85,475 matches
-
pe care acesta a dobîndit-o în rîndul artiștilor și în cel al oamenilor de specialitate, în general, nici o instituție publică, fie el Minister al Culturii sau Uniune a artiștilor plastici, n-a catadixit să sufle o vorbă despre ce se întîmplă la Baia Mare. în condițiile în care, an de an, nenumărați șefi de cîrciumi, proprietari de hoteluri sau lideri județeni de partid primesc distincții eroice în calitate de prieteni sau numai de susținători ai artelor, Victor Florean, cel care a investit în proiectul
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
cronici în �Familia". Nu dau nume ca să nu supăr prin nedorită omisiune. De răsfoit nu-i pot răsfoi decât noaptea, când chestiile cotidiene dorm mulțumite de cât au îngurgitat din timpul meu. Nu o fac însă sistematic, dar când se întâmplă e o bucurie a unei reîntîlniri esențiale. Care vă pare situația revistelor de cultură? - înfloritoare. Adică, în ciuda dificultăților financiare, revistele de tradiție și cu istorie apar și sunt în general bogate în ofertă culturală, iar cele mai noi sau foarte
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
acelei arătări. Mișcările și țipetele au devenit din ce în ce mai slabe. La amiază crengile s-au pleoștit și nu s-a mai auzit nici un țipăt. Ramirín a făcut încă o pauză, foarte lungă. Căutătorul de minuni a întrebat: - Și ce s-a întâmplat cu bolovanul? - Păi lăsați-mă să spun! Ei, drăcia dracului! a strigat Ramirín, spre satisfacția abia reținută a ascultătorilor. Soarele a uscat crengile. Ploile au prefăcut bolovanul într-o pulbere fină, neagră, pe care râul o purta la vale încetul
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
bagajele. Dincolo de ele, totul era cufundat în beznă. La căldura focului am ațipit iarăși și m-am trezit abia când a apărut ea în marginea cercului de lumină roșiatică. M-am ridicat și am alergat spre ea. - Ce s-a întâmplat? Cine sunt oamenii ăștia? am întrebat-o. Ea a zâmbit. Avea obrajii îmbujorați. Și-a trecut mâna prin părul meu. - De ce nu dormi? Hai, du-te la culcare. A desfăcut fermoarul și a intrat în cort. El s-a trezit
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
asupra literaturii. Ion Pop, recunoscut specialist în avangardă, a reușit să evite spiritul rebel, novator al materialului analizat. Criticul nostru descrie neutru, la rece, cărțile de memorialistică din anii '90 care au tulburat o generație de cititori. La fel se întîmplă atunci cînd îi comentează pe Paul Goma, pe Ana Blandiana sau pe Monica Lovinescu. Lipsește cu desăvîrșire tonul polemic, discursul curge molcom printre cărți fierbinți... Singurul moment în care criticul nostru este puțin smuls din propriul ritm se petrece în
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
de cîteva decenii bune. Se observă o federalizare a criticii, întreținută de un discurs puternic tradiționalizant. Ați observat, de exemplu, că mai toți criticii noștri de poezie nu prea mai dau referințe "poetice" externe, nu prea mai pomenesc ce se întîmplă în Franța sau America zilelor noastre? Par toți exilați în țara poeziei numită România, propun calupuri de câte treizeci de poeți extrordinari pe deceniu, vorbesc despre o evoluție organică a poeziei românești. Ion Pop simte o schimbare a poziei după
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
școlari ce compuseseră cîndva clasele a X-a, A, B, C, și D, 46 se fixaseră definitiv în străinătate. Aveam adică aproape cincizeci la sută de "transfugi". Deveneau brusc inutile studiile sociologice ori anchetele sociale pentru a vedea ce se întîmplă de fapt cu românii în "epoca de aur" ceaușistă. La treizeci de ani de la bacalaureat, aproape jumătate dintre absolvenții unui mare liceu bucureștean părăsiseră țara. Harta internă a Republicii Socialiste România apărea desenată în cîteva linii, cu o claritate necruțătoare
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
aflați în pragul bătrîneții. Fenomen de arierare colectivă? Mă îndoiesc. Grupul nostru nu este nici măcar excesiv-nostalgic, ci pur și simplu realist: atunci, demult, la vîrsta de 14-15 ani, fiecare dintre noi am aflat despre ceilalți cum sunt. Ce s-a întîmplat după asta a fost doar rodul hazardului.
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
membrii familiei, cei apropiați sau vecinii. Ceremonialul e asumat de aceștia. De exemplu, femeile însele jelesc pe textele bocetelor pe care le-au învățat. Tinerii înșiși sunt cei care cântă cântecele obligatorii la ceremonialul nunții, - pe când la Sucevița nu se întâmplă deloc așa. Acolo există oficianți specializați. Pentru nunți, este rânduitorul, care se face interpretul actorilor sociali. Nu mireasa cântă iertăciunea... (urmare în numărul viitor)
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
ironic ar fi și oricîte argumente științifice ar avea, Andrei Cornea nu e niciodată alarmist: Toate acestea sînt adevărate, dar de un lucru nu sînt așa de sigur - că fenomenul se poate caracteriza prin alarma: "se strică limba". Ce se întîmplă sînt diferite transformări lingvistice naturale, cerute de legea lenei universale; aceeași lege a acționat și în trecut cînd, să zicem, latina clasică și-a pierdut terminațiile cazurilor, cînd a dispărut deosebirea între vocalele lungi și cele scurte. Contemporanii lui Gregorie
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
ca și Gall, exilîndu-se ulterior în Israel și Germania. Discuția dintre cei doi a început în vara lui 1997 și s-a încheiat în vara lui 1999, la Offenbach, unde au locuit amîndoi. Nu mai știu ce s-a mai întîmplat ulterior. Alte două numere din Dialog, acelea din 2000, selectează textele și interviurile politice ale lui Ion Negoițescu de după plecarea lui în Germania, dar și scrisoarea către Goma din 1977, multe nereluate de autor în cărțile publicate în România după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
fără a-l fi însoțit pe premier în China începe să-și pună întrebarea, citind asemenea articole, de ce n-are România o populație de cîteva miliarde de cetățeni și de ce nu sînt chinezii ca românii, ca să ne explicăm ce se întîmplă în China pornind de la ceea ce știm de acasă? Fiindcă să ne întrebăm de ce nu sînt românii ca chinezii e o tîmpenie. * Expert în recursuri în anulare, procurorul general Joiță Tănase a încercat să anuleze și falimentul Băncii Internaționale a Religiilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
originele lor naturale sau spontane, abstractizându-se din ce în ce mai mult până la pierderea identității veritabile. Nu-mi mai aduc aminte numele lingvistului. Deși, mă suspectez... Unii recurg la alții, însușindu-și afirmațiile lor scrise, fără să-i citeze. Mie, câteodată, mi se întâmplă inveres: pun pe seama altora, din prudență, ceea ce, de fapt, îmi aparține. Exces de modestie? O grijă exagerată?... Așa, răsfoind un vraf de hârtii desperecheate, dau de fel de fel, (într-adevăr!) propoziții, fraze, auzite, citite, întâmplător, și pe care le-
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15070_a_16395]
-
direct proporțional cu anormalitatea. Iar epocile de tranziție sînt, cel puțin din punctul de vedere al existenței unei clase politice, anormale. Se presupune că vechea clasă a trebuit să fie înlocuită în absența, încă, a uneia noi. Așa s-a întîmplat de exemplu cu puțin înainte de 1848. Factorii progresiști și chiar revoluționari nu erau de găsit în marea boierime care dădea aproape numai "tombatere"(adică retrograzii vremii). Ei s-au recrutat din boierimea mică și mijlocie și, în sud, dintre tîrgoveți
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
sau autor de pură ficțiune?", Lelouch a răspuns, fermecător, "Să zicem că sînt un autor căruia-i place să devină reporterul propriei ficțiuni"... Recunoaște că îi plac poveștile pentru adulți și că îi plac actorii care au povești... Cum se întîmplă, "ficționarul" pare să influențeze realitatea din jurul lui: poveștile vin, singure și cuminți, spre cine le cheamă. De pildă, ideea ultimului film i-a venit lui Lelouch de la o asemenea poveste, care i s-a prezentat într-o bună zi la
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
atunci cînd mă îndrăgostesc. Dragostea e ca o vacanță a mefienței mele. Mă fascinează poveștile de dragoste și-mi place să le urmăresc ca pe niște policier-uri; un bărbat și o femeie: cine va trăda primul, ce se va întîmpla mai departe?" Așadar, în '66, Palme d'or. În '67, Lelouch e membru în Juriu (Palme d'or a fost Blow up, al lui Antonioni). În zbuciumatul mai '68, Truffaut, Polanski, Godard l-au delegat pe Lelouch să-l anunțe
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
asociem în continuare televizorul cu o fereastră deschisă, în cazul artei video am putea spune că artistul închide fereastra și trage obloanele. Pe el nu-l mai interesează ceea ce se petrece dincolo, în lumea din afara ecranului, ci doar ceea ce se întîmplă pe suprafața sa. Ecranul devine opac și își pierde orice funcție denotativă, iar interesul artistului se deplasează de pe istorisire și informație pe expresivitatea și pe dinamica limbajului. Modificarea legăturilor dintre elementele imaginii atrage după sine și o modificare a formei
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
caselor și blocurilor care se vor prăbuși la primul cutremur serios. Se vorbește angoasant despre asta dar, dincolo de marcarea penibilă cu buline roșii a teritoriului ce va fi vătămat, dincolo de această hartă a dezastrului și a lamentațiilor sterile, nu se întîmplă absolut nimic. Cred că asta l-a scos din minți pe Dabija. Arghezi și Patapievici și inflexiunile lui Iureș "spiritul orașului"care cere socoteală în al douăzeci și cincilea ceas; chipurile noastre proiectate pe ecranul-tablou al rușinii, un element coborît
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
mi-l dai la viitoarele alegeri. Cu mine, nu riști nimic. Vreau să spun nimic mai mult decât ceea ce ai și acceptat să riști. Îți dau o moarte la șaizeci de ani, cine vrea mai mult? Dacă asta se va întâmpla mai înainte, nu va fi din vina mea, ci a ta sau, ca să zic așa, a ordinatorului. În orice caz, din trei, eu sunt cel mai generos. În așteptare, imaginează-ți ce viață vei duce, căci va fi desigur o
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
avea, izbuti să se facă auzită peste larma și tunetele iscate. - Eu nu cer mare lucru, domnule santor - spuse -, doar un măgar ca s-aduc apă de la Puțul Spînzuratului. Senatorul se uită la cei șase copii sfrijiți. - Ce s-a întîmplat cu bărbatul tău? - întrebă. - S-a dus să-și caute norocul în insula Aruba - răspunse femeia cu voioșie -, și peste ce a dat a fost o venetică din cele care își pun diamante în dinți. Răspunsul stîrni hohote răsunătoare. - Bine
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
A auzit el, că s-ar duce cu furci și topoare, acolo, la Sfatul Popular, mâine, să-i schimbe pe unii. Dumnezeu știe! Nu e treaba mea, că sunt copil. Tu ce crezi? - Eu știu?! Cert este că ceva se-ntâmplă! Simt eu! Numai că... barbarii au stăpânit tot timpul lumea. Am Învățat din istorie, de la școală. - Bă tată, mânca-i-ar moșu pe ei! Așa e! Se schimbă unii pe alții ca santinelele În post! Să-și păzească starea. Tot
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Florica Dimitrescu Destul de rar se întîmplă ca o lucrare de lingvistică să fie reeditată, evident, cu excepția unor dicționare uzuale, de obicei bilingve. Dar cînd apare din nou o carte de lingvistică ea trebuie salutată cum se cuvine. Cu atît mai mult cu cît reeditarea se face
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
concept introdus de N. Chomsky, la performativ că acest termen îi aparține lui J. L. Austin. Considerăm însă că numai citarea celui care a introdus o nouă noțiune lingvistică nu este suficient dacă se indică unde și cînd s-a întîmplat așa ceva. Dacă la Austin lucrurile par simple pentru că la Bibliografia de la sfîrșitul volumului nu este menționată decît o singură carte a sa, la Chomsky nu este prea ușor de detectat în care dintre cele 7 lucrări ale autorului american - prezente
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
anumită noțiune. Astfel, la prefixoid și la sufixoid, nu există nicăieri numele lui B. Migliorini care a discutat, primul, despre acești formanți în lucrări din 1931 și din 1951. Evident, la "indice"degeaba căutăm numele cunoscutului lingvist italian! Uneori se întîmplă însă ca unele nume să apară în articole, de ex. la glosematică este citat V. Brøndal, dar la Bibliografie - nici urmă de acest reprezentant de frunte al Școlii lingvistice de la Copenhaga. La fel, dintre lingviștii autohtoni, J. Byck, amintit la
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
și nu întîmplător - a fi Aramis.). Romanele al căror pretext sînt muschetarii, ca și majoritatea celorlalte, sînt, mai întîi de toate, explicit, întretăieri de perspective ale unor morți ce povestesc cum au trăit, cum au murit și ce s-a întîmplat după ce au murit, au revenit sau au plecat din nou. În Paradis, în limb, în iad, în lună. (O altă Causerie, metaforic-metatextuală, ca și celelalte, se numește O călătorie în lună). Poate că personajelei-i bravează moartea cu atîta nonșalanță tocmai
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]