16,092 matches
-
practicanți simt, deopotrivă, în preajma lui Emil Botta, că poetul și actorul oficiază în "templul" teatrului sau al poeziei (nu întâmplător limbajul de lemn a adoptat demult termenul). Descoperind o "cheie a teatralității" în eseul de tinerețe Elogiul ipocriziei, Carmelia Leonte întărește, cu argumente solide, ideea genezei reciproce a teatrului și poeziei: spaima de lucruri (de recuzită, în teatru), cabotinismul și conștiința damnării ca o cale spre poezie, raporturile tensionale între expansiunea și claustrarea ființei, între "adăpostul pleoapei" și "exteriorul mecanic", mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Fiind concepte, instituțiile sunt greu de identificat și măsurat pentru că ele există în mintea oamenilor și, de cele mai multe ori, reprezintă cunoaștere implicită. Regulile sunt prescripții împărtășite și interpretate asemănător de către participanți despre ceea ce este necesar, interzis sau permis și sunt întărite de o manieră previzibilă în situații particulare de către agenți responsabili cu monitorizarea comportamentului și impunerea de sancțiuni. Normele sunt prescripții împărtășite care tind să fie întărite chiar de către participanți cu costuri impuse intern sau extern. Strategiile sunt planurile pe care
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
și interpretate asemănător de către participanți despre ceea ce este necesar, interzis sau permis și sunt întărite de o manieră previzibilă în situații particulare de către agenți responsabili cu monitorizarea comportamentului și impunerea de sancțiuni. Normele sunt prescripții împărtășite care tind să fie întărite chiar de către participanți cu costuri impuse intern sau extern. Strategiile sunt planurile pe care indivizii le dezvoltă în interiorul structurii de stimulente produse de reguli, norme și așteptările pe care le au față de comportamentul celorlalți într-o situație influențată de condiții
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
că singurătatea este mai greu de suportat decât boala Însăși. Puterea credinței Eram În vara anului 2009 În concediu la Techirghiol. Ocolisem o parte bună, din lacul plin de mătasea broaștei pe la mal și străjuit de niște pietre mari, ce Întăreau probabil malurile. Aleea de plimbare destul de Îngustă, era Încadrată de iarba Înaltă, Încă necosită, de multă cicoare Înflorită și alte flori apărute spontan. Din iarbă a iesit o șopârlă, cu pielea verzuie, s-a oprit un moment să mă studieze
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
care-l căutăm. Raisa ne așteaptă, a fost mai harnică, a ajuns mult înaintea noastră. O internăm pe N.C. la sectorul lehuze și apoi coborâm un etaj s-o vedem, pe Raisa. Este stabilizată, dar foarte fragil. Firul se poate întări sau se poate rupe în orice moment. Totul este în mâna Domnului, căci medicii fac tot ce pot, asta se vede și se simte. Suntem întâmpinați de șeful de secție și de medicii de gardă. Toată lumea cunoaște problema Raisei. Fiecare
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
trăirea imaginară nu ar ucide impulsul manifestării reale, căci realitatea rămâne în umbra imaginarului. Emanciparea femeii rămâne de domeniul vizionarismului și atât. Relații superficiale și comportamentul de etichetă, de carton, sunt cele care sugrumă pulsul vieții adevărate, ironia sorții este întărită, făcând destinul implacabil. Astfel furunculul de la gâtul iubitului Laurei Aston și cămașa cârpită de pe ea sunt acele amănunte semnificative ce pot schimba destinele unor oameni. Dialogurile Manuelei cu Alina sunt în fapt tot monologuri deschise, reflectări ale stărilor de moment
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o forță magică supranaturală cu rol protector, norocos. Dacă am lua definiția ad literam observăm că femeia se simte protejată de îmbrățișarea bărbatului iubit, căci ea consideră atingerea lui asemeni unui talisman. Fericirea o face vulnerabilă, dar impulsul îmbrățișării o întărește, căci ea simte în corpul ei o răscoală care-i face bine, încât și-ar fi dorit să răsară pe trupul ei un stigmat, o floare de păcat, care să-i aducă aminte mereu de iubirea pe care o simte
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Abia când cel mai mic, Elena, împlinește sapte ani, mama se metamorfozează în "femme de lettres", urmându și o chemare ce nu mai poate fi suspectată de pripă. Acest debut atipic care nu se putea să nu atragă atenția este întărit de alte câteva lucruri: opțiunea pentru proză a scriitoarei, susținerea pe care o are din partea a doi critici importanți, Ibrăileanu și Lovinescu, apartenența la un cerc de tineri moderni-mondeni și, probabil, cel mai important lucru, trecerea rapidă la roman, gen
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
lumea în care nu pot să fiu indiferentă. E lumea în care sunt considerată stranie sau nebună pentru o faptă bună. E lumea unde ajut cu ceea ce pot, măcar și cu un cuvânt bun, un cuvânt așteptat, care poate să întărească pe cineva. E lumea mea, în care îmi place să visez, în care doresc să văd viața cu alți ochi, și pe care încerc să o schimb cu ceea ce pot. Poate sunt o proastă visătoare... Mai bine să fiu considerată
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mort și el pe la 1465ă. Fiul său vornicul Drăghici a moștenit averea din Breaza până în jurul anului 1498, când izvoarele istorice îl amintesc pe fiul său cel mic, Neagoe Drăghici, drept stăpân peste aceste locuri. Cele afirmate mai sus sunt întărite de un hrisov domnesc datat 27 mai 1510. Semnat de domnul Țării Românești, Vlad cel Tânăr, hrisovul menționa: "[...] am dăruit domnia mea acest de față hrisov al domniei mele prea cinstitului Vlastelin jupân Neagoe al lui Drăghici cu fiii lui
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
de variațiile maximale care pot apare la intrarea în Stația de Epurare dacă nu sunt controlate deversările prin camerele deversoare în amonte de Stația de Epurare. Ploile maxime datorită coeficientului de scurgere ating în R.C.P. viteze foarte mari. Aceste debite întăresc decizia de refacere a camerelor deversoare în amonte de colectorul final. 2.1.2.1.3. Elemente privind debitul de infiltrații în rețeaua de canalizare a municipiului Tg. Mureș A) Determinarea debitelor de infiltrație în rețeaua de canalizare publică A1
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
amândoi. Dar nu poate ignora grijile mamei și toate frământările ei. Încearcă să-i fie alături cât îi permite statutul său de „străin”. Nimeni din cei apropiați nu trebuie să știe de „legătura” lor. Profesorul înțelege prudența Teodorei, ba chiar întărește ideea cu vreo sentență rămasă în memoria studiosului în ale limbii și culturii latine: „Quidquid agis prudenter agas et respice finem.” (Orice întreprinzi fă cu înțelepciune și ai în vedere sfârșitul). În orele întâlnirilor ratate, Domnul R. se angajează în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
convingă pe Bendrix că iubirea poate dura și fără să-l mai vezi pe celălalt. Nici pe Dumnezeu nu-l vezi, și cu toate acestea îl iubești! Un argument la care ateul Bendrix nu are răspuns. Sfârșitul femeii pare să întărească ideea, deja enunțată, conform căreia dragostea adevărată nu se termină odată cu moartea. Frumusețea ei durează, rămâne fie pe un obraz de copil, fie în sufletul celuilalt îndrăgostit, fie în pagina de roman. Concluzia mea: o iubire care se termină înainte de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
făcut să-mi regândesc viața, clădită în tinerețe pe un fundament de sugestii livrești.M-am simțit copleșit de felul sincer și direct în care ai arătat că ești gata să-mi dăruiești parte din ființa ta. Ceea ce m-a întărit în gândul că mai este ceva bun în mine, că nu sunt rătăcit cu totul în, ca să zic așa, „noaptea neîmplinirilor și dorințelor deșarte”. M-ai determinat să-mi redefinesc „rostul” sau „rațiunea de a fi”. După ce atâta vreme mi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
amintitele „vitregii ale soartei”. Este vorba de felurite „incidente de parcurs” venite din „sfera iraționalului” și care îi fac pe oameni să-și plângă de milă. „- Dar eu nu vreau să fiu unul dintre aceștia!” hotărăște Domnul R. Ceea ce îl întărește acum este conștiința faptului că există o femeie care îl iubește, iar iubirea aceasta va dăinui prin copilul lor. „Nu voi pieri cu totul!” (îl evocă din nou pe poetul latin Horatius: Non omnis moriar... - referință la perenitatea operei). Opera
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
punct de vedere strict fizic, așa ar fi normal. Iar rațiunea ne poruncește să admitem normalitatea. Scriitorul povestește mai departe că Profesorul „se încăpățânează” să-i declare Teodorei cum că iubirea lui pentru ea nu a scăzut; dimpotrivă, s-a întărit, a devenit mai profundă și a căpătat „motivații în plus”. Ea îl ascultă zâmbind: Este sigur că nu încearcă să dezvolte „o nouă teorie”? „-Dar tu nu simți la fel?” - o întreabă, ușor mirat. „-Crezi că mai am timp să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
disprețuitor din nas Ilinca. N-am venit pînă aici ca să ne așezăm la masă! N-aveți decît... cui i-i foame... Nici mie nu mi-i foame, spuse și Vlad. Eu zic să-ncepem mai repede treaba. Sigur că da! întări și Bărzăunul. Păi... Și Virgil se simți deodată grozav de rușinat. Precis că o să-l creadă toți un mîncău!... Dar nici să nu ia nimic în gură nu putea, pentru că bietul băiat uitase, de dragul comorii, să mănînce. Și-l chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vîrful stîncii, unde se afla pîlcul acela mic de brazi, s-a aruncat în prăpastie domnița Oleana, grozav de frumoasă, fiica pîrcălabului de la Cetatea Neamțului, care fusese răpită de turci. Ei, taci! strigă Ilinca înfiorîndu-se. Chiar așa? Pe cuvîntul meu, întări Bărzăunul. Așa scrie-n carte. Și cînd anume? întrebă Virgil. Cînd?... Nu spune exact cînd... răspunse Bărzăunul cu părere de rău că nu poate oferi date mai concrete. Pesemne demult, demult... în vremurile cînd ne asupreau turcii și ne prădau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a muntelui. Nu se poate să nu fie vreun loc pe unde să ne urcăm. Dar acum să mergem unde ne-am pornit, cum zice Vlad. Să cercetăm Peștera Liliecilor mai întîi, ca să ne luăm de-o grijă. Așa-i! întări Virgil. Numai haideți mai repede, că am pierdut o groază de timp tot ciondănindu-ne. De data asta porniră hotărîți să nu se mai oprească orice-o fi. Trecuseră aproape 3 ore de cînd plecaseră din sat și tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bem? Hai cu noi în expediție, îi propuse doctorul. Ești cel mai indicat pentru a studia flora și fauna peșterii, spuse și Iancu Răgălie zîmbindu-i mai mult decît un cumnat. S-ar putea să ne trezim cu mari surprize acolo, întări și Nicanor. Ar fi o cinste pentru comuna noastră dacă am descoperi cu adevărat ceea ce se spune că există. Și, în cîteva cuvinte, Matei fu pus în gardă cu tot rostul expediției. Cum era și el extrem de interesat să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rapid undele al căror sărut rece ca o mușcătură aproape că-i sfâșia pielea, ca și cum el însuși, Ivan, ar fi deve nit una cu peștele, ca și cum trupul i s-ar fi acoperit de solzi și sufletul i s-ar fi întărit în colți ascuțiți, ca de rechin. Ivan-he ringul bătuse în lung și-n lat adâncurile până când își dibuise victima. Carnea roz a somonului se desfăcuse în fâșii curate, risipite de apă într-o boare alburie. „Nu, nu!“ țipase Ivan cel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care-i curgea prin vine. Simțea nenorocirea apropiindu-se cu fiecare zi pe care fiul lui cel blond o petrecea alături de fiica lui Rodrigo, cel care pierduse Spania. De la o vreme, nu mai avea din nou somn, slăbea și-și întărise paza, după cum își sporise și numărul războinicilor. Ce era de făcut? De Julián, bunicul copilei, îl lega o datorie nescrisă. Așa își spusese, o vreme, pe când încă nu putea să recunoască în Isabel la segunda un al doilea copil al
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
departe de a-l desconsidera pentru acest motiv. Îi părea rău că fiul său nu-i fusese alături cît să-l fi cunoscut așa cum era odinioară; ar fi avut pentru ce-l admira! Dar tot răul spre bine: greutățile îi întăriseră spiritul și-l luminaseră; în ceea ce privește forța trupului nu-l avea alături pe Lupino?! Formau, de bună seamă, o echipă indestructibilă. Străbătură pădurile, mergînd voinicește, preț de cîteva zile. Nici nu realizau trecerea timpului. Întîmplări inedite, noi și noi amintiri venite
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lui Petru Rareș, când se pomenește de un anume Toader și de satul Todireani, din ținutul Hârlăului; c) În 1634, când se numea BălușeștiTodirești, ca proprietate a unui boier pe nume Hatmanu, într-un act al domnitorului Vasile Lupu, care întărește părți din Balușești. Satul Todirești s-a format din mai multe cătune care s-au extins prin defrișări ale pădurilor din împrejurimi. Conform cercetărilor realizate de Chirilă F., rușii-lipoveni s-au stabilit în Bălușești după anul 1740 venind din alte
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
frământe mintea: ce trebuie făcut pentru a-și justifica funcția? Într-o frumoasă noapte de vară, la capătul obișnuitei și enervantei vânători de țânțari care nu te lasă să dormi, ideea a venit: să-i facă pe toți vânători! Vânătoarea întărește spiritul de solidaritate, rupe zăgazurile tăcerii, șterge antipatii. În jurul unui foc cu hartane de vânat și sticla de rachiu trecută din mână în mână, he-he! ce repede își dă drumul la gură până și cel mai înrăit filosof (adică taciturn
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]