1,969 matches
-
tot și-n toate Și în marea tremurândă Când furtuna din pahare Uneori stătea la pândă. Și mă plec la talpa crucii Ca un fir de lumânare Pentru toată neputința Cer iertare și-ndrumare! Iar când pleoapa o să cadă Peste ceasul înserării Te rog Sfinte îndurare, Și pe toți ne dă iertării! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Te simțeam / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1492, Anul V, 31 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate
TE SIMȚEAM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1422691855.html [Corola-blog/BlogPost/377036_a_378365]
-
despre istoria nescrisă încă pe stânci. Din fructele Mării, construiesc un catarg, înălțându-l în larg, așteptându-mi delfinul, așteptându-mi muza... Marea mă salută de aproape, glasul pescărușilor, ecoul Mării persistă insistent, chemându-mă la o nouă meditație. Lumina,înserarea,PACEA. Vindecarea sufletului meu, la fel ca frumusețea unui curcubeu. Autorea,Ileana Vicic Stanca. Referință Bibliografică: Marea din vol.1 Trepte spre Cer / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2010, Anul VI, 02 iulie 2016. Drepturi de
MAREA DIN VOL.1 TREPTE SPRE CER de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 by http://confluente.ro/ileana_vi%C4%8Di%C4%8D_stanca_1467487216.html [Corola-blog/BlogPost/381674_a_383003]
-
-n noi rămâne abandonul tăcerilor în doi și clopotul părelnic ce bate la fereastră îmi înflorește rana în lacrimă de gând priviri uitate-n tine un zeu însângerând... Doamne, am tâmplele arse de fluturi din'spre coarne de bour vine-nserarea plec din mine-n genunchi pe cărarea ce-aruncam cu caiși la-nceputuri ... iată-mă, rug, încopciat între streșini buzele-n tremur însetate-s de-o stea neastâmpăr e pânda-n frunzare și cetini armonii ce se-aprind în fulgii
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ars_poetica.html [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
Călătoream, de mult, către apus, Când drumul m-a adus într-o câmpie Greu adâncită-n umbra viorie A codrilor ce-o străjuiau de sus. Și te-am zărit. Departe, în amurg, Fixai curbura unui spațiu, care Înainta treptat în înserare Cu soarele și neclintitul burg. Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit Acolo chiar, pe dalele curbate, Și am rămas cu tine în cetate, Și cred că tot acolo am murit... Uitasem totul: codrii, lungul drum, Cetatea, podul, gustul
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mirela_ioana_borchin_1473749519.html [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ÎNSERĂRI PREMEDITATE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului Bolnav de febră, ne transpiră pulsul. Secundele din noi intimidează o fobie neclară în pătrunsul tablou cu alge putrede-n amiază. E vânăt cerul
ÎNSERĂRI PREMEDITATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/marioara_nedea_1488533508.html [Corola-blog/BlogPost/378021_a_379350]
-
suicidară. Plămânii s-au încins cu fantezii, Să nu răcească-n ploaia abuzivă de muguri și petale-n simfonii compuse într-o notă aluzivă. Fecunde clipe, estompează trapa din sânul unei veri alambicate. O vânătaie își închide pleoapa, De-atâtea înserări premeditate. Referință Bibliografică: ÎNSERĂRI PREMEDITATE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2254, Anul VII, 03 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ÎNSERĂRI PREMEDITATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/marioara_nedea_1488533508.html [Corola-blog/BlogPost/378021_a_379350]
-
încins cu fantezii, Să nu răcească-n ploaia abuzivă de muguri și petale-n simfonii compuse într-o notă aluzivă. Fecunde clipe, estompează trapa din sânul unei veri alambicate. O vânătaie își închide pleoapa, De-atâtea înserări premeditate. Referință Bibliografică: ÎNSERĂRI PREMEDITATE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2254, Anul VII, 03 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ÎNSERĂRI PREMEDITATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/marioara_nedea_1488533508.html [Corola-blog/BlogPost/378021_a_379350]
-
are răbdare, e ca o pasăre în colivie. Mă voi duce și eu, ca fiecare, clipa aceea nimeni n-o știe... Tot mai aproape de murmurul Mării, tot mai departe de umbra mea sunt, mă voi duce și eu, ca lumina înserării prin clepsidra acestui cuvânt! Clipa aceea, când vine, când pleacă, nimeni n-o știe, creștin ori ateu- lumea aceasta nu-i mai săracă nici mai bogată cu numele meu... Referință Bibliografică: Mă voi duce și eu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
MĂ VOI DUCE ŞI EU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ma_voi_duce_si_eu_.html [Corola-blog/BlogPost/350974_a_352303]
-
fac să visezi - SUA, Grecia, Spania, Italia etc., dragostea pentru scris, pentru lumea literei și a sensului îi mențin tinerețea spirituală și conferă aură celor puse cu atâta sinceritate pe hârtie. Cele două apariții editoriale - Liliacul a înflorit la poarte înserării și Frumoasele vacanțe - apărute la Editura Anamarol în 2014, îi completează opera prin simbolismul resurecției în splendoarea semnelor vegetale. Metafora aleasă, a liliacului înflorit la poarta înserării, amintește de metafora lui Lucian Blaga, vară de noiembrie, prin sugestia acelorași sensuri
ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE de ANA DOBRE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ana_dobre_1414589855.html [Corola-blog/BlogPost/374360_a_375689]
-
atâta sinceritate pe hârtie. Cele două apariții editoriale - Liliacul a înflorit la poarte înserării și Frumoasele vacanțe - apărute la Editura Anamarol în 2014, îi completează opera prin simbolismul resurecției în splendoarea semnelor vegetale. Metafora aleasă, a liliacului înflorit la poarta înserării, amintește de metafora lui Lucian Blaga, vară de noiembrie, prin sugestia acelorași sensuri, legate de discrepanța dintre vârsta interioară și cea biologică, exterioară. Este o metaforă care îndeamnă la reevaluarea etapelor parcurse de om într-o viață, pentru a înțelege
ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE de ANA DOBRE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ana_dobre_1414589855.html [Corola-blog/BlogPost/374360_a_375689]
-
conform căruia sufletul scapă de ravagiile timpului, nu îmbătrânește. Nu îmbătrânește, într-adevăr, și el poate revărsa lumina lui eternă asupra tuturor faptelor noastre pentru a face nu doar suportabilă trecerea, ci și frumoasă. În Liliacul a înflorit la poarta înserării, Elena Buică meditează asupra morții, temă gravă pe care o privește, însă, cu seninătate mioritică, reflex al educației și al contaminării cu viziunea românească asupra existenței. Moartea nu înspăimântă, e doar o mare trecere, o lunecare spre o altă dimensiune
ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE de ANA DOBRE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ana_dobre_1414589855.html [Corola-blog/BlogPost/374360_a_375689]
-
timpul se-ndoaie De dorul tău. RESEMNARE Câtă răbdare sau câtă minciună Poți să înfiezi când nici amintirile Nu mai au miezul reavăn, Când se usucă glasul plânsului Și cad dorințele una câte una, Muguri otrăviți de pojarul brumei. Când înserarea nu mai miroase A tanin, nici plecările nu se mai Jupoaie din carne Nemiloase ca talazul năprasnic. Ce curaj îți trebuie să mai respiri În orele dezumflate De la marginea visului Sau ce teamă... Când îți înfiezi în fiecare zi Masca
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/stefania_oproescu_1427286129.html [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
săgeata trupului Înălțată spre frânghia salciei, Balansul larg pe deasupra ochiului Verde și cald în rotire blândă Jerba de stropi acoperind scufundarea, Zvâcnetul trupului ridicându-se Împletit cu mătasea broaștei Moliciunea de catifea a îmbrățișării Cu mireasma de frunză putredă A înserării, Timpul acela înrămat într-o După amiază de duminică Expus pe umbra năruită a înverzirii ULTIMA ORĂ Cred că până-n ultima clipă Voi respira la subțioara fricii Ca puiul sub cloșcă sau ca animalul care se retrage Din fața pericolului, Cred
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/stefania_oproescu_1427286129.html [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Atmosfera devine incendiară, se aprind numeroase discuții pe teme politice, literare, artistice, sportive etc. Pentru un moment am avut impresia că mă aflu în celebra Piață a Spaniei din Roma. Amintiri, amintiri... Astrul zilei își pregătește culcușul după zbuciumata zi, înserarea se furișează ca un alint de copil în poalele mamei... Coborâm agale colina, spre Sena când în fața ochilor se deschide în simetria și puritatea ei clasică, La Madeleine, edificiu ecleziastic după modelul templelor grecești cu coloane ionice. Noaptea își lasă
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
divin, Tu m-ai lăsat să umblu peste plaiuri. Ți-am scris cu slove arămii pe frunze Că ochii mei pierduți încă privesc în zare Și încă freamătă iubiri și-ascultă muze Chiar de nu-mi ești în prag de înserare. Ți-am scris să știi că dorul mă ucide Nu-i vinovată toamna, nu-s vinovată eu Dar nu-nțeleg un lucru, deși te simt în sânge De ce nu-mi ești în brațe, de ce nu ești al meu? Ți-am
ȚI-AM SCRIS PE TOAMNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1475766552.html [Corola-blog/BlogPost/382448_a_383777]
-
Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Rondelul uitării Ninge, ninge a-nghețat uitarea! Îngerii și-au amintit de noi, Peste valea plină cu nevoi, Domnu-și cerne binecuvantarea. Vântu-aleargă umbre-n ochii goi, Ne-a cuprins în brațe înserarea. Ninge, ninge a-nghețat uitarea! Îngerii și-au amintit de noi. Aripi albe scutură ninsoarea Peste suflete-amorțite-n sloi, Ca speranțele să crească-apoi Îngerii și-au început cântarea. Ninge, ninge, a-nghețat uitarea! de Gabriela Mimi Boroianu 05.01.2016 Referință Bibliografică: Rondelul
RONDELUL UITĂRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1451975934.html [Corola-blog/BlogPost/368180_a_369509]
-
o duce prea bine își scrie notele pe o ceată de nori și râde râde că a iubit pe la șase dimineața când ziua nu se dezmeticise tot el dădea semănătorii la o parte (era împărat peste doi maci) apoi tocmea înserarea pentru încă o șuetă cu luna poate nu l-aș fi crezut dacă nu s-ar fi înălțat din fântâni dragostea s-a întâmplat să fiu acolo aveam rugul pe inimă din când în când se mai aprindea o șoaptă
PACE ŢIE, ORBULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Pace_tie_orbule_gina_zaharia_1366457989.html [Corola-blog/BlogPost/345672_a_347001]
-
o ultima picătură de frumusețe. Căldura mângâietoare a soarelui de toamnă îi alinta ca un fel de adio, sigur veneau zile mohorâte cu ploi reci și mărunte, specifice anotimpului. Ziua a trecut fără a o băga în seamă, doar când înserarea s-a așternut împăciuitoare între zi și noapte, cu părere de rău s-au întors acasă, unde mama Ioana era deja neliniștită, deși avea încredere în Gabi și se putea baza pe el fără probleme. - VA URMA - Referință Bibliografică: D
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1463768113.html [Corola-blog/BlogPost/378852_a_380181]
-
Casă Costin Marculescu , prin bunăvoință la acea vreme, a directoruli Carmen Pleșa , pe lângă amabilitatea lui Costin, care de altfel a și asigurat gratuit, coregrafia spectacolului. - Cum ai promovat turismul prin intermediul acestui festival ? - În primul rând , prin spectacolul în sine , cu înserarea locațiilor turistice , prin prezentarea prin intermediul mass-media , apoi prin realizarea unor dvd- uri prezentate în diferite zone ale lumii , prin intermediul prietenilor. - Ce urmeaza în 2010-2011? - Intenționez să demarez cea de-a doua ediție a Concursului Internațional de Poezie Românească , STARPRESS 2010
DIALOG CU JURNALISTA SI SCRIITOAREA LIGYA DIACONESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Dialog_cu_jurnalista_si_scriitoarea_ligya_diaconescu.html [Corola-blog/BlogPost/350808_a_352137]
-
aș atinge Dar stăpânit de-o lene suverană Cadânele ca un balsam pe rană Și un păcat spre ele m-ar împinge Dar vin pirați cu săbiile curbe Se clatină seraiuri în oglinzi Și tremură păienjenii pe grinzi Și cade înserarea peste urbe Și-atunci femei frumoase de hașiș Se estompeză în baia de lumină Și se grăbesc să moară pe retină Ca apele molatecului Criș Referință Bibliografică: Femei frumoase / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 669, Anul II
FEMEI FRUMOASE de ION UNTARU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Femei_frumoase_ion_untaru_1351659530.html [Corola-blog/BlogPost/358070_a_359399]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > LACRIMA UNEI AMINTIRI Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016 Toate Articolele Autorului A lăcrimat o amintire În care te-ai adăpostit Și-n înserarea din privire Cu lacrima te-am învelit. Doar cerul îți ședea sub frunte Brodând cuvântul ce l-am scris, Zăpezile păreau mărunte Iar ochii tăi de nedescris. Cântam cu îngeri la vioară Un cântec cum n-a fost vreodat` Și-
LACRIMA UNEI AMINTIRI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1468596331.html [Corola-blog/BlogPost/385234_a_386563]
-
templu al pădurii, După furtună s-a așternut o pace lină Și ceața străvezie, o draperie fină. Vino Sunt șoapte care mă cheamă, Ceața dispare, Apare discul de aur, Discul de foc al soarelui, Ce-apoi se ascunde După mantia înserării. Brazii trufași se clatină în vânt, Cu vârfurile-n ceruri, După care, Strălucitoare se ascund Miriadele de stele. O dulce melodie se aude, De zâne sau de spiriduși cântată Prin crengi alungite de brazi, adie Melodia cu vrajă încărcată. Duioasă
PĂDUREA MAGICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Padurea_magica_floarea_carbune_1366284854.html [Corola-blog/BlogPost/345916_a_347245]
-
brațul spre el, poate fi următorul prieten sau unul ce a fost și oricând poate să revină. La întoarcere să fiți siguri că vă așteaptă ceva, apusul e un semn că a doua zi va fi iar un răsărit împlinit. Înserarea priviți-o ca pe o măsură adiacentă a culorii de bază. Doar iubita vă poate lumina calea inima și mintea Negrul este ceva diplomatic în el vă îmbrăcați serille de gală. Și nu uitați că este însăși culoarea spațiului și
RITUALUL UNEI CLIPE DE VIAȚĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1478022220.html [Corola-blog/BlogPost/369536_a_370865]
-
Oglindiri. Am străbătut Luminișuri și nu m-am putut opri să Îmi plec fruntea, cu smerenie și îngăduință, la toate aceste Consemnări pe curat. Am petrecut cu ea Frumoasele vacanțe, Pe cărările vieții, până când am văzut Liliacul înflorit în pragul înserării și am admirat prețuirea ce s-a așternut despre această autoare în Frumusețea scrisului (s.a.).” Acest „buchet” este o binemeritată laudatio, exprimând aprecierea de care se bucură opera Elenei Buică, nu numai din partea autoarei, ci și din partea celor care au
PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1476489823.html [Corola-blog/BlogPost/366222_a_367551]
-
scris” prin care își face cunoscute gândurile, ideile, amintirile, din „dorința de a arunca o privire de la înălțimea pe care ne poziționează experiența de viață”, mai ales că hotărârea de a le așterne pe hârtie s-a produs „aproape de poarta înserării, pe la 70 de ani”. În întreaga sa viață a fost atrasă de „înțelepciunea existenței milenare și de moștenirile ancestrale” ale poporului român, de „oamenii simpli” care țin „rostul și rânduiala satului românesc”, mai ales de comuna teleormăneană de origine, aspect
PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1476489823.html [Corola-blog/BlogPost/366222_a_367551]