1,138 matches
-
momentul de față, ești arestată...! Să vină șeful arestului!!” În câteva momente apăru un gardian cu cătușele pregătite iar torționarul arătă către femeie. “La arest cu ea...! Am irosit vremea degeaba...!!” Temnicerul făcu doi pași În direcția arestatei, când aceasta Înspăimântată căzu În genunchi,cerând Îndurare. “Iertați-mă domn’colonel, fac tot ce mi-ați cerut!!” Făcând stânga Împrejur temnicerul plecă iar inchizitorul se apropie de femeie cu registrul de poartă În mână. “Să reluăm deci, adaugă aici Tony Pavone, ba
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a menține ordinea, nimeni nu va da crezare unui nimeni...!! Țopârlanilor de locuitori ai acestui pământ al țării noastre va trebui să le intre bine În cap acest adevăr, În caz contrar, va fi vai și amar de pielea lor...!!” Înspăimântată Atena, făcu ochi mari, izbucnind În plâns. „Dacă am Înțeles bine, a fost condamnat Înainte de-a fi judecat...?!” „Te surprinde...? - se rățoi la ea Împielițatul. În funcție de gravitatea delictului și mai ales de comportarea inculpatului În timpul cercetărilor penale, noi recomandăm
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cade în gol... într-un gol fără capăt răcnind... ”Fata, Fataaa!” cu un ecou prelung care se stingea în adâncuri. Atunci, Maica Domnului cu o lacrimă în ochi, de milă, s-a desprins din lemn și i-a întins mâna... Înspăimântat, se trezi prăbușit lângă pat. La trezire din coșmar, simți un sentiment incredibil de ușurare. Maica Preacurată, cu blândețe, îl privea din icoană... Sunt priviri care topesc în ele lumea... dizolvă trecutul... clipa în care înțelegem că la temelia veacurilor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca la ”zidul morții”, capul îi huruia... ”Go-gu... Go-gu... ”, Vasilica îi făcea semne cu mâna tot mai disperate... Vru să oprească trenul, care venea spre el cu toată viteza. In ultima clipă, sări din fața lui... și, se pomeni lângă pat, înspăimântat și nădușit de sudoare... - O, Doamne, Doamne... am înnebunit, Doamne!... strigă fărâma de creier, rămasă teafără din creierul lui. - Linisteste-te, omule... linisteste-te, a fost doar un vis!” îi sopti un gând. La marginea patului, cu capul în pumni
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
găseam în nordul Franței locuind provizoriu întro casă veche înconjurată de un nou parc. În timp ce mă plimbam cu doi prieteni, dis-de-dimineață, s-au auzit deodată împușcături venind din toate direcțiile. Împușcăturile erau atât de intense, încât păsările parcului au zburat înspăimântate, zvâcnind departe, spre sud. Vântul însuși părea nemișcat, prins între norii albi de fum venind dinspre pădurea deasă care înconjura casa și parcul. Război! Foc deschis! Aceste cuvinte au țâșnit înăuntrul meu. Mă născusem în timpul celui de-al doilea război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nostru, al clasei muncitoare contra huliganilor din Timișoara, a agenturilor care sabotează țară. Cineva apare pe ușă și strigă: Oameni buni, Ceaușescu a căzut! Dictatorul a fugit! Veniți repede la televizor! Veniți să vedeți! Fug repede spre casă, fericită și înspăimântata. Seară mergem în centrul orașului, se agită steaguri, se țin discursuri. Apoi întreprinderea s-a desființat, s-a furat tot. Pe strada unde locuiește sor’mea au apărut viloanțe de te crezi pe Coasta de Fildeș. Casa unde trăgea Ceaușescu
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
sângeriu și pulsatoriu. Și fâșâitul chibritului pe care mâna înghețată și țeapănă îl freacă frisonând și nesigur de cutie; până se aprinde chibritul, parcă trece o veșnicie, dar când, în sfârșit, cu un șuier lung, flacăra lui izbucnește, sar înapoi înspăimântat, și bățul aprins cade pe divan. Apoi, nevoia de a priza cocaină la fiecare zece minute când mâinile ostenite de atâta veghe iau, tremurând, de pe hârtia care se află undeva pe divan, în întuneric, o nouă porție de cocaină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
gest cu mâna spre cer. - Allah să te aibă în pază și să nu mai calci pe aici! Se întoarse și, doar cinci minute mai târziu, dispăru după o grămadă de stânci, lăsându-l pe nefericitul Maurizio Belli așa de înspăimântat și demoralizat cum nu fusese nici în cele mai groaznice coșmaruri ale sale. Începu să plângă. De câteva zile simțea nevoia s-o facă fără să se stăpânească, dar nu-și îngăduise să plângă decât noaptea, pe ascuns și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
au făcut un show popular, vorbind mult cu publicul, în germană - misiunea traducătoarei s-a evaporat de la primele replici - și condimentând întreaga seară cu glume. Polus, Gross și del Rio au povestit despre femeile frumoase din Sibiu, despre cât de înspăimântați erau să cânte anumite arii dificile într-o piață - precum „Nessun Dorma“ din Turandot -, au dansat pocnindu-și degetele pe bucățile vesele, ba chiar Gross a și lătrat înaintea unei arii, când din spatele scenei se auzea un câine din cauza căruia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
scotocește într-o pungă de satin, că dibuie pe masă, și-n cele din urmă spuse speriată: - Comedie! dar nu mai am nici un ban. Costache, n-ai tu câțiva franci, să nu mai mă duc până acasă? Costache se arătă înspăimîntat și se apără bolborosind: - N-n-n-n-am! Pascalopol puse în evidență un gros portmoneu de marochin roșu, din care luă patru piese mari de argint de câte cinci lei. - Cocoană Aglae, îmi pare rău! Aglae păru a fi muncită de o scurtă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ai nici o prietenă, n-ai iubit niciodată? Aha, înțeleg, interpretă ea tăcerea, domnul e timid sau discret. Otilia continuă sa frunzărească fotografiile, apoi recomandă călduros lui Felix fiecare din cărțile sale, punîndu-i-le generos pe brațe, în sfârșit își aduse aminte înspăimîntată: - Vai, am uitat mașina de călcat! Să știi că s-a răcit, și am atâta treabă! Și lăsând toate baltă, se repezi furtunos pe scări în jos. Curând, din curte, se auziră fredonările Otiliei. Felix își alese o carte, L
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ea pe Stănică. - Tinerețe, tinerețe, parcă sunt iar student! exclamă Stănică, privind semnificativ spre moș Costache și se prinse în vals cu studenta. Aceasta întrebă pe bătrân peste umărul lui Stănică: - Moșule, nu mai ai o țigară? G. Călinescu Bătrânul, înspăimîntat, bulbucă ochii mari, nerăspunzând, apoi la o întoarcere a fetei se strecură pe ușă și dispăru. - Unde e moșul? întrebă aceasta fără tact. Ce, moșul esupărăcios? Însuși Stănică își dădu seama că limbajul acesta era cam prea nepotrivit, și făcu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca un foc stropit cu gaz. - Să-ți spun eu unde te duci după moarte, c-am fost cînddezgropa un mort să-l pună în loc de veci. Ia, niște oase acolo pline de pământ și părul, că părul rezistă. Moș Costache, înspăimîntat, își trecu mâna peste cap, dar, neîntîlnind nici un fir de păr, respiră ușurat, ca și când ar fi fost scăpat de moarte. Stănică nu stătu mult pe poziția de esprit fort și trecu la extrema opusă, când fu singur cu bătrânul. Era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era un lichid de băut, pentru care n-avea toate elementele. Moș Costache o luă pe Calea Victoriei, înspre Poștă, în Lipscani știa o farmacie. Intră, dădu rețeta și fu invitat să aștepte. Farmacistul puse tocmai mâna pe flacon când bătrânul, înspăimîntat, întrebă: - Vreau să știu întîi cât costă. Farmacistul îl privi puțin cam mirat, căută într-un repertoriu, făcu o mică socoteală și declară că doctoria asta costă doi lei și cincizeci de bani. - E-e-e prea scump! Mai ieftin nu se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bani, afară de o para, rușinîndu-se să dea paraua, zise: - Crede, babo, n-am mărunte! - Eh, zise baba agresiv, n-ai, dumneata, boierule, să n-ai! Dacă n-aveți dumneavoastră, boierii, cine să aibă, eu? D-aia nu v-ascultă Dumnezeu. Înspăimântat, mai mult de ideea că cerșetoarea ar fi putut să știe că are parale la el, îi dădu zece bani, pe care baba îi luă nemulțumită și bodogănind un "bogdaproste" mai mult disprețuitor. Moș Costache predă în taină doctoria Otiliei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Weissmann, fără cununie, măcar cu jurământul unei fidelități statornice. - M-am gândit bine la ce mi-ai spus, zise ea studentului,am petrecut o noapte de chinuri, fiindcă, oricum, mă costă să fac pași greșiți, însă m-am decis... Weissmann, înspăimîntat, zise repede: - Nu pot să stau, venisem să-l caut pe amicul Felix; am să vin în altă zi, nu e nimic. Și ieși grabnic pe ușă afară. -Să nu te superi, zise el lui Felix, dar domnișoara Aurica este
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
păru că vede ceva negru întins lângă masă. Căută chibriturile, aprinse lampa și descoperi pe moș Costache, căzut jos pe dușumea, dar gemând încet, îl ridică cu greutate și-l puse pe sofa, privit de Otilia, care ședea lângă ușă, înspăimîntată. - Trebuie s-o trimit pe Marina după doctor. Otilia alergă afară și o găsi pe bătrână dormind îmbrăcată, în odaia ei. Când auzi că i-a venit rău lui moș Costache, Marina, fără să mai spună nimic, somnoroasă, fugi repede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
paie unei macarale? Toată această presiune o simți în momentul nocturn al arestării; clipa când, practic, dispari de pe fața pământului. Spre deosebire însă de celelalte cazuri cunoscute, eu n-am fost speriat în momentul arestării. Eram buimac, dezorientat, dar nu înspăimântat. Înlăuntrul vieții mele eram avid de o schimbare esențială. Arestarea mea a coincis cu nevoia de a-mi schimba viața. Omul zilelor noastre își începe ziua cu sculatul din somn, încălțatul papucilor, mersul la colțul de lângă baie pentru ușurarea bășicii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
genunchi și au început să sugă. Atunci a ieșit repede afară mama mea și cei doi argați, care m-au luat în goană pe sus și m-au dus departe în sat, de groaza venirii rușilor, de care mulți fugeau înspăimântați, strigând cât puteau: „Vin rușii!“ Mie însă, venirea rușilor nu-mi apare ca o amintire neplăcută, nu știu de ce... Mai târziu, un prieten al familiei noastre, cocoșat și mare amator de fotbal, primul om care m a învățat să dau
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dinți are un risc! O să zici că e ridicol să crezi că te împiedici de preșul din baie și că-ți intră periuța de dinți, strâmb, în gât; și că te holbezi de uimire și cazi lat, de data asta înspăimântat și livid, după ce ai fost, o clipă mai înainte doar, mirat. Vezi ce repede se pot schimba lucrurile? Dar tu ești inocent și contezi pe mersul regulat al lucrurilor, ca și cum orice mișcare n-ar putea să fie o mișcare greșită
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ei și ciocănesc ușor. Dinăuntru nu vine nici un răspuns. Bufniturile au Încetat. Rămîn cu ochii la lemnul natur, ușor stresată. Chiar am de gînd să fac asta ? Da. Trebuie neapărat să aflu. Apuc mînerul, deschid ușa - și scot un țipăt, Înspăimîntată. Imaginea e atît de șocantă că, În primul moment, nu Înțeleg nimic din ea. Lissy e goală pușcă. Amîndoi sînt goi pușcă. Ea și tipul sînt Încolăciți În cea mai ciudată poziție pe care am văzut-o vreodată, În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cuvinte dintr-o silabă că trebuie neapărat să-l sune pe tip și să contramandeze totul și că, dacă n-o face, am să-i rup picioarele. În boxe Începe să se audă un răpăit insistent de tobe și tresar Înspăimîntată. SÎnt atît de departe cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întîmplă absolut nimic; e același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
apoi se răsucește. Simt că se Învîrte camera cu mine. Te rog nu spune... te rog... În clipa În care ușa se deschide Încet, rămîn fără aer. Nu mă mai pot mișca. În viața mea nu m-am simțit mai Înspăimîntată. — Emma ? spune Jack, intrînd cu două pahare de apă În mînă. Ești OK ? Ți-am adus și plată și minerală, fiindcă nu eram foarte sigur... Tace și se uită mirat spre Jemima și spre Mick. Cu un licăr de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-se la o ușă din capătul celălalt al clădirii o construcție aducînd mai degrabă a baracă -, pe care a descuiat-o încet, poftindu-l pe el mai întîi. "Violeta!" a auzit Mihai vocea unei femei, care-l făcuse să tresară înspăimîntat, dar n-a putut să scoată nici un cuvînt, că o palmă puternică i-a acoperit gura, împingîndu-i capul adînc în pernă, aproape sufocîndu-l. "E ora cinci, nu mergi?" a mai întrebat femeia de afară, apoi a plecat. "Gazda... a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de bunică... Mihai a rămas cu privirea țintuită în adîncul oglinzii, fascinat de jocul luminilor din ochii Tamarei. Timid, încearcă să-i atingă brațul, dar mîna îi rămîne în aer, nehotărîtă. În oglindă, privirea umedă a Tamarei pare să tremure înspăimîntată, ca o rugăciune mută. De jos, din curte, se aud rîsetele copiilor. Clipind rar, ochii Tamarei au alungat umezeala spre obraji, rămînînd senini, să-l poată fixa pe Mihai. Apoi se apleacă încet, ca un prim semn de înfrîngere. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]