1,110 matches
-
bol cu terci de cereale, cedă și, văzând îngrijorarea aproape paternă din ochii fiului său, nu se putu supăra pe el. Ben stătea stângaci în prag, sprijindu-se pe un singur picior, ca un cocor adolescent, tânjind să se maturizeze, dar înspăimântat, mai ales în astfel de momente, de capcanele periculoase care păreau să pândească în lumea adulților. — Nu-ți face mustrări de conștiință. Probabil că eu singur le-am încurcat. Ar fi trebuit să verific dacă ești acasă. Numai că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Tocmai am sunat după tine la ziar. — De ce? Fran simți deodată că îi transpiră mâinile, ca brânza înfășurată în folie de plastic. — Ce s-a întâmplat? — E vorba de taică-tău, din fericire, tonul ei era mai degrabă iritat, decât înspăimântat, se poartă și mai bizar în ultimul timp. Se îmbracă în costum când merge la culcare, uită ce-a zis acum o clipă. Și pleacă de nebun. Face lucrul ăsta frecvent. E a doua oară săptămâna asta. Și chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vile de cea a părinților ei, dădu cu ochii de câinele cu pricina. Mergea agale în urma unui tânăr pe role și lângă ei se afla tatăl ei. Hei! strigă ea, temându-se că tatăl ei ar putea fi dezorientat sau înspăimântat. Se întoarseră și văzu că băiatul îl ținea de braț pe tatăl ei, conducându-l cu blândețe, ca pe un copil mic. Apoi, când își dădu seama cine era de fapt tânărul, îi veni s-o ia la fugă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
când erau pustii aproape tot atât de mult ca atunci când răsunau de vacarm. Întotdeauna își găsea liniștea aici. Chiar și la două dimineața, când părea să fie singura făptură de pe-o rază de câteva mile, nu se simțea niciodată singură sau înspăimântată. În parte, asta se datora faptului că locul era încă impregnat cu prezența tatălui ei. Ce părere ar fi avut, se întrebă, rezemându-se de ușă, despre faptul că biroul lui, care ajunsese în cele din urmă al ei, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încui ușa. — Francesca, draga mea, ce bucurie să te văd. Fran se întoarse uluită. Tatăl ei stătea zâmbitor în pragul ușii de la bucătărie, purtând un șorț în dungi albastre și albe. Dar nu era tatăl din ultimele luni. Cel confuz. Înspăimântat. Care arăta de parcă ceruse un bilet până la gara Victoria și se trezise pe Marte. Era tatăl ei adevărat, cel mulțumită căruia copilăria ei fusese o perioadă atât de specială. Știa destule despre boala lui ca să înțeleagă că aceasta era probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
căderea comunei revista emigră și de 6 ani apare la Viena. (...) Cu toate că-și păstră programul vechiu, totuși o parte din colaboratorii săi sau (sic!) dedicat după eșuarea revoluției artei cu pură tendință politică, pe cînd o altă parte se retrase înspăimîntată și se dedicase acelei «l’art pour l’art». Acestea fură timpuri critice, totuși răsăriră noui oameni, așa că Ma este astăzi unul dintre organele cele mai importante ale artei noui”. Spre deosebire de cazul novatorilor români, acțiunile avangardiștilor maghiari au avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vă schimbați hainele, răspunse Gaston printre suspine, ștergându-și sângele ce-i curgea din nas, de la loviturile lui Endō. La cea mai mică mișcare a lui Endō, rezemat de zid și încercând să-și recapete suflul, Gaston se dădea înapoi, înspăimântat. — Ai de gând s-o întinzi? — Non. Non. Endō se uita la acel monstru ciudat ca și când îl vedea pentru prima oară. Era mai fricos decât un câine vagabond, dar dacă te purtai puțin mai blând cu el, un zâmbet prietenos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pentru el. Apoi, brusc, s-a întors spre mine. Am așteptat, cu groază, ca vocea lui să trezească viperele... ― Și? ― Doar mișca buzele, însă înțelegeam foarte bine ce spunea. Mă întreba: "Abjuri? Mai crezi că pământul se învîrtește?" Îl priveam înspăimîntat și mă temeam să scot vreun cuvînt." Dacă nu abjuri, atunci voi vorbi cu glas tare și viperele se vor trezi", continuă el. A făcut o pauză, după care a adăugat rînjind: "Abjurînd le vei trezi tu". Mi-am dat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ca o molimă, care paralizează în oameni sinceritatea. Ea își are sediul în fiecare dintre noi. ― Ciudată exactitate e în cuvintele tale. ― Toți sau aproape toți lucrăm pentru Inchiziție prin spaimele noastre, chiar dacă nu ne place s-o recunoaștem. Lăsîndu-ne înspăimîntați, am încurajat-o să îndrăznească și mai mult. ― Dar cum poți să ții în frâu frica? Poți? ― Unii au putut, Galilei. Trebuie să-ți aduc aminte din nou asta. ― Cu ce preț au putut? Nu acceptarea rugului e soluția. ― Vei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
răsunat pe caldarâm ca într-o cameră goală. Porțile ieșite din țâțâni de la casele de pe drumul mare se deschideau una după alta, și, din beznă, se iveau copii slăbănogi cu haine zdrențuite. De îndată ce vedeau uniformele și armele longobarzilor, se ascundeau înspăimântați. Adulții care le luau locul, fie bărbați sau femei, se uitau la noi cu ură. În piață am dat doar de cerșetori, care n-au cutezat să întindă mâna spre noi, și de trei bivolițe slăbănoage acoperite cu cruste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tare de funia din jurul gâtului; fața i se albăstrise. Inima îmi bătea de să-mi spargă pieptul, dar am încercat să mă stăpânesc. M-am dus lângă ea, poruncind să fie aprinse toate lămpile. Gaila s-a uitat la mine înspăimântată, implorându-mă fără grai în același timp. Era leoarcă de o sudoare rece, din pricina căreia șuvițele de păr i se lipeau pe frunte. I-am luat mâna în mâna mea; m-a strâns spasmodic, înfigându-mi unghiile în carne. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a ucis pe Rodoald cu o lovitură de pumnal în inimă. La proces au fost prezentați martori falși, cumpărați de Gundeperga, care au afirmat că regele o hărțuia de multă vreme pe Zubeta. Femeia a întărit acea învinuire falsă. Era înspăimântată, căci Wuldetrada nu contenea să-i bage-n cap: „Dacă soțul tău are îndoieli în privința fidelității tale, te va omorî pe loc“. Și, din păcate, au atârnat mult în defavoarea lui Rodoald faima lui proastă și pizma multor nobili longobarzi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o pătură cenușie și tristă de nori, la fel ca sufletul meu. Inima dorea să se aventureze în afara pieptului meu înălbit de spaimă, iar picături reci de sudoare mi se prelingeau lin pe tâmplele acoperite doar de o șuviță roșcată, înspăimântată poate și ea de ziua ce avea să înceapă. Acele ceasului nu se opreau din ticăitul lor ritmat, iar fiecare bătaie îmi făcea sufletul livid, din ce în ce mai agitat. Era momentul în care copilăria mea avea să-și înfrunte crudul sfârșit. Timpul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spună temerile. Sora mai mare suspina și dădea din cap aprobator în timp ce Rahela îi dezvăluia cât de puține știa despre mecanica sexului. Nu se aștepta la nici o plăcere - doar la durere. Așa că Zilpa i-a spus surorii ei și așa înspăimântate că ciobanii vorbeau despre sexul lui Iacob ca despre un monstru al naturii. - De două ori mai mare decât sexul unui bărbat normal, șoptea ea și-i arăta cu mâinile o lungime imposibilă. Zilpa a dus-o apoi pe Rahela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de podoabe. Rahela stătea într-un colț, cu genunchii la gură și tremura în timp ce Lea se pregătea pentru seara care ar fi trebuit să fie a nunții ei. - Eram mai fericită decât fusesem vreodată, spunea Lea. Dar eram de asemenea înspăimântată. Dacă și-ar fi întors fața de la mine cu dezgust? Dacă fugea din cort și mă umplea astfel de rușine pentru totdeauna? Dar ceva îmi spunea că avea să mă primească. A fost o petrecere simplă cu câțiva invitați. Cântăreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din oasele lor, așa că am avut apoi și carne din belșug. Asta era ceva atât de rar, încât aveam senzația că suntem la o sărbătoare. Dar cu cât își revenea și corpul i se vindeca, tata se găsea și mai înspăimântat decât înainte și asta îl făcea să fie alt om. Nu vorbea despre nimic altceva în afară de răzbunarea fratelui său și credea că atacul pe care îl îndurase și bătălia cu armata de îngeri erau doar semne ale bătăliei înfricoșătoare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
roșu. Nevestele lui Esau, fiicele lui Edom, pe care Rebeca le disprețuiește, nu le învață nimic și nici nu le primesc cum se cuvine pe tinerele lor atunci când devin femei. Le tratează ca pe animale - le trimit afară, singure și înspăimântate, le lasă afară în întuneric, fără vin și fără o vorbă de încurajare. Ele nu sărbătoresc primul sânge al celor care vor da viață și nici nu-l înapoiază pământului. Au lăsat la o parte Deschiderea, care este îndatorirea sacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar cu frică. O știa pe regină mai bine ca oricine - mai bine decât femeile care o serveau, mai bine decât soțul ei cu siguranță. Nehesi venise cu Re-nefer la Salem de la început, pe când era doar o mireasă tânără și înspăimântată. Găsindu-mă, s-a întrebat dacă merita să aducă și mai multă tristețe în jurul stăpânei lui. Atârnam în brațele lui ca un cadavru și când m-am ridicat, a fost ca să țip și să-mi zgârii gâtul până mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Duhoarea nefericirii ei se simte încă. Pentru asta, o să mori în chinuri. Amândoi, și Meryt și preotul au rămas cu gura căscată în timp ce eu îmi spuneam blestemele și când am terminat bărbatul a început să tremure și cu o voce înspăimântată, a șoptit: - O vrăjitoare străină în Casa Zeilor! Vocile noastre făcuseră să se adune și alți preoți, care nu s-au uitat în ochii mei și care l-au ținut pe fratele lor pentru ca eu să pot pleca. Pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nici nu lătrau, nici nu mârâiau, ne priveau numai, dar și-atât era de-ajuns, pentru c-am simțit cum mi se răcește și mi se-ngreunează trupul, și pe mutra celorlalți se putea citi că sunt cel puțin la fel de înspăimântați ca mine, dar atunci caporalul a plescăit din buze și câinii s-au așezat toți deodată, iar caporalul ne-a spus că-și cere scuze, n-a vrut să ne sperie, câinii au ieșit când au auzit tusea, fiindcă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Câteva clipe mai târziu reapare cu o cutie de bijuterii. — Poftim. Ai nevoie de un pic de glanț. Îmi dă o agrafă cu strasuri, în formă de căluț de mare. O am de la Monte Carlo. — Ăă... drăguț ! spun, privind agrafa înspăimântată. Înainte să o pot opri, îmi dă părul într-o parte și-mi prinde agrafa. Mă cântărește din priviri. Nu... cred că îți trebuie ceva mai mare. Uite. Scoate din cutie un cărăbuș imens cu piatră și mi-l prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ei și ciocănesc ușor. Dinăuntru nu vine nici un răspuns. Bufniturile au Încetat. Rămîn cu ochii la lemnul natur, ușor stresată. Chiar am de gînd să fac asta ? Da. Trebuie neapărat să aflu. Apuc mînerul, deschid ușa - și scot un țipăt, Înspăimîntată. Imaginea e atît de șocantă că, În primul moment, nu Înțeleg nimic din ea. Lissy e goală pușcă. Amîndoi sînt goi pușcă. Ea și tipul sînt Încolăciți În cea mai ciudată poziție pe care am văzut-o vreodată, În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cuvinte dintr-o silabă că trebuie neapărat să-l sune pe tip și să contramandeze totul și că, dacă n-o face, am să-i rup picioarele. În boxe Începe să se audă un răpăit insistent de tobe și tresar Înspăimîntată. SÎnt atît de departe cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întîmplă absolut nimic; e același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
apoi se răsucește. Simt că se Învîrte camera cu mine. Te rog nu spune... te rog... În clipa În care ușa se deschide Încet, rămîn fără aer. Nu mă mai pot mișca. În viața mea nu m-am simțit mai Înspăimîntată. — Emma ? spune Jack, intrînd cu două pahare de apă În mînă. Ești OK ? Ți-am adus și plată și minerală, fiindcă nu eram foarte sigur... Tace și se uită mirat spre Jemima și spre Mick. Cu un licăr de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
căptușeală de palton. Un animal mai pirpiriu ar fi izbutit să se ridice În picioare, dar matahala asta, cu coapsele lui uriașe, nu poate decât să‑și agite copitele În vânt. Calul cu coamă lungă, din rasa Percheron, cu ochii Înspăimântați și venele ca niște funii, ar fi avut nevoie de un uriaș ca să‑l salveze, dar mica mulțime Îngrămădită la colțul străzii nu putea decât să strige felurite sugestii. Ba chiar i‑au spus polițistului că‑i norocos că animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]