707 matches
-
lăsate (când? cui?) de P.H.Lippa. Oare cât din trăirile Profesorului aparțin autorului însuși? Greu de spus. Și nici nu are importanță. După instalarea comuniștilor la putere, sub ocupația sovieto-rusească, devenise, ca mulți alți români veniți din Basarabia, tot mai însingurat, făcând față cu greu nevoilor de subzistență. Retras din activitatea politică (o pasiune a vieții sale), urmărit de noua poliție a statului comunist, va fi căutat refugiul într-o relație amoroasă cu o femeie numită poate chiar Teodora, precum eroina
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cap. 13: Credința, Speranța, Dragostea. Copilul Teodorei și al Profesorului acesta, nutrit din belșug cu filosofii de tot felul, este un „fruct al iubirii” lor, întemeiată pe atracția fizică ce înfierbântă sângele și pe comunicarea sufletească atât de prielnică inimii însingurate. Însă, în următoarea etapă, prin creștere în ascultarea Legii, copilul și-ar putea „aduce obolul”, infim, dar important, la reconfigurarea acestei lumi, făcând-o mai aptă, mai deschisă spre cunoașterea și împlinirea poruncilor sfinte ale învățăturii lui Isus. După această
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pensionat cu frumoasa necunoscută. Trei minute. Sau două. Necunoscuta nu mai apare și, Îmbătrînind, Al Pacino nu mai poate miza pe chipul său emblemă a anilor ’70, pe farmecul și aerul acela imobil disperat și melancolic á la Alain Delon, Însingurat tot ca el, un samurai american blazat, inteligent, tandru, paroxistic și violent, metamorfozîndu-se odată cu trecerea anilor dintr-un actor cu explozie, Într-un actor cu giruetă, ce seamănă acum, din cauza căderii pleoapelor inferioare ce-i dezvelesc globii oculari din tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dreptul de viață și de moarte asupra întregului. Dragostea curată a celor doi tineri care și-au construit un univers tainic constituit din plăcute convorbiri pe divanurile din salonașul primitor devin "mult mai târziu - o nevoie sufletească" trăită doar de însinguratul Ștefan Gheorghidiu. Sentimentul devine trăire superioară, provocată de o stare de excepție, un produs al spiritului la nivelul căreia Ela n-a știut să se ridice. Analizând o altă ipostază a iubirii sale, cea a suferinței cauzate de trădare, eroul
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ales după lansarea celui de al III-lea volum, așa cum te-am anunțat în scrisoarea anterioară. Cu această ocazie, am rezervate câte un volum pentru matale și colega de echipă, Loredana. De 2-3 zile am rămas iar singur, dar nu însingurat, m-am odihnit și mi-am revenit la dispoziția de a mă gândi la treburi mărunte, obișnuite. Îmi scrii din Iași - bănuiesc că ești cu treburi privind noua situație, de studentă. Am zis bine?! Doresc acest lucru - crucial pentru tine
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tematica ce voi dezvolta. Am terminat de lucru pe 6 ianuarie, urmând corectarea, cizelarea textului. între timp primesc o avalanșă de telefoane, începând cu prietenii mei ieșeni și continuând cu alte diverse localități, semn că nu sunt singur și nici însingurat, izolat. în dorința de a contura forma acestui nou volum, va trebui să înglobez unele teme definitivate până acum. Astfel, în cele ce urmează inserez o „Scrisoare mobilizatoare” realizată la sfârșitul lui decembrie 2010. O scrisoare mobilizatoare Iulie 1965. Vacanță
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lăsat să trec când le-am asigurat cu glas tare că nu atentez la ultimele patru cubulețe de tofu. Taman În partea din spate, lângă masa de cornulețe, care aducea oarecum cu o măsuță de machiaj, se afla unicul și Însinguratul raion În care se vindea supă. Însingurat, pentru că bucătarul-șef al acestuia era singurul din Întreaga sală de mese care refuza să gătească vreun fel de mâncare cu cantități reduse de grăsimi, sau fără grăsimi, sau fără sodiu, sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu glas tare că nu atentez la ultimele patru cubulețe de tofu. Taman În partea din spate, lângă masa de cornulețe, care aducea oarecum cu o măsuță de machiaj, se afla unicul și Însinguratul raion În care se vindea supă. Însingurat, pentru că bucătarul-șef al acestuia era singurul din Întreaga sală de mese care refuza să gătească vreun fel de mâncare cu cantități reduse de grăsimi, sau fără grăsimi, sau fără sodiu, sau cu cantități reduse de hidrocarburi. Refuza pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
realiza revista asta lună de lună - orchestratoarea unui asemenea mit seducător -, deși ea nu merita o singură secundă de adorație din partea lor? Câte fete ca ea nu aveau nici cea mai vagă idee că obiectul adorației lor era o femeie Însingurată, profund nefericită și adesea plină de cruzime care nu merita nici cea mai infimă frântură din afecțiunea și atenția pe care i‑o acordau? Mi‑a venit să plâng pentru Anita și pentru toate prietenele ei care iroseau atâta energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
frecam picioarele pe care mi le extrăsesem În sfârșit din pantofii Manolo. În poză părea timorantă și rea, exact ca vrăjitoarea la care mă uitam În fiecare zi. Dar În seara asta, la petrecere, mi se păruse tristă și destul de Însingurată. Chiar dacă aș fi pus poza asta pe frigider ca adaos la colecție și aș fi făcut haz de ea cu Lily și Alex, picioarele nu m‑ar durea mai puțin și nimeni nu mi‑ar putea da Înapoi seara pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vitregă și Miranda au fost prietene când Miranda a lucrat la redacția pariziană a Runway - e fotograf și face din când În când ședințe foto pentru revistă - așa că nu a trebuit decât să o rog să‑i spună Mirandei că Însinguratul ei de fiu ar avea nevoie de compania uneia din asistentele ei arătoase. A mers la fix. Hai să‑ți dau ceva de băut. Mi‑a pus mâna pe spate și m‑a condus spre un bar masiv din stejar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de vedere îi aparține lui Stingo, naratorul poveștii și confidentul Sofiei, cel căruia aceasta îndrăznește să-i destăinuiască, în frânturi, trecutul său, greșeala sa de negrăit și zbuciumul său interior. Acest "tânăr provincial" ajuns la New York, acest "sudist jigărit și însingurat", cum îi place să se descrie pe sine, se instalase, în vara anului 1947, într-o pensiune modestă din cartierul evreiesc din Brooklyn, cu intenția de a lucra aici la primul său roman. Aici o întâlnește pe tânăra femeie, care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
întoarsă sub stejarul adolescenței sale, intuiește cum e să fi trăit totul. "Dilemateca", anul VIII, nr. 84, mai 2013 Zuckerman over & out Nathan Zuckerman deține rolul compex de alter-ego auctorial în nouă dintre romanele lui Philip Roth și pare epuizat, însingurat și încolțit de bătrânețe. Fantoma iese din scenă* este, în cel mai autentic stil Roth, o carte despre neputință și înfrângere. Fără a avea mizele și anvergura unei capodopere precum Pastorala americană, romanul e construit pe o structură tragică autentică
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pierde viața devine o "emblemă a sângelui", un pattern misterios ce se va repeta, cu stăruința blestemului sau a erorii tragice ce se cere răscumpărată până departe în neam. Tabita îi vede pe ai săi murind "de sânge", nefericiți și însingurați, și, în ciuda cenzurii rațiunii, asociază soarta cumplită a acestor morți capacității destructive nelimitate a blestemelor mamei sale, cea mai nefericită și mai însingurată dintre toți. Psihanalitic, romanul resuscitează câteva nuclee de tensiune ce nu fac niciun favor, stilistic sau de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
oportunități de loisir. Prin urmare, nu e de mirare că s-a adeverit ca validă și afirmația: „Cei singuri se distrează mai mult”, ceea ce nu denotă că sunt și mai fericiți, deoarece fericirea nu e reductibilă la distracție. • Celibatarii sunt însingurați (în engleză, distincția dintre a fi singur doar fizic și a fi singur psihosocial, a trăi singurătatea, este mai bine marcată lingvistic prin single pentru „singur” și lonely pentru „însingurare”). Persoanele singure consumă mai intens singurătatea psihosocială (însingurarea) decât cei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
alegîndu-se din polisemia termenului sensul de disimulare, de tăinuire. Minciuna pornește de la fiecare devenind universală. Comunismul a format un popor de mascați, de oameni care se ascund unii față de alții pentru ca în final, aproape în mod camusian, să devină niște însingurați, niște străini. Măștile se lipiseră atît de mult de față, încît deveneau chiar fața însăși. Metafora din text demonstrează stilul profund al dramaturgului. Anormalul ajunsese a fi considerat normalitate. Dacă inițial scena în miniatură este considerată a fi locul unde
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
intelectului, un gigolo al Îndrăgostirilor: infamă serie de aparențe obscene ce sfîrșiseră prin a-mi năpădi ființa fără ca prin asta să-i permită să scape de dezgolirea progresivă a mizerabilei sale suferințe: disperare cronidu-și un drum obscur În sufletul meu Însingurat.” Dar romanciera este prea inteligentă pentru a accepta chiar și mult rîvnita consacrare literară: fidelitatea ei față de frază este jucată, elitismul numai pe jumătate sincer. Scriind așa, Anne Garréta nu face altceva decăt să-și exprime Îndoiala față de Literatură. A
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Spre sat să ne întoarcem laolaltă/ purtând în suflet roiuri de lumini/ și albe purități de iarnă caldă." Temperament romantic, tumultuos, trecut prin școala lui Baudelaire și Rimbaud, poetul umple spațiul poeziei romanești cu toate splendorile firii, cu toate frământările însinguratului astenizat de visuri clădite "pe coșmarul unor vremi rele". Elegiac și meditativ ca un adevărat "spirit al adâncurilor", un intrus în contextul unei poezii pe care "el o vedea lipsită de vlagă: "Trăiesc în altă lume decât voi/ În lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de singurătate, de gol și pustiu: "Deasupra golului mergând/ Fără dorință, fără gând/ Picioarele se-ndeamnă blând". Trist ca un zeu, cu zilele și nopțile prea mici pentru trupul în amurg, uimit în fața viilor și-a morților, el rămâne însă însingurat să caute marea Câmpie pierdută. În "Tristul edict" nu-și clamează ca altădată nemurirea prin operă: "Scriind mă înfrățesc cu morții/ deși nici unul nu e vrednic să-l ador." Moartea are o față clară ca o icoană de foc. Persistă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o ceață. Dar apare și o lume senzuală, o natură descătușată, o sărbătoare de pofte și ispite. Alteori lenea leșioasă, bizantinismul aduce trupul și spiritul într-o stare de inerție: "Durerea leneșei femei ce trece printr-un nămol cu mult însingurat." Simțim în volum crisparea și revolta împotriva tarelor umane (decapitării, secolele barbare consumate în edicte, dorințe de parvenire) alături de o invenție onomastică (Aragol, Gorwana, Acadel), cuvinte și univers în care respiră Orientul în iconografii filigranate: "Moscheea are ochi de pește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Eminescu. Ion Drăgănoiu "Aproape sonete", E. P. L., 1969; "Discurs împotriva metodei", Editura Eminescu, 1971; "Poeme mecanice", Editura Dacia, 1973. În "Aproape sonete" (1969), I. Drăgănoiu are o poezie limpede sub raportul formei, încercând o notă de originalitate; ipostaza este a însinguratului, a intrusului: "Ascunde-te, mamă, în sobă de fiul tău nepriceput." Un motiv obsesiv în poezie sunt întoarcerile: "Ieri te-am mințit. Am să mai plec odată./ Odată, doar, și-am să lipsesc puțin." Poetul este chemat de cineva care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
caz, exilul este Înstrăinare. În al doilea caz, exilul este izgonirea sau respingerea, alungarea persoanei din cetate. Plecarea din cetatea de origine va avea consecințe psihologice, morale și sociale serioase pentru individ. Intrat Într-o altă cetate, exilatul se simte Însingurat, izolat și Înstrăinat. El nu mai poate comunica mental și afectiv cu ceilalți. Se va simți, prin Însingurare, schimbat. Nu se recunoaște pe sine În noul mediu, având din punct de vedere psihologic și moral sentimentul „pierderii de sine”, al
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
bazilei/ am visat iceberguri/ am vizitat muzee abatoare de fluturi case/ mirosind a varză și a proști/ am conversat cu Statuia Libertății (Visează și taci). Și pandantele ei obișnuite, solitudinea, o solitudine care foarte rar exersează umilința ("Zorile ne găsesc însingurați/ c-un morman de foi înnegrite" sau "Cu grădina Ghetsemani topită în suflet/ O ODISEE A SINGURĂTĂȚII VEI SCRIE"), căci în orice moment îi preferă aroganța divers justificată: "El a ajuns să privească lumea prin mai multe răni deodată/ ochiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Romanescu și-a plasat în centrul mitologiei lirice figura poetului marcat de singularitatea unui destin deopotrivă hărăzit cu geniu și stigmatizat de nefericire. Elocvent este portretul schițat chiar din poemul ce dă titlul volumului de debut; este portretul unui mare însingurat, suficient sieși, hrănindu-se doar cu aer, placid însoțit cu viața și vajnic gardian lumii: "Trăiesc pe spinarea mea sar din mine/ am casă la aeroport/ beau aer mănânc aer sunt singur ocolit/ ca stâlpii cu emblema cap de mort
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
va răsuna/ focul de armă/ ce fior metafizic ar putea să se nască/ dintr-o înșiruire cuviincioasă de vorbe// nici calde nici reci Revenind la modalitățile prin care poetul se opune alunecării nedorite înspre abis ("Absorbis/ zeul cel trist și însingurat/ mă trage în adâncuri"), să observăm că iubirea îi apare drept cea mai vizibilă dintre toate "săgețile de lumină/ înveninate de muzica mută a substanței". În special majoritatea poemelor din O săgeată îmbrăcată în roșu (Editura Paralela 45, Pitești, 2008
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]