seamă. Marci a făcut o pauză și apoi, Înseninându-se un pic, zise: Ce distractiv, Salome vrea să-mi petrec toată vara viitoare cu ea la East Hampton. Zice că reședința ei arată ca un palat disco tot sezonul, cu... ÎhÎÎÎÎÎÎ... hÎÎÎÎ... ÎhÎÎÎÎ ... dintr-o dată Marci sughița printre lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe Lună, ca-n Jules Verne, la putere vor rămâne, vai, roșii, tot pământul va străluci de lumină electrică și, poate, se va descoperi leacul tuberculozei (asta venea de la Leon Margulis, care spusese că e „prognosticul“ lui). Generalul Algiu se înseninase puțin, răul lui părea să fi rămas în urmă sau poate el reușise să i-o ia înainte. Vorbele lui au sunat altfel decât în zilele obișnuite, ca și cum, în momentul în care se sculase în picioare, ar fi lăsat garda
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apoi o scăpărare ca de amnar... vântul înălță vârtejuri, și furtuna și ploaia se dezlănțuiră cu o violență de neînchipuit. Și, tot așa, brusc, stihia se potoli, ploaia a stat și a ieșit soarele; și, sus pe deal s-a înseninat un colț de cer. În fața ochilor, ca un miracol, curcubeul lucea deasupra norilor, care încet-încet se ștergeau... Acolo, cântecul ciocârliei care se înălța în văzduh curat, îi dezmierda auzul într-un chip îmbucurător; toată viața aceea proaspătă, care plutea în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în întregime urâte, mai vezi uneori și oameni ce par a fi, la rândul lor, posesorii unor fețe așa de comune sau chiar slute-n lege, dar - paradoxal -, atunci când îți zâmbesc, parcă ceva se luminează deodată, tot sufletul ți se înseninează și găsești în asta ceva cu totul plăcut și deosebit. Alteori, dimpotrivă, ai de-a face cu oameni atât de încântători și de atrăgători la chip, însă, când se apucă să-ți zâmbească, involuntar îți vine să te cutremuri de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
alegorice: Lasă-mă cu șaua. Iapa asta are deja șa. Fii liniștit. Are și nu prea. Contele, de multe ori, nu e în stare să i-o pună ca lumea. Parola. Spune-mi care e parola? Se închide cercul! Mă înseninez. Constat că mă aflu totuși pe drumul cel bun. Și iapa? Iapa ca iepele, domnule Gerard... Ha, ha, ha! Las-o să se mai și distreze. Ori vrei să-i reduci porția de ovăz? Oricum ai lua o, după cum știi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
10. A tras o boltă pe fața apelor ca hotar între lumină și întuneric. 11. Stîlpii cerului se clatină și se înspăimîntă la amenințarea Lui. 12. Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia. 13. Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge șarpele fugar. 14. Și acestea sunt doar marginile căilor Sale, și numai adierea lor ușoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?" $27 1. Iov a luat din nou cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mă duc să fur. — Ia-o mai ușor, mînzule, că altfel se rezolvă chestiile astea. Trebuie să știi să te tîrguiești ca la piață. Mai dau ei, mai lași tu, mai renunți la un Înger, mai acoperi niște țîțe, mai Înseninezi atmosfera, ce dracu, eu să te Învăț? Fă-ți și tu apocalipsele mai optimiste! — Bate-ți joc, ce-ți pasă. De tine nu se ating, ești mare. Dar de unul ca mine, care nici n-am scos bine capul, harșt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deschidea computerul, examina o configurație moleculară, apoi se lungea pe patul imens, cu pachetul de țigări la Îndemână. Încă nu se dusese la centru. Pe fereastră, vedea valurile de ceață deplasându-se lent. În jurul datei de 20 noiembrie cerul se Însenină, timpul deveni mai rece și mai uscat. Michel Își făcu obiceiul să iasă la plimbări prelungite pe drumul de coastă. Trecea de Gortrumnagh și de Knockavally, ajungea adesea până la Claddaghduff, câteodată până la Aughrus Point. Se afla atunci În punctul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri de programe, discuții contradictorii, argumentări filozofice, conferințe, singura posibiltate de manifestare a stării noastre lăuntrice era cântecul. Cântam acele cântece în care simțămintele noastre își găseau mulțumire
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lipsit din București, între 1941 și 1944, decât în vacanțele de Crăciun, de Paști și vara. Cu toate acestea, nu-mi amintesc de nopți sfâșiate de urletele sirenelor sau de oameni fugind, îngroziți, pe stradă. În mod straniu, războiul a înseninat pentru mine o perioadă fericită. De altfel, tot ce știu despre al doilea război mondial cunosc din filme și din cărți. La vremea respectivă, n-am citit nici un ziar, n-am ascultat nici un comunicat la radio, n-am văzut nici un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
untul. Seara, pe lângă strachina obligatorie de lapte cu mămăligă, mâncau și diferite mâncăruri gătite din carnea și cârnații afumați și păstrați în ghiumuri cu untură. Vara se muncea zdravăn și nu era o clipă de răgaz, că ploua și se însenina mintenaș... era goana uscării fânului și trifoiului! Aici toate femeile erau mume sau lelici! Singurul râu ce traversează satul, este Valea care se umflă deseori și vine apa mare din munți, distrugând podul, împărțind satul în două, răvășind bulboaca, locul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mă săruți. Simt buzele ca și cum ar fi ale lui Chabù, ale unui copil. Nu mă cutremură! Nu te iubesc!... O lăsai din strânsoare și trecui în odaia mea. Plecai de-a dreptul la lucru, fără să mai aștept ceaiul, oarecum înseninat de mărturisirea Maitreyiei, deși gelos și înfuriat. Mi se părea că tot ce face fața aceasta este contra firii. În ziua aceea nu o întîlnii și nu o căutai. Seara, la masă, o aveam iarăși la dreapta mea. Am coborât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mânerul umbrelei, restul fusese carbonizat. Curios, tocmai mânerul, un mâner de lemn... Hainele se făcuseră cenușă; ce nu spălase ploaia, s-a scuturat în mașină... Știa că așa ar fi trebuit să se întîmple, și totuși, ascultând explicațiile internului, se înseninase: așadar, cele două plicuri din buzunar se făcuseră și ele cenușă... Fără să vrea, căci nu-și dăduse seama că nu închisese bine ușa după el, auzise: S-a ramolit rău de tot venerabilul! Asta ne-a mai spus-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dat... - Da. La un moment dat, când, de altfel, nu ne mai așteptam, căci socoteam furtuna aproape trecută, și ne întrebam dacă în cinci, zece minute vom citi discursurile pe care le aveam în buzunar, sau vom aștepta să se însenineze, cu speranța că măcar o parte din invitați se vor întoarce... - Da, îl întrerupse doctorul Griffith, la un moment dat trăsnetul a căzut chiar pe stejar, aprinzîndu-l de sus până jos. - Dar nici unul din noi, cei șase, n-a fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prea mai avem păduri seculare. Unii mai pot crede astăzi că o pădure tânără se descurcă fără arbori bătrâni, dar se înșeală!” Ca să-l scape de tristețe pe Artist, Ana îi aruncă mingea ei colorată. Artistul o prinde și se înseninează. O întreabă pe Ana dacă vrea să vadă casele din Maramureș și porțile lor sculptate. Sau poate vrea să se bine dispună citind prezentările de pe crucile din „Cimitirul vesel”. Artistul e acum aici și poate să-i prezinte „civilizația lemnului
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
asistentă a Mirandei, nu? Te cheamă Andrea, nu-i așa? Bruneta cu picioare lungi mi-a zâmbit cu ceea ce trebuie să fi fost vreo patru duzini de dinți și a Înaintat spre mine ca un pirana. Prietena ei s-a Înseninat pe loc. — Ăă, da, Andrea, am zis eu și mi-am rostit numele ca și când nu eram prea sigură că e al meu. Și da, sunt noua asistentă a Mirandei. În clipa aceea ușile liftului s-au deschis spre holul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rău cum îl categorisești dumneata! Arendașul fu atât de uimit, că nici nu mai putu răspunde. Scoase iar batista, să-și răcorească tâmplele. În clipa aceea, apăru conductorul trenului, reclamând, cu respectul cuvenit clasei întîi, biletele pentru București. Rogojinaru se însenină, ca și când i-ar fi venit mîntuirea: ― Cum, șefule, sosirăm? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice... ― Adineaori am lăsat Chitila, observă conductorul, schițând un zâmbet drept răspuns la bonomia arendașului și luând biletele de la ceilalți călători. În răstimp
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uitîndu-se lung în ochii încremeniți cu privirea spre masă. Tocmai acuma s-a prăpădit și ea când... În pat, la picioarele moartei, copilașul cel mai mic se ridică, scâncind și frecîndu-și ochii. După câteva clipe, văzând pe tatăl său, se însenină și întinse mânuțele spre dânsul. Melentie îl luă în brațe și iar se uită la femeie, parcă nu i-ar fi venit a crede, strângând la piept și mângâind în neștire copilașul. Apoi sculă pe ceilalți doi: ― Hai, c-ați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Câtă vreme tinerețea nu trece de granițele prudenței, trebuie s-o lași în voia ei. În inima rațiunii neînduplecate e nevoie și de un crâmpei de inconștiență, de un strop de dezordine, altminteri viața ar fi prea monotonă, prea rigidă". Înseninată fără îndoială de aceste principii pe care și le dictează ea însăși, Marie încearcă de asemenea să găsească justificări comportamentului său. Astfel, pe 13 mai 1876, după ce se lăsase atinsă "cu vulgaritate" pe picior, în trăsură, scrie: "Iată ce mi-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
venea de la Napoli și nu din Sicilia, că era un neguțător de condimente. Nimic, furcile consătenilor tăi nu i-au mai îngăduit nici să-și facă semnul crucii. Familie sfântă, nu altceva. Baronul izbucni în hohote de râs, pentru a însenina atmosfera, dar și pentru că, în fond, pe el nu-l interesa nici cât negru sub unghie soarta acelui sărăntoc omorât. Tommaso așteptă ca hohotul să se risipească în mirosurile și savoarea mâncării, în tăria vinului; în fine, începu din nou
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
toate direcțiile, dornică să recunoască pe cei prezenți sau numai mirată că se află în mijlocul acelei maree de oameni. Îl recunoscu pe Tommaso și îi surâse complice și cu bucurie, iar acesta simți în adâncul inimii un fior ce-l însenină, primenindu-l de acea ieșire furibundă de acum câteva clipe. De ce venise Baronul de-atât de departe să-i aducă omagiul său lui Telsio? Oare din ce motive o făcuse? Sicriul din lemn prețios și lucrat de meșterii din Bisignano
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să bea un pahar de vin. Tommaso își recăpătă curajul; intrase să ceară un pahar de apă, știa că nu are bani și iată că i se oferă vin. A acceptat, i-ar fi priit și poate i-ar fi înseninat gândurile și starea sufletească. În timp ce ducea paharul la gură, a zăbovit atent asupra fizionomiei bărbatului și avu senzația că-l mai întâlnise undeva. Vinul îi dădu curaj și fața îi deveni rubicondă. Își sterse buzele cu dosul mâinii și, salutând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Tommaso își dădu jos mantia zdrențuită și murdară și se lăsă într-un fotoliu. Pun să-ți pregătească repede o baie caldă, o să-ți treacă oboseala și o să poți să-mi povestești ce-ai mai pătimit. În timpul cinei, Tommaso se însenină cât de cât și gazdele au putut în fine să asculte povestea fugii și peripețiile călătoriei: Am fugit de la mânăstirea din Altomonte fără să cer binecuvântarea cuiva. Starețul, invidios, de trei ori mai ignorant și afurisit, îi convinsese pe toți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
după vînzarea Ipoteștiului a scris Trecut-au anii, în una din versiunile notată de Perpessicius cu D2 el se referă la aceeași perioadă de început: "Căci nu m-ating cum mă mișcară/ Ale poveștilor duioase eresuri/ Cînd răsăritul meu l-înseninară/ Cu abia-nțelese, pline de-nțelesuri38. Desigur că și aici s-a referit la răsăritul său, tot ca poet. Doar se spune că la Ipotești a răsărit Luceafărul poeziei românești. PRIMELE LICĂRIRI IPOTEȘTENE N MEMORIA LUI EMINESCU În volumul festiv, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]