2,199 matches
-
aripile cunoașterii, precum pasărea-și deschide aripile pentru a cuprinde văzduhul, iar libertatea gândirii și a exprimării a tot ceea ce simțim ne poate duce la înțelegere. Ne putem astfel elibera și de teama din sufletele noastre, fiindcă nimic nu a înspăimântat și nu înspăimântă mai mult pe oameni decât ceea ce ei nu înțeleg. Învățătura despre noi și despre lumea în care trăim este averea pentru care merită să te străduiești a o obține și care nu-ți poate fi furată; din moment ce
CE ALEGEM PENTRU VIAŢA NOASTRĂ? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344307_a_345636]
-
pasărea-și deschide aripile pentru a cuprinde văzduhul, iar libertatea gândirii și a exprimării a tot ceea ce simțim ne poate duce la înțelegere. Ne putem astfel elibera și de teama din sufletele noastre, fiindcă nimic nu a înspăimântat și nu înspăimântă mai mult pe oameni decât ceea ce ei nu înțeleg. Învățătura despre noi și despre lumea în care trăim este averea pentru care merită să te străduiești a o obține și care nu-ți poate fi furată; din moment ce ai dobândit-o
CE ALEGEM PENTRU VIAŢA NOASTRĂ? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344307_a_345636]
-
în expansiune infinită. De acolo venim noi, suntem semințe de lumină, călători prin această lume, locuim într-un trup, avem suflet viu, parte din sufletul lui Dumnezeu și o Scânteie născută din propriile noastre inimi, care ar trebui să ne înspăimânte pe toți, aceasta înseamnă Conștiință creștină. Lumea trebuie să știe că există o Conștiință creștină universală care umblă prin lume, asemenea unei fantome, în sensul Marelui Spirit, la creștini e numită Marele Sfânt, Sfânta Treime sau Sfânta Familie. Lumea trebuie
DESPRE ORGANISMUL SOCIAL VIU ŞI SISTEMUL SOCIAL MORT POLITIC, SUPUS ARTEI-TRANSFORMĂRII, DUPĂ COMUNISM ŞI CAPITALISM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343797_a_345126]
-
24 iulie 2015 Toate Articolele Autorului DESCÂNTECUL Tunetele se-ntețesc, Scaii se rostogolesc, Mura pare bucuroasă, Melcii se ascund în casă, Gâștele zboară spre baltă, Vulturii spre coasta-naltă, Vântu’ saltă-n lungi fuioare Praful fin de pe cărare, Mierlele se înspăimântă, O fată, dansând, descântă: - Paparudă, paparudă, Haide, nu ne face-n ciudă, Cheamă ploaie după ploaie Să se-adune în pâraie, Ori mărunte, trecătoare, Să aducă-n câmp răcoare Și, sub sfântul curcubeu, Bobul să se facă greu, Pomul mic
DESCÂNTECUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344019_a_345348]
-
a abisului temporal Autorul cugetă la moarte fără teamă căci Viața celui care se teme de moarte este tot un fel de moarte : ”eu sunt unul și același cu tata între noi sunt doar câteva iluzii și un somn care înspăimântă restul nu mai contează... și dacă nu ar fi fost tata și dacă nu aș fi fost eu și dacă nu am fi murit în fiecare primăvară fiecare plecare ar fi fost o zbatere de fluture devorat de dangătul straniu
TEODOR DUME, O NOUĂ CARTE: AZIL ÎNTR-O CICATRICE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342811_a_344140]
-
Dar, în timp, tocmai asta s-a probat. Și Mira își clarifică definitiv comportamentul lui Vidu când făcu legătura cu ce știa despre acesta: moartea propriului său părinte îl găsise tânăr și nepregătit pentru viață. Abia trecut de majorat, fusese înspăimântat când devenise stâlpul familiei - mama și două fete mari, gata de măritat, nemaivorbind de zecile de pogoane de pământ ce se cereau muncite! Norocul său fusese un om de încredere de-al tatălui, Ioniță, care primi mâna fetei celei mici
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
trezise fără să vrea și pe care n-o înțelegea, realiză cu stupoare că timpul trecuse și se făcuse seară. Nu mai vedea nimic, se întunecase și frigul începuse să-i înțepe corpul. Venirea serii și a frigului o mai înspăimântă încă o dată, făcând-o să tremure foarte tare. Intrase în această stare de mult timp, gândirea ei ajunsese undeva pe o linie de plutire. Pe o parte se gândea cum fusese posibil să i se întâmple ei așa ceva și de ce
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
la Tășad și de acolo mai departe spre Ginta! (Se aud bătăi puternice în ușă și fără să mai aștepte încuviințarea Evei, în cameră intră doi jandarmi cu pene de cocoș la pălărie) - Jandarm 1: Jó nápot! (Bună ziua!) - Eva Heyman (înspăimântată): Jó nápot, uraim! (Bună ziua domnilor!) - Jandarm 2 (aspru): Fetițo, trebuie să știi că în baza legii Statului Ungar, bunurile evreilor sunt confiscate! - Eva Heyman (începe să plângă): Nu , vă rog, nu! (Impasibili, jandarmii se îndreaptă spre colțul camerei unde pe
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
în asfințit, Și după ce deschise-o gură / Imensă, mare cât o șură, Pornitu-s-a pe chiuit, / De-ntreg pământul s-a-ngrozit: Văile s-au cutremurat, / Peștii din mare s-au speriat, Iar dracii au ieșit afară / Din iaz căci se înspăimântară Și ei de-așa un țipăt mare. / Dănilă însă stând călare Pe-acel burduf cu bani, îi zise, / După ce chiotu-și sfârșise: „Atât doar poți să chiuiești? / Numai de-atât, în stare ești? Aproape că n-am auzit / Nimic! Ori, nu
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
închiși, izolându-se undeva în lumea sa interioară, departe de tot ce-l înconjura. S-a oprit din cântat la fel de brusc cum și începuse. Abia treptat a revenit lumina în ochii lui, vagă și străină, cu ceva care ne-a înspăimântat. Am rămas cu toții încremeniți, neștiind ce să facem. Simplul gând de a-i oferi bani părea o impietate. Ne temeam că ni i-ar fi aruncat înapoi, cu dispreț. Spre ușurarea generală, același turist care nu demult căutase febril vioara
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
Șefii lui au dat declarații, dar cine știe pe unde or fi, mama lor de polițiști și magistrați... - Ușor, nu începe iar, te rog! Ascultă, fată dragă, prietenul tău se numește cumva... Gabriel Breazu? Da! De unde știi tu, Octav? Mă înspăimânți! a exclamat total uluită Amalia, oprindu-se din mers și agățându-se de brațul bărbatului de lângă ea, tremurând. - Mâine, adică azi, după cum arată ora, am programat să merg pentru a studia dosarul... - Cum adică? De ce? Ce treabă ai tu cu
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
-mi tragă atâtea;- noroc de nașterea mea, nefăcută. Tot are în el și-un strop de bine- dar urât ar fi ca moartea să moară pe cealaltă jumătate; atunci, eu vin ducând în spate o moarte moartă, lumea s-ar înspăimânta blestemându-mă, chiar mai hulit decât moartea fiindcă eu le-am luat-o... ... doamne, am să-mi ard casa numai să trec neobservat cu plânsu-mi cu tot. poezie de Constantin Dracsin din Poezii și desene (2001) Referință Bibliografică: Poezia dincolo de
POEZIA DINCOLO DE MOARTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343053_a_344382]
-
Arad și Budapesta unde poposiră trei zile. Capitala Ungariei era orașul unde se spunea că pe timpuri se ținea „balul vampirilor”. Narcisa se amuză, fiindcă auzise de mitul lui Dracula. De multe ori afirma în glumă că nu s-ar înspăimânta dacă l-ar întâlni în acel loc pe faimosul conte prin venele căruia a curs sânge din neamul voievozilor români. Rămase fermecată atât de atracția orașului cât și de Fluviul Dunărea care-l împarte în două, Buda și Pesta. În
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
strada Petru Maior, Piața Păcii și strada Avram Iancu, spre Calea Turzii. Și ce emoții îmi provocau acele camioane, tractând trailere uriașe. Stăteam pe trotuar, alături de ceilalți copii, privind speriat și admirativ trecerea uriașelor autotractoare. Îmi înfundam degetele în urechi, înspăimântat de urletul motoarelor reverberat prin eșapamente. Astăzi, după atâția ani, privesc încă, admirativ marile camioane și - precum spunea Kant că „vedem în măsura în care înțelegem” - pricep ce anume mă minuna atunci, când priveam prin ochii unui puști de câțiva ani, acele „minuni
HOINĂRIND PRIN AMINTIRI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377345_a_378674]
-
moarte). Dulce greutate-i apăsa pieptul, Plânsu-ncepuse ploaia s-o îngâne... ``Pieta reală`` atât i-a fost dreptul! ............................................................ Aidoma procedeelor păgâne: Agitându-și umbra soldatul era pus Sulița s-o-nfigă-n alba-I făptură... Mareața-ntoarcere la viață-a Lui ``Isus`` I-a-nspăimântat pe cei hrăniți cu ură. S-a prăvălit asupra lor lumină Să poată dispărea în albul ei intens Și,.. iarăși, din lumină în lumină Persistă-o sărbătoare curată de sens... Referință Bibliografică: ICOANĂ DE PAȘTI / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN
ICOANĂ DE PAŞTI de LIA RUSE în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378346_a_379675]
-
Traian...” și „prin mine,/ ca și prin tine,/ române, / curge sânge de dac,/ care ne păstrăm obiceiurile,/chiar și zâmbetul lui Zamolxis-zeu,/ în fața morții, / tot dacic este./ L-am păstrat,/ iar neamul meu,/ de aceea,/ nu se lamentează,/ nu se înspăimântă/ de moarte,/ dovadă ne sunt voievozii, brâncovenii,/ și eroii cu care am putea/ popula/ întreaga planetă.” Întregul capitol, prin poeziile ce urmează ( Gând, Obiceiuri, Nebunie, Fețe, Pământ, Știință..., Limba, Vorbim) focalizează stări, situații, zone ale țării, obiceiuri sau oameni despre
POEZIE-MANIFEST ÎN CUVINTE PE VERTICALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378464_a_379793]
-
prin mine,/ ca și prin tine,/ române,/ curge sânge de dac,/ care ne păstrăm datinile și obiceiurile,/ chiar și zâmbetul lui Zalmoxis-zeu,/ în fața morții,/ tot dacic este./ L-am păstrat,/ iar neamul meu,/ de aceea,/ nu se lamentează,/ nu se înspăimântă/ de moarte,/ dovadă ne sunt voievozii,/ brâncovenii,/ și eroii cu care am putea/ popula/ întreaga planetă.” („Dac”). Iar aici, se cuvine să spun că domnul Ion N. Oprea poartă respectul cuvenit tuturor oamenilor de valoare pe care i-a cunoscut
ESCALADÂND VERTICALA CUVINTELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378488_a_379817]
-
că ai fost nevoită să treci prin această suferință. Uneori viață este atat de nedreaptă! Dorești să faci un bine și iese cu totul altfel. — Nu am să înțeleg cine și ce urmărește folosindu-se de ceva frumos, să mă înspăimânte. Poate că nu are intenții rele, Delia! Poate a dorit altceva fără să creadă că se ajunge la evenimente grave. Tristă, Delia, ofta și încercând să-și abată gândul, o întreba pe Dana despre viața ei. — Mihai este soțul perfect
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378567_a_379896]
-
vechi la care pelicula de șaisprezece milimetri începe să ardă, iar eu (iarăși mă întreb: care eu ?) mă simțeam împins din ce în ce mai departe de spațiul ciudat de ireal aflat încă sub mine. În acel moment am văzut ceva care, în loc să mă înspăimânte, m-a bucurat la culme. Bunica mea după mamă, moartă de un an de zile, apăru ca din senin lângă mine. Deși n-o recunoscusem la început, instinctiv am știut că este ea. Ciudat mi s-a părut faptul că
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
făurit de însuși junele-i posesor,în domoală uitare de sine și în fecundă naivitate, sunt cele închinate vârstei matinale, zorilor ființei. Simțământul copilăriei apare cu finețe conotat în misterioasa lui tăcere luminos-umbroasă, raportată la profunzimi: "Copilăria, -/tăcerea ei mă înspăimântă,/ umbrele luminii se sting/ adormite pe brațele adâncului" (În regăsirea copilăriei). Sau cu o grațioasă efeminare: " Acolo mă caut / în cosița despletită/ a copilăriei" (Acolo mă caut). Sau, "pornit pe drumul desprins din muguri/ la capăt de menire" (Aniversare), spre
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
să subliem. Trăsăturile ființei se caută și se uimesc de ele însele, ca la orice început existențial, cu îndelungi vibrații. O timiditate de bun augur (indiciu al unei simțirii foarte curate) e mărturisită astfel: "Limba de șoaptă a ceasornicului / mă înspăimântă,/ sângele fumegă sfială" (Tăcere) Ca și însoțindu-se cu sugestia unei încâlciri grafice " Glasul încurcat în strigătul tăcut/ ademenește /părul prelins spre tăceri" (Ce aproape). În pofida actualei sale rezidențe urbane, poetul se smte singur. În pofida anilor săi puțini, recurge instinctiv
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
Haldita nu fugise ca ceilalți, ci stătea mai deoparte și privea înspăimântată grozăvia bătăliei. Când furia celor turbulenți încetă, iar piața se goli de lume, rămânând doar cei doi misionari, întinși pe jos, mai mult morți decât vii, Haldita, încă înspăimântată de urgia evenimentelor, prinse curaj, își roti privirile în jurul ei să vadă dacă n-o urmăresc oamenii cei răi, apoi se apropie de cei doi răniți. Văzând că încă mai suflă, dar suferă cumplit, se gândi ce să facă pentru
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
acumulase în univers de-a lungul exitenței ei pe alte spații. Este posibil ca forțele universale , inclusiv forțele naturii să îi fi invins pe acei ,,zei,, veniți inițial și să fi rămas pe planetă niște supraviețuitori, fără resursele necesare și înspăimântați de forțele telurice ce stăpâneau și încă mai stăpânesc planeta de azi. Spaima, o formă a fricii cumplite, i-a dominat cu efectele morții atât de total, încât lupta lor pentru supraviețuire să fi născut fel de fel de metode
EXTRAS DIN FORMA UNUI EŞEC de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380068_a_381397]
-
acuma pe cuvânt Că n-am nevoie de recunoștință. Fiind așa de scumpă din păcate Ar trebui să țină până-n zori. Dar de la vorbe și până la fapte E-un sentiment ce-mi dă totuși fiori. Că nu este nimic să înspăimânte Decât un gest banal, de disperare. Ce ni-l dorim și vrem să se întâmple Acuma înainte de ... schimbare. Ce dacă simți că uneori mai doare ! Este firesc ! ... Că a trecut mult timp ! Totuși să știi c-a mea îmbrățișare E
UN GEST FOARTE SCUMP de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382117_a_383446]
-
Vine un nene, ne cere buletinele... și ale mamelor și ale fetelor... și telefoanele mobile. Le ia și pleacă cu ele. Spune că nu avem nevoie de așa ceva. Apoi ne închide cu cheia, în clădire. Când am văzut, ne-am înspăimântat toate de moarte. Am început să țipăm, să urlăm... noroc că, celelalte femei aveau niște voci, puternice, de puteau dărâma construcția. Atât de mult am zbierat, până ne-au dat drumul. S-au speriat probabil că ne aude cineva. Când
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]