1,406 matches
-
fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul hai las-o dracului Doamne că n-am moștenit nica tata trăiește mama s-a pocăit mai am un an, doi, trei... de trăit și... de-amu!... fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate că aceia se vor sătura cred că faci mișto de mine, am flâmânzit de mic când aveam pita la cartelă ... Citește mai mult fericiți cei săraci cu duhulcă a lor este Împărăția Cerurilordar ce nevoie am de cercând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
tatași de-atunci nu m-a mângâiat nimenifericiți cei blânzi,că aceia vor moșteni pământulhai las-o dracului Doamnecă n-am moștenit nicatata trăieștemama s-a pocăitmai am un an, doi, trei... de trăitși... de-amu!...fericiți cei ce flămânzescși însetează de dreptatecă aceia se vor săturacred că faci mișto de mine,am flâmânzit de miccând aveam pita la cartelă... XI. STRADA E ACUM PUSTIE..., de George Safir , publicat în Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015. strada e acum pustie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
de ajungere la el. Nu-și strigau iubirea, cum obișnuiesc, de pildă, occidentalii, nu! La ce bun? Doar ochii, gesturile, atitudinea, în general... clamau te iubesc. Cât ar fi fost de osteniți de muncă, lăsau grijile ei în fața pragului casei, însetați de atmosfera lor, gata să se tămăduiască de orice stres prin dialoguri inspirate de legătura dintre ei, totdeauna duse cu calm și respect de sine, chiar de, uneori, ar fi avut păreri opuse. Lectura, vizitarea muzeelor, promenade pe țărmul mării
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
-n coarne de cerb, păsări țâșnesc din mare și ard în aer... vaporul -undeva- e înghițit de valuri ondulate. Spre cer se înalță sfidarea, deznădejdea, ca un răcnet triumfal... Soarele a fost o iluzie deșartă în somnul cu vise adânci, însetate de lumină... Doar pescărușii taie cu aripile lor aerul risipit, ca o ploaie roditoare.. sub tropotele cailor. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: SUB TROPOTELE CAILOR / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI, 20 aprilie 2016. Drepturi de
SUB TROPOTELE CAILOR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381903_a_383232]
-
trupul lor apa sărută./ ore suspendate/ între pământ și cer;/ locul întoarcerii/ va fi infinit!/ în lut cald alb, roșu/ la șoptirea nopții-/ lacrimile-mi curg/ de ne-mplinirea sorții.” (Bucuria pământului) Primăvara își scutură frumusețea răvășitoare în ochii poetei însetați de desăvârșit. Anotimpul renașterii și al redefinirii este conturat cu finețe în versurile sale, iar luna martie are o conotație aparte : “norii cromatici străvezii/ pictează cu flamurile lor,/ inima albastră a Dunării/ dincolo de Munții Măcinului/ ce susțin valul și cerul
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
fiindcă în penelul său iubirea deține cele mai frumoase nuanțe și sclipiri. În zborul său spre absolut poartă pe aripi parfum de flori, iar ochii îi sunt văpăi de iubire. Acest zbor îi este binecuvântat, iar natura îi mângâie privirea însetată de pace . Poemele sale sunt tablouri mirifice care ascund taine și simboluri, care încheagă frumuseți și armonii și descoperă lumina divină. Fiecare vers al autoarei poartă un văl de mister și ascunde o trăire intensă. Fiecare poem poartă cu sine
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Cu voia și fără voia sa, în spiritul artistei s-au zidit cărămizile temeliei dragostei de folclor, ale lui Drăgan Muntean, pentru că l-a iubit și urmat; s-a împietrit în ea zelul căutării, lustruirii, înfrumusețării și dăruirii folclorului, inimilor însetate de folclor. Se observă în aceasta că Maria Stroia a ucenit la „învățătorul” Drăgan Muntean, o ucenicie fructificatoare, că a „împrumutat” de la el stările înaltului spirit dar și modelul rațional de a studia și a nu aprecia ca rol secund
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
Bisericii să-l lăudăm întru veselia inimii, că proslăvit fiind prin lucrarea Duhului izvorăște harul nestricăcios al tămăduirilor celor ce strigă: Bucură-te, Sfinte Părinte Nectarie. După obișnuitele rugăciuni începătoare rostim următoarele: Condac 1: Veniți, ucenicilor ai lui Hristos, care însetați după împărăția cea cerească, să îi aducem laude iubitorului nostru ocro¬titor, Sfântul Ierarh Nectarie. Și, mulțumindu-i pentru nemăsurata sa dragoste față de noi, să-i cântăm într-un glas: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni! Icos
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
Bucură-te, mijlocitor cucernic al harului; Bucură-te, cel prin care Biserica se slăvește; Bucură-te, cel prin care insula Eghina se veselește; Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni. Condac 1: Veniți, ucenicilor ai lui Hristos, care însetați după împărăția cea cerească, să îi aducem laude iubitorului nostru ocro¬titor, Sfântul Ierarh Nectarie. Și, mulțumindu-i pentru nemăsurata sa dragoste față de noi, să-i cântăm într-un glas: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni! Rugăciune
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
Eminescu zeul intre zei. Mi-e dor de el...Îl simt pășind prin Reghin, În altă epocă, în alt decor, Cu mantia de poezii pe umeri, Cu părul mirosind a merișor. Mi-e dor de el iar Reghinu-l așteaptă... Orașu-i însetat de absolut, Să vină Eminescu.... Vom pricepe! O vom lua din nou de la-nceput. Spiritul său în veci de veci n-a piere, E Eminescu sprijinul ceresc, E universul său de poezie, Trăind în orice suflet românesc. Oriunde-am fi
EMINESCULUI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379439_a_380768]
-
o Lumină Și nimeni n-o va lua înapoi, Sfântul Ardealului de la Vața de Sus A fost și rămâne viu printre noi! El nu cerșește îndurare, nici milă, Canonizat dacă este, ori nu, La Prislop, unde curge izvorul cel viu Însetat de oriunde, vino și tu Și atinge cu sufletul crucea fierbinte Să te cuprindă fiorul cel sfânt, Cine se teme de-Arsenie Boca, De Sfântul acesta fără mormânt? Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Cine se teme de-Arsenie Boca? / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
CINE SE TEME DE-ARSENIE BOCA? de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379465_a_380794]
-
de briza mării. Am vrut să-ți fiu lumina unui răsărit, Să curg izvor, să-ți potolesc arșița; Să fiu o stea, albastrul infinit, O lacrimă de-argint, pe firul ierbii. M-am risipit în cele patru zări, Flămândă și-nsetată de iubire; Un vagabond cerșind pe lângă gări, În așteptarea unui tren ce nu mai vine. Referință Bibliografică: Dezamăgire / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2355, Anul VII, 12 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florina Emilia
DEZAMĂGIRE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379504_a_380833]
-
Petale smulse din floarea neuitării De briză dragostei neîmplinite. Cu-aroma lor eu ți-am pavat cărarea Printre-nghetate roci cu nimb de stele, Dar le-ai strivit, strivindu-mi și iertarea, Făcându-mi praf și gândurile mele. Din pulberea-nsetată de iubire Împrăștiată-n vântul disperării, Mă recompun în dulcea negândire Din rămășițe triste-ale visării. Dar seară vieții mele-ncet se lasă Și orele se sfarmă-n zidul nopții, Nici nu mai știu unde mai e acasă Și rătăcesc în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
nopții nesfârșite,Petale smulse din floarea neuităriiDe briză dragostei neîmplinite.Cu-aroma lor eu ți-am pavat cărareaPrintre-nghetate roci cu nimb de stele,Dar le-ai strivit, strivindu-mi și iertarea,Făcându-mi praf și gândurile mele.Din pulberea-nsetată de iubireîmprăștiată-n vântul disperării,Mă recompun în dulcea negândireDin rămășițe triste-ale visării. Dar seară vieții mele-ncet se lașași orele se sfarmă-n zidul nopții,Nici nu mai știu unde mai e acasăși rătăcesc în veșnicia sorții.Căprar Florin... X
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
funii,/ ne priponim de Dumnezeu.” (Radu Demetrescu Gyr, Lacrimi-Poezia în Cătușe. Ed. Omniscop, Craiova, 1995) Peste zestrea multimilenară și spirituală a permanenței noastre istorice s-au dezlănțuit tot felul de năvăliri dușmane, care mai de care mai flămânde și mai însetate de sânge, tot felul de prigoane barbare și creștine, tot felul de persecuții politice și religioase, tot felul de silnicii, abuzuri și violențe, dar gama inimaginabilă de monstruozități și atrocități perverse a ateo-comunismului, care se mai năpustește azi și liberal
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Împărat, ți-au scris pe tâmple steme./ Făt-Frumos, ți-au pus în mâini hanger./ Și-au cules, din pana ta, blesteme,/ viscole și răzvrătiri de cer...// Ci, netrebnic, eu adulmec zării/ pașii tăi pe unde te-au fost dus/ și-nsetat pe drumurile Țării/ dibui urma ta de blând Iisus./ Caut picurii de sânge, neșterși încă,/ ai crucificării pe furtuni/ și sărut lumina lor adâncă/ și-i ating cu mâini de rugăciuni.// Umbră care trepte-nalte suie,/ dăruind azur din mâini
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
noastre creștin-ortodoxe. Acesta este înțelesul ei cel mai profund și mai tainic pe care-l ocupă în rândul frumuseții morale. Ca urmare a găsirii sensului divin al existenței omului, Prietenia este o stare de împlinire a vieții, după ceea ce sufletul însetează permanent și totodată de înălțare spirituală a creației mistice. Prietenia vine ca un prisos al bucuriei, al vieții morale trăite în care se prefigurează apoi ca un prinos al fericirii. Prietenia vine ca o plinătate a bucuriei, ce țâșnește ca
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
Mitropolitul Antonie Plămădeală ș.a., i-au conturat Aura gândirii, care a spart codul obișnuit al logicii lucrurilor, al rațiunilor propriu-zise, înlocuindu-l cu temeiul antinomiei ortodoxe, dumnezeiești al Evangheliilor, al Epistolelor, al Sfinților Părinți, al Scriitorilor Bisericești de care au însetat și flămânzit Poeții, Filosofii și Teologii Bisericii lui Iisus Hristos, sens prin care curge universul luminos și limpede al cuvintelor dincolo de Soarele Logosului divin. Mihail Eminescu îl percepe pe Mântuitorul lumii Iisus Hristos, nu doar ca pe Păstorul cel Bun
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
purpura regală și au îmbrăcat rasa cernită a suferințelor, au lăsat iatacul de puf și căldură și-au îmbrățișat recele sobru al chiliei mănăstirești: „Am învățat din viața Măriei Sale că nu este sfârșit pocăinței, nici dragostei dumnezeiești, și că sufletul însetat după Domnul se vede pururea la începutul căii, și nu știe că se înalță din putere în putere și că pune suișuri în inima sa.”( Monahia Platonida-ex Doamna Despina Milița, soția Sfântului Domnitor Neagoe Basarab, Măria Sa, Neagoe Basarab. Însemnările Monahiei
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
al Neamului trebuie să aibă un caracter permanent de slujire cultural-spiritual-religios-mistic. Arta scrisului frumos, profund, elevat, erudit, adevărat, implică manifestarea cea mai firească a vieții creștine, sensul misionar al Ortodoxiei, care modifică dinamismul omenirii în componenta ei fundamentală de a înseta după Lumina și Harul Logosului, făcând-o esențială. Revelatoare pentru creația Profetului Mihail Eminescu este slujirea sa întru Adevăr, întru Frumosul în care ne descoperim Noi românii caracterul integral al existenței noastre creștine. Varietatea slujirii sale filosofic-creștine ca poet-geniu, ca
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
și bună, plină de căldură a femeii înzestrată de Dumnezeu cu căldura iubirii. Ea este împlinirea în viață prin iubire și dăruire. Fiecare femeie poartă în ea visul de dragoste care nu se stinge niciodată. Dăruind, femeia este și ea însetată de gesturi de tandrețe și de mângâieri izvorâte din dragoste care sunt esența vieții de familie și fără de care viața nu ar mai avea nici un farmec. Ca și celelalte surori cu care întruchipează primăvara, aprilie și mai, martie este o
VIAȚA PRIN IUBIRE ȘI DĂRUIRE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381220_a_382549]
-
NICHITA STĂNESCU, de Livia Mihaela Frunză, publicat în Ediția nr. 1916 din 30 martie 2016. Primele tale necuvinte-au fost: Luați, mâncați, acesta este trupul meu...″ iar eu, fără să-ți spun ceva, ți-am supt hârtiile de sânge ca fătul însetat de viață rupându-mi prematur placenta ca să mă joc de-a întâmplarea indicativului prezent al verbului a fi. Și azi, în Joia Mare, mă întreb: care din ucenicii tăi am fost picioarele când mi-ai spălat cu poezia-ți apă
LIVIA MIHAELA FRUNZĂ [Corola-blog/BlogPost/381338_a_382667]
-
moarte″ pășești noi recităm cuminți Ce bine că ești.... Joi, 31 martie 2016 ... Citește mai mult Primele tale necuvinte-au fost: Luați, mâncați, acesta este trupul meu... iar eu, fără să-ți spun ceva,ți-am supt hârtiile de sângeca fătul însetat de viațărupându-mi prematur placentaca să mă joc de-a întâmplarea indicativului prezent al verbului a fi.Și azi, în Joia Mare, mă întreb:care din ucenicii tăi am fostpicioarele când mi-ai spălatcu poezia-ți apă vie? Și cum de
LIVIA MIHAELA FRUNZĂ [Corola-blog/BlogPost/381338_a_382667]
-
Livia Mihaela Frunză Publicat în: Ediția nr. 1916 din 30 martie 2016 Toate Articolele Autorului Primele tale necuvinte-au fost: Luați, mâncați, acesta este trupul meu...″ iar eu, fără să-ți spun ceva, ți-am supt hârtiile de sânge ca fătul însetat de viață rupându-mi prematur placenta ca să mă joc de-a întâmplarea indicativului prezent al verbului a fi. Și azi, în Joia Mare, mă întreb: care din ucenicii tăi am fost picioarele când mi-ai spălat cu poezia-ți apă
IN MEMORIAM NICHITA STĂNESCU de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381335_a_382664]
-
apărută ca prin farmec c-un zgomot pătrunzător. Se sperie tare! Se-agită! Dar n-are putere să iasă! Cel mare, crezând că e-o glumă, mormăie vesel, dând să-ncerce și el jucăria... Într-o clipită, foca se-arată însetată de-o gură de aer, frământându-și nările. Ursoaica pândace e gata s-apuce atât de așteptata pradă! Tocmai când pornirea dă să se prefacă în faptă, urletul puiului mai mare o avertizează că ceva groaznic se-ntâmplă! Ursoaica slăbește
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]