1,283 matches
-
pizza bănățeană, așa că am plecat mai departe. Chinuiți de foame, ne-am oprit la prima cîrciumă din cîmpia întinsă a Banatului. Am mîncat un platou de pește cum numai la tanti Valentina de la Sfîntu Gheorghe am mai avut parte. Pe înserat, am ajuns într-un orășel ardelenesc cochet. Am tras la un hotel confortabil de multe stele, să ne limpezim gîndurile. Impecabil, ștaif, distincție afișată. Stilul Ludovic al XVII-lea, vorba mea ; barocul românesc post-comunist, vorba soției mele : grinzi aparente stil
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că era prima dată cînd stropeam grădina. Mamei i-ar fi făcut plăcere să mă vadă - mă mai gîndeam eu în timp ce lăsasem se curgă apă din belșug la poala unui tufiș de hortensii -, iubea atît de mult această grădină ! Se însera. Luna încă nu își pierduse din rotunjimile nopților precedente, iar greierii începeau să acopere zgomotul traficului, ca în fiecare seară. Ajunsesem la tufișul de lîngă gardul vecinului, acoperit cu o pelerină de volbură, care îl ascundea practic în întregime. Deodată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spre lumina de dincolo de lumină. Nu am putut însă depăși bariera (" Nu încă", am auzit ceva în mine) și m-am întors. Eram iar printre prietenele mele, în curtea mătușii, sub cerurile opulente de vară. Nu mi-am revenit până pe înserat. Față de simplitatea și puterea acelei lumi, unde aproape că fusesem, formele lumii de-aici (frunzele întunecat-transparente ale cireșului amar, fructele lui grena, cu carnea moale și udă, camionul cu vopseaua albastră de pe capota jupuită, zmeele levitînd peste câmp, ocolite în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atîta: "Prietenului". ― Și dacă această carte e furată de cineva? ― Ce are a face, și acela poate să-mi fie prieten. Se așeză pe rogojină, cu bărbia rezemată de genunchi, și mă privi o clipă cum îmi beam ceaiul. Se înserase bine. Jos, în stradă, se aprinsese felinarul, și umbra cocotierului crescuse ciudat de mare și de albastră. Mă întrebam ce vor fi făcut celelalte suflete din această casă, de ce nu le aud niciodată nici gura, nici pasul, dacă nu cumva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tu, nu ești un asasin, nu ești! Cu ajutorul preotului, George izbuti să se ridice, foarte încet, în picioare. Era limpede că își pierduse vederea. Se clătină pe picioare, întinzându-și ambele mâini. Sprijinit de preot, se târî până la potecă. Se înserase, cerul de amurg căpătase o nuanță verzui-întunecată. Când porniră să înainteze, foarte încet, braț la braț, părintele Bernard îl întrebă: — Unde te duc? — Du-mă acasă, în Druidsdale. S-a întors Stella. Ce s-a întâmplat mai departe Verdictul anchetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atenție. Când nu va mai fi lumină, vor hotărî modul de acțiune, în funcție de cele observate. Fiecare cercetaș și-a luat în primire porțiunea de teren repartizată de sublocotenent. Toaibă a primit porținea de la poalele pantei din dreapta gârlei. Când s-a înserat, Cicoare i-a întrebat: Ce noutăți ați descoperit? Să începem cu Urecheatu. Mare lucru n-am descoperit. Doar că cam de multă vreme nu au mai trecut oile pe aici. De unde ai dedus tu asta? Simplu! Buruienile de pe marginea cărăruilor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
calul, cine știe ce mai pățeam pentru că am mințit. Cu rusul nu te joci! Așa că ai grijă cum te miști când ai să te duci la cal să-i duci de mâncare și apă. Treaba asta am s-o fac doar după ce înserează. Bine, Marandă. Bine. Până atunci însă trebuie să te duci pâș-pâș până la Prispă crâșmarul, să aduci un strop de rachiu, că - asta n-am să i-o iert rusului - mi-o băut ultima picătură. Uite că se înserează. M-oi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar după ce înserează. Bine, Marandă. Bine. Până atunci însă trebuie să te duci pâș-pâș până la Prispă crâșmarul, să aduci un strop de rachiu, că - asta n-am să i-o iert rusului - mi-o băut ultima picătură. Uite că se înserează. M-oi duce mâine dimineață. Nici chiar dacă te rog mult nu te duci? Vezi, Toadere? Vezi? Rachiul ista se cam ține de tine Parcă eu nu mă țin de el? Mă țin, dar așa cam de la distanță - ca pe front
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a făcut stânga mprejur cât a putut de repede și a ieșit, dând un bună ziua scrâșnit. Cu mintea răvășită, a pornit spre casă, dar pe drum și-a tras de seamă și a cotit-o spre crâșma lui Prispă. Se însera. Simțea că din urmă vine 122 cineva grăbit. A întors capul și nu mică i-a fost mirarea când a dat cu ochii de goarză. Ce-i cu tine, Cotârlă? Unde te silești așa? Veneam după matale. De ce? Ca să te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să faci treabă, nu să ne lași baltă tocmai când avem mai mare nevoie. Nu m-am dat în lături de la muncă niciodată. Asta-i bine. Așa că de marți te așteptăm la muncă... Când a intrat pe poarta casei, se înserase. Maranda îl aștepta nerăbdătoare să afle ce a făcut la târg. Ai umblat cu folos, Toadere? Apoi Dumnezeu mai are grijă și de cei nenorociți. Am găsit de lucru în gară, după cum îți spuneam. Și cum ai să faci? Ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca întotdeauna, țoiul cu rachiu. Toaibă s-a retras la masa lui și a început să guste arar, dus pe gânduri. Nu l-a tulburat nici prezența mușteriilor care intrau, beau un țoi-două și plecau în drumul lor... Afară se înserase de multă vreme, iar zloata nu contenea. Curgeau de sus trâmbe de ploaie împletite cu fulgi de omăt învălmășite de rafalele vântului. Târziu, când crâșmarul se pregătea să închidă, Toaibă s-a ridicat de la masa lui și a pornit către
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ochiul uman are anumite caracteristici, performanțe dar și lipsuri. Trebuie să ținem cont aici și de interconectarea ce există între ochi, ca receptor al informației vizuale și creier, ca analizator al acesteia. Spre exemplu, dacă înainte de răsăritul soarelui, sau pe înserat, vom merge pe un câmp, vom vedea că în jur totul capătă nuanțe monotone de indigo. Petalele de mac nu mai apar roșii, nici iarba nu mai este verde, iar pietrișul apare cu o nuanță indigo pal, părând a împrăștia
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
clarități maxime a fotografiei. Cred că vă închipuiți că este necesar să fotografiem un subiect cu un contrast suficient de mare pentru ca sistemul acesta să funcționeze. Un asemenea aparat foto nu va putea focaliza pe un perete alb, uniform, pe înserat sau pe un subiect fără detalii. În schimb, nu vor exista probleme la fotografiatul printr-o fereastră. Ar mai fi de spus faptul că acest tip de autofocus reacționează la detalii verticale Țatunci când camera este în poziție normală, orizontală
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
și ne-om vedea mâine la aceeași oră. Și, ca în fiecare seară, îți urez poftă bună și somn ușor, dragule. ― Aceeaș urare și din partea mea, părinte. Abia când am ieșit din chilia călugărului mi-am dat seama că se înserase de-a binelea. Spre asfințit, pe o scamă de nour uitată în zare se ghicea spuza luminii soarelui trecut dincolo de coama dealului. Am pornit cu grabă spre chilia mea. O fărâmă de lumină ca o lacrimă pâlpâia în fereastră. Simțeam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
grăiește. Răspunsul tău m-a liniștit. Începi și tu să pricepi cum stau lucrurile. Mai ai vreme, vere. Până la adânci bătrâneți, ai să vezi dincotro bate vântul”... Cu aceste vorbe, gândul de veghe și-a încheiat turuiala. Între timp, se înserase de-a binelea. Și de altfel începuse a se adeveri din nou zicala care spune că goliciunea înconjoară, dar foamea dă de-a dreptul. Drept urmare, m-am ghilosit cu grabă și, cu pas iute, am pornit spre chilie, cu gândurile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Totul părea cu atât mai înfricoșător cu cât molima n-avea nume. Nimeni nu știa cum să-i spună, deoarece nu era vorba numai de frică. Era ca o tăcere rea și ocultă care ne pândea pe toți de cum se însera, ca un animal cu o sută de mii de ochi minusculi, unul pentru fiecare fereastră a orașului. Care pândea și aștepta ce? Nimeni nu știa să răspundă. Dar toată lumea bănuia că trebuia să urmeze ceva. Paradoxal, aproape toți am răsuflat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
intrăm. O clipă, am vrut să înnoptăm acolo, pe urmă ne-am hotărât să încercăm să ajungem la gară. Nici la capelă nu ne-am oprit. Când am ajuns însă în partea acoperită cu ferigi a povârnișului am regretat. Se însera și, cu siguranță, n-aveam cum să mai ajungem în noaptea aceea în gară. În plus, nimerisem acum într-o zonă unde pământul era și mai plin de omizi și alunecam la fiecare pas pe mâzga lor lipicioasă. Cu greu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
b. Nu va fi supărată; o subdiviziune: ce vom vorbi. Astfel, punctul 1 (dacă vine) se dilua într-o serie nesfârșită de probabilități. Asupra punctului 2 (nu vine) n-am insitat deloc. (Dealtfel, nici nu-mi convenea.) Mihaela veni pe înserat și-mi răsturnă tot calculul, pentru că... era însoțită de Alexa și acest lucru nu-l prevăzusem. Le-am poftit să șadă, dar ele nevrind să rămână am plecat cîteștrei să cinăm în oraș. Am nimerit fritr-un restaurant și acolo, timp
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
treceau prin Bosfor erau ținute, cândva, la respect. Acum, steagul cu semilună flutură doar peste amintirea gloriei, de fum, a unui imperiu care a dat fiori creștinătății. Zăresc și niște blocuri urâte, de tip cazarmă. Și cam atât. S-a înserat. Vântul e rece, tăios. Puntea s-a golit. Am rămas eu și încă doi curioși, umbre fantomatice în ceața serii. Ceilalți au renunțat, au coborât în cabine. Privind spuma care se revarsă în două "dune" albe de la proră, pe măsură ce vaporul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în casă, se trag cu săniile pe derdeluș și se bat cu bulgări de zăpadă. E larmă și veselie și cu greu reușesc mamele și bunicile să-i facă să părăsească joaca și să îi aducă în casă. S-a înserat. În casă e bine, și miroase a gutui, a mere coapte și a pâine caldă. Bunica stă la gura sobei și împletește mănuși, fulare și ciorăpei, pentru cei patru nepoței, o fetiță și trei băieței. În fiecare seară, după ce-
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Nașterii Domnului. Vitrinele magazinelor sclipesc ademenitor, încărcate cu brăduți în care râd globulețele multicolore și jucării din cele mai diferite. În fața lor se adună copiii, unii singuri, alții cu părinții lor, care-i zoresc să meargă mai departe, căci se înserează și în noaptea aceasta „Se naște Pruncul Sfânt!” E seara de Crăciun! Lângă o vitrină în care tronează un brad mare, bogat împodobit, s-au oprit trei copilași sărmani, un băiețel și două fetițe. Sunt frați. Băiețelul, un puști de
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Iisus. Totul era feeric. Dar, biata femeie nu vedea nimic din această frumusețe, căci pentru ea, iarna nu însemna decât lipsă de hrană pentru copii, frig și boli. Copilașii, rămași acasă, repetau cu vocile lor cristaline colindele, așteptând să se însereze, ca să poată merge cu alți copii de vârsta lor pe la casele gospodarilor. Ileana, terminând de rezolvat treaba de la Comisariatul Militar s-a urcat într-un camion de ocazie, împreună cu alte femei din sat, care erau asemenea ei, văduve de război
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
ieșit,într-o după amiază, îmbrăcate și încălțate cu de toate noi-nouțe, la plimbare, pe aleile parcului din vecinătatea casei, pe bulevardul cartierului lor frumos și drag. Și s-au plimbat, s-au tot plimbat, până când aproape că s-a înserat. Apoi s-au dus acasă. A fost ultima despărțire, a bunicuței, de Blândețea ei, cea frumoasă ca o ca un soare. A fost ultima oară, când, la despărțire, și-au urat noapte bună și vise înaripate, pentru că, peste noapte, bunica
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Căci, după aia, ce a urmat, vorba tânărului și frumosului părinte Tata lu’Arcuș: RAR, DAR BINE!, DUPĂ MINE, DUPĂ MINE; BUM!, va rămâne adânc întipărit în memoria întregii comunități de prăzniceni, ale căror nume, deși aș putea să le înserez, aici, nu găsesc, totuși, că ar fi productiv s-o fac. Refrenul ăsta l-am auzit, cu ani și ani în urmă, pe când actualul părinte Tata lu’Arcuș era, doar, student, evident, la teologie. Refren, care, cum zic, l-am
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
oi pe care le aveau, rezulta un ciopor de câteva zeci, iar puradelul de Ionicăîși lua fluierul, desăguța cu mâncare, șipul pentru apă, toiagul și o pornea. Cât e ziulica de vară de mare, de dimineață și până când aproape se însera, mergea în urma turmușoarei, durluind din fluier, și le păștea, le adăpa, le lăsa, la amiază, să doarmă, nu prea mult, și, nu arar, dormea și el, alături de oițe. De obicei căuta umbră. Că avea pe unde. Locurile acelea fuseseră acoperite
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]