1,882 matches
-
ani în publicația „Observatorul” din Toronto, la care semnează o rubrică permanentă. A publicat apoi în revistele online. Cărți publicate: „Crâmpeie de viață”, „Gând purtat de dor”, „Prin sita vremii”, „Oglindiri”, „Luminișuri”, "Întoarcerea spre obârșii", "Zâmbind vieții", "Liliacul de la poarta înserării", "Frumoasele vacanțe". Lucrări în colaborare: “Tradiția călușului în județul Teleorman de la ritual la spectacol”, autor Stan V. Cristea, Ed. AIUS Craiova, 2008; „Mărturisiri de credință literară” vol.II, pag.6 sub îngrijirea lui Artur Silvestri - Carpathia Press - 2008;; „In memoriam
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]
-
chiar în serios? Mă referam la o „fetiță” de peste 4 mii de anișori trăitoare în Vikingia sau Fenicia. - Ce știa ea despre întâlnirile noastre? - Tot ceea ce presupui tu despre părerile ei. Crezi că pe atunci nu existau păduri sau măcar înserări? - Și, mă rog, ce ți-a șoptit frumoasa de mii de ani? - Că mâne pe la 9 voi trece cu mașina să te iau. Plecăm direct la Cluj. - Cu mașina!? Nu i-a sărit de gât cum, probabil se aștepta. Brusc
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
și semenul. Lângă toate acestea am trăit opt decenii nesăturându-mă de gingășia, parfumul și conturul lor.Cine le uită sau nu le-a avut este un om trist și de nimic.” * „Inspirat de Octavian Goga, cred că trecutul este înserare și apoi întuneric. Amintirile sunt candele și lumini de opaiț, care ne ajută și ne apără să nu uităm imaginile lumii pe care am trăit-o, gândurile și sentimentele care au dat vieții sens, definindu-ne” Emil Istocescu Referință Bibliografică
NICU T.ALEXIS, PERSONALITATE DISTINSĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354352_a_355681]
-
sfârșit, dărui Mirelui sau, Stăpânul și Domnul, Mielul și Poetul întregii zidiri, Logosul divin. Mării poeți religioși au văzut în poezie o nuntă de taină care nu ține de omul exterior, de Adam cel ce se ascunde de Dumnezeu în înserarea Raiului; pentru ei poezia înseamnă rațiunea de a fi a omului nostru lăuntric; numai acolo, în cămara de nuntă, este posibilă vorbirea cu Dumnezeu; ieșind din raza ochiului lui Dumnezeu omul lăuntric se usucă, se pustiește și atunci suferă omul
POETUL LUMINII SI BUCURIEI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354367_a_355696]
-
terminat orchestra se-aude pe scena din deal și naiul, și cornul, duiosul caval, s-au unit într-o orgă de magice sunete sub arama de clopote, trăsnete, tunete, flautul se-aude încet, vioara solistă ne devoră enesciene armonii ale înserării miroase-a tei și-a aglice sălbatice nuntire de păsări de gâze de flururi prin ierburi mișună lumea măruntă toată e veselă -n fierberi de nuntă... pe dâra de cenușă din tinda de demult m-așteaptă zmeii mei cu care
SPECTACOLUL PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354433_a_355762]
-
de viață a interpretei de muzică populară Elvira Lerințiu, fiică a Bihorului, model de pasiune pentru cântecul popular românesc și de sacrificiu pe altarul artei. Au fost prezentate în continuare cele două cărți ale Elenei Buică: “Liliacul înflorit la poarta înserării” și “Frumoasele vacanțe”. În ceea ce privește prima carte, autoarea însăși explică cele două metafore din titlu. În ciuda trecerii anilor care o apropie de poarta înserării, își păstrează frumusețea și vigoarea spirituală asemenea unui liliac înflorit. Elena Buică, româncă stabilită în Canada, a
ZIUA LIMBII ROMANE SARBATORITA LA MALUL MARII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354400_a_355729]
-
altarul artei. Au fost prezentate în continuare cele două cărți ale Elenei Buică: “Liliacul înflorit la poarta înserării” și “Frumoasele vacanțe”. În ceea ce privește prima carte, autoarea însăși explică cele două metafore din titlu. În ciuda trecerii anilor care o apropie de poarta înserării, își păstrează frumusețea și vigoarea spirituală asemenea unui liliac înflorit. Elena Buică, româncă stabilită în Canada, a mulțumit proniei cerești că a ajutat-o să ajungă până la această vârstă, și-a exprimat dragostea și fascinația față de savoarea și frumusețea limbii
ZIUA LIMBII ROMANE SARBATORITA LA MALUL MARII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354400_a_355729]
-
cu doruri, mă ninge cu drag Zăpada se-așterne ușor peste creste Iar fulgii aleargă pân' la mine în prag. Din ceruri ninsoarea ascunde cărarea Sub umbră de cetini mai mugește un cerb În cabană sub munte ne-a cuprins înserarea Liniștit aprinzi focul, eu vin roșu îți fierb. Când îți dau ca să guști din pocalul fierbinte Mă cuprinzi pe furiș și la piept mă aduci Lași deoparte licoarea și zâmbindu-mi cuminte Mă-nfiori pe tot trupul cu buzele-ți dulci
ÎN BRAȚELE TALE, IARNA de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353921_a_355250]
-
sprijin pe păsări, / Zborul albind în aripi, nu împușcați pasărea albă, rază de argint, nopți albe, culoare găzduită de rouă, zăpezi, trupul bolnav de transparență, de lumina omniprezentă, vindecătoare, stăpânitoare în contrast esențial cu negre taine, veșnica cernită mohorâre, amurg, înserare, noapte, umbră ( Până dincolo de umbre voi trece! / Dar după ?), pasărea neagră ce dă târcoale, prefăcând totul în cenușă. E o lume în veșnică facere și prefacere, iar poeta își asumă amăgirile, des-amăgirile și re-amăgirile ca pe un foc al catharsis
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
doi evoluează într-un timp semnificativ al remarcei timpului care trece și a omului care rămâne nepăsător la spunerile poetului-om. Dacă în poezia ruffilliană omul se manifestă în plinătatea luminii, încercând să doboare răul prin sacrificarea fiindului său, în înserarea și noaptea bacoviană egoul se metamorfozează, devine zombian și freamătă sub recele tăcut al întunericului. Ruffilli este conștient de căderile fără scăpare ale omului, de tumultul vieții și de împingerile în întâmplări a inimii sale: ”într-o direcție / fără cale
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
prin frigul din livezi. Fiind doar cimitir al altor vremi care s-au stins demult, dar nu ți-au fost nici de ajuns, nici plinul unui rost, Te iert tăcut, pe umbre de licheni. Cum nu de noi scria pe înserări în gândul tău, când îl simțeam ades, te iert de frigul Ei, dar, mai ales, de teama mea te iert, prin disperări că vei uita și-acest poem de lut, care-am ajuns, sub larma unor pluguri crestând cu dor
TE IERT... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353954_a_355283]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > TU NU ȘTII Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului TU NU ȘTII Înserările fără tine sunt sumbre , Apusul apare cu multe umbre, Soarele pleacă trist la culcare, Sufletul rămâne fără o alinare. Tu nu știi că cineva departe, Are gânduri doar pentru tine, Te adoră un spirit mai aparte, Care doar ție îți
TU NU ŞTII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353965_a_355294]
-
chiar în serios? Mă referam la o „fetiță” de peste 4 mii de anișori trăitoare în Vikingia sau Fenicia. - Ce știa ea despre întâlnirile noastre? - Tot ceea ce presupui tu despre părerile ei. Crezi că pe atunci nu existau păduri sau măcar înserări? - Și, mă rog, ce ți-a șoptit frumoasa de mii de ani? - Că mâne pe la 9 voi trece cu mașina să te iau. Plecăm direct la Cluj. - Cu mașina!? Nu i-a sărit de gât cum, probabil se aștepta. Brusc
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
acest șevalet, dorind să îi pictez un suflet! Și toate culorile au ieșit, sub un cer infernal brăzdat de flăcări, ca o lavă furișată viclean, surpând și înghițind în cenușă, cu mângâierea lor înceată, devoratoare! Sub o negură nefirească a înserării într-o contorsionare delirantă a umbrelor, se-aud țipete-n care bărbați și femei, încearcă să se recunoască după glas. . . Pânza a cucerit publicul sub titlul: „Ultima zi a orașului Pompei” . sursa foto: internet Referință Bibliografică: Pe șevaletul tău / Cristian
PE ŞEVALETUL TĂU de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353118_a_354447]
-
de arșița mută- Vârtej care arde și scurmă, De patima noastră,-absolută, Ca flacăra cea de pe urmă. Mi-e dor de plăcerile-astrale, Când dragostea-n mreje ne ține, Gustate în brațele tale- Poteci spre cărări celestine. Mi-e dor de-nserări liniștite, Cu zumzet de flori și albine, De clipe de dor înrobite... Oh!... Doamne!... ce dor mi-e de tine! Referință Bibliografică: MI-E DOR... / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898, Anul VI, 12 martie 2016. Drepturi
MI-E DOR… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352661_a_353990]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎN ORIZONTUL CENUȘII Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1169 din 14 martie 2014 Toate Articolele Autorului Îmi erai dimineață când ți-eram înserare. Doar în zarea iubirii mi-erai val, ți-eram mare. Inserasem în rânduri multă sete de tine, Ancorasei apusul unei umbre străine. Ți-eram fum și ispită într-o lume nebună, Mi-erai ziuă și noapte și senin și furtună
ÎN ORIZONTUL CENUŞII de AURA POPA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353622_a_354951]
-
furtună. Înnodam între sensuri coborâri și suișuri Ne găseam adăposturi, ne pierdeam ascunzișuri. Urmăream cavalcade în zăpada tăcerii, Curcubeie desculțe prin livezile verii, Frunze albe și negre în vârtejul de vise, Rotunjimi de secundă în clepsidre deschise Și-mi erai înserare când ți-eram dimineață. Doar în zarea iubirii mi-erai foame de viață Doar în zarea iubirii ne eram poezie, Pentru gânduri răpuse ne eram apă vie. Referință Bibliografică: În orizontul cenușii / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎN ORIZONTUL CENUŞII de AURA POPA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353622_a_354951]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > LUCIRI DE REVERIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1165 din 10 martie 2014 Toate Articolele Autorului Ascult în vremea asta doar tăcerea... Respiră înserarea prea liniștit, egal Se-aude ora curgând în adierea Aerului ce se-mbracă-ntr-un albastru pal. Viclean mărește visul distanța și-o reduce, Apar frânturi de viață și iarăși se ascund, E moale seara! Și... nostalgia dulce Se luminează în vârtejul în
LUCIRI DE REVERIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353655_a_354984]
-
Poeme > Devotament > ARCUITELOR TĂCERI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1172 din 17 martie 2014 Toate Articolele Autorului Poezie parte din setul de 15 poezii participante pentru calificarea în Antologia Sărutul iubirii! Calificare obținută la care am renunțat! Munții înserării numai murmur rostogoliri de trupuri săruturi în cascadă așternute în viforul arcuitelor tăceri atingeri de forme pulberi nesperate învăluie pierdutele cărări șoaptele îngheață în rana clipelor păgânelor tăceri și din adâncuri strigătul mut așteaptă năvalnic învierea eternului cuvânt. Referință Bibliografică
ARCUITELOR TĂCERI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354144_a_355473]
-
umbră, pândesc. Mi-e frică de TATĂL. . .și-a lui supărare, Cât puii mei scumpi, îi iubesc!. Iar când Maricica, iubita-mi soție, Iar pleacă, mă ia disperarea . Cu gândul acasă, îmi spun c-o să fie, Mai calmă și blândă-nserarea!. Aici, cît sunt singur și-i lungă cărarea, Chem îngerii mei păzitori Și nu mă usucă, decât depărtarea Și mutre urâte de ,,ciori”! Mai mult mă îndoaie, nu ,, ștreangul și biciul”, Ci lipsuri și chinuri din țară, Zbârlită mi-i
CALUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354579_a_355908]
-
la salutul trecătorilor spre munți Fiindcă niciodată setea nu lăsase alb pe frunți. Nu cerea nimic, niciunde, iar ființa-i înflorea În fântâna ce-n oglindă sufletu-i înfășura. În priviri purta o floare de cenușă fermecată Și scria pe înserare: ce frumoas-am fost odată! Apoi s-a topit în zidul destrămat orizontal Și îndată am simțit-o trenă-n lacrimă de val, Era punte, întrebare, vârstă, aer și răvaș, Drum pustiu cu mii de care adunate-n bun-rămas. Dar zâmbea
CE FRUMOAS-AM FOST ODATĂ! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354625_a_355954]
-
de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă de femeie. Se zbate gându-n pleoapele-nserării Lăsând pe scutul clipei urme frânte Și-mbrățișând fantasma depărtării Când în ninsori i-e dat să se-nveșmânte. ALUNG-ACUM ÎNGHEȚURI ÎN ABIS Alung-acum înghețuri în abis Și lasă-ți inima-n caldura lină Să impletim cuvinte-n paradis Țesute-n doruri
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
stânca din cubul cu povești, Să tremur sub aripă, să pun oare prinsoare Că vii din dinastia cu șoapte îngerești? Aș vrea să schimb decorul, să las un ban pe iarbă, Cu siguranță hoții vor trece înapoi, Tu vinde-le-nserarea și-ntoarce-te în grabă, A înflorit misterul, și-a înflorit în doi... Referință Bibliografică: A înflorit misterul / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1029, Anul III, 25 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gina Zaharia : Toate
A ÎNFLORIT MISTERUL de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347187_a_348516]
-
Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului ultima sentinelă Sunt sentinela ultimului cânt, sub vămile de fum ale tăcerii, uitat de flori cu trupul obidit și frânt, mai las un ceas pe marginea-nserării. Cetatea mea de mult e cotropită și-n turnu-i orologiu grav tot bate, pe când un murg cu stele sub copită nechează îndelung cu gluga nopții 'n spate. Și-n golul orb, prin turlele visării, pe-o pagină de suflet tot
ULTIMA SANTINELĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357044_a_358373]
-
fel ca un somn dulce... - Domnule Florin, dumneata cazi în utopie! - am auzit o voce venind dinspre umbră de lângă mine. - Cine ești? - l-am intrebat surprins și puțin speriat, mai ales că soarele fusese înghițit de dealurile din apropiere și înserarea își aruncase valul străveziu-albastru peste pădure. - Cum să mă cunoști?! Doar văd că trăiești „Sfârșitul utopiei”.- Aaa... ești Marcuse. Mă bucur să vă cunosc. I-am întins mâna, dar surprins a văzut că de la cot până în vârful degetelor nu o
UNDA VERDE A RADIOULUI DE-ACASĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357107_a_358436]