7,767 matches
-
profitînd de neatenția lui, i-o smulge. Păi nu așa, doctore, că mai avem nevoie de tine, cine știe cît stăm aici! Ia te uită! fluieră încet Lazăr cînd dezgolește puțin sticla ai și supt ceva. Nu sta cu mîna întinsă, că n-o mai vezi. Asta-i de haram, desigur, și-o să aibă soarta haramului. Nu cred că vrei să mai bei, doar mai înainte te-ai jurat... Buuuuunăăă! își lungește el buzele cît o trompă, după ce soarbe o înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la fel și azi, cînd, evident, înzăpezirea le acordă circumstanțe... Mi-nchipui că-s toți, acolo, pe baricade. Un bărbat cu o figură prietenoasă, de al cărui zîmbet se leagă amintiri plăcute în sufletul lui Mihai, îl întîmpină cu mîna întinsă: Noroc, dom' Vlădeanu! Am zis doar că ne vedem la premieră, dar m-am grăbit și am venit la vizionare; să ajutăm, pe cît posibil, spectacolul cu părerile noastre... E inspectorul din Direcția Teatrelor, cel care, întîmpinîndu-l pe Mihai toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îngroziți, privesc spre clădirea care lunecă încet, cu tot cu bucata de pămînt de sub ea și cu stejarul de alături, spre fundul iazului secat. Singura liniștită, cățelușa întinde botul mic, să atingă mîna stăpînei. Uite-o, prima întroienită arată Cornea cu brațul întins. Vlad frînează, apoi oprește freza. Cornea coboară din cabină și, împreună cu mecanicii, curăță zăpada din jurul mașinii. Forțează o portieră, o deschide și se uită înăuntru. Nimeni spune el Paulei, care s-a apropiat de mașină. Vlad scoate capul din cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
renunțăm la spectacol? o întrebă Vlad, pornind motorul, zorit de claxonul microbuzului. Cum vrei tu, Vlad, răspunde Paula, rămînînd lipită de umărul lui numai să nu se supere prietenul tău. Uite un plug! se bucură ea copilărește, arătînd cu mîna întinsă înainte, departe. Avem noroc. De ce? se necăjește Vlad. Putem zăbovi, la întoarcere, aici, la restaurant, să bem o cafea fierbinte. Oare? o ia Vlad de după umeri, iar fata rîde încet. Care restaurant, că n-am văzut nici unul. Of, ce-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
calm. Nu. Dealtfel, mă întreb dacă a avut vreun rost toată discuția. Iată o întrebare inteligentă surîde ironică femeia. Ai de gînd să părăsești încăperea, sau chem procurorul care a rămas la parter? Maria! îi strigă Mihai încet, văzîndu-i mîna întinsă amenințător către telefonul de la capătul canapelei. Cu doctorul Marcu vrei tu să te răfuiești?! Pentru o greșeală a lui de-acum douăzeci de ani? Păi ăla s-a dat jos din tren, și-a lăsat familia să se ducă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vreodată să se înțeleagă ceva din scrierile tale, că voi, romancierii, sunteți periculoși, adesea perverși, nu-i iertați nici măcar pe cei dragi; oricînd se pot regăsi în vreo pagină de carte... Soțul meu te-ar ucide, îl cunosc! Mihai vede întinsă spre el mîna femeii într-un gest plin de grație, cum numai Doamna Ana o mai făcea, cînd îl învăța în ce fel să răspundă unei femei care-și oferă mîna, "trebuie să înțelegi din prima clipă dacă ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trimită în sala de nașteri, s-o asiste pe nevasta lui Lazăr. Ce mai are în buzunarul acela fratele meu omul? întreabă Maria, arătînd către locul unde Lazăr a strecurat plicul. Dă-mi, te rog, batista rămîne Maria cu mîna întinsă. Batista de suflat nasul. La propriu, că la figurat, voi bărbații știți să faceți rost, nu le purtați în buzunare... adaugă și ia cu un gest sigur batista mototolită scoasă de Lazăr din buzunar, jenat de felul în care arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
diminuării interesului pe care Dave 2 îl manifesta față de el, dar, la sfârșitul serii, Dave 2 venise la el și îl îmbrățișase afectuos. Dan strălucea când ajunsese acasă. Îmbrățișarea aceea declanșase un val de amintiri senzuale. Amintiri despre încolăciri, membre întinse, suspine și sunete sugestive. Amintirile de ordin sexual ale lui Dan erau atât de confuze încât îi era greu să-și dea seama dacă era vorba de acte autentice sau de imagini ale unor actori care mimau sexul pentru salariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
traiectoria mașinii nici măcar cu un milimetru. Conducând cu vigoare și fermitate, își dădea seama, cu fiecare curbă străbătută, că podul suspendat forma conturul țeapăn al unei femei imense. Capul era bucla de la White City. De acolo pornea și un braț întins, care se termina la Shepherd’s Bush. Celălalt braț era aruncat peste capul siluetei. Se arcuia la cot în trei șosele, iar mâna ajungea la Acton. Spatele ei lung se curba încoace și încolo peste Notting Hill, înainte să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în cele din urmă, rugina care izbucnea în pete roșii pe zonele de metal din jurul toaletei - țevi, bazin și chiar pe balamalele de la ușa care nu se închidea. Piciorul lui Bull se înstrăina de el. Îl dezbrăcase și îl ținea întins, mișcându-l în fel și chip. Se poate să fi fost tulburat, dezorientat, confuz, dar încă avea tăria de caracter necesară (la naiba, doar se înscrisese în programul de îmbunătățire a performanțelor personale patronat de Ducele de Edinburgh, escaladase Catskills
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
avea o populație stabilă de 591.900 de locuitori. Macao (Foto: Wang Zhi) 3. Resurse Fond funciar China are o suprafață imensă și resurse funciare bogate și variate, printre care terenuri arabile, păduri, pășuni, deșerturi și lunci, toate cu suprafețe întinse. Cu toate acestea, în China există mai multe zone muntoase și puține câmpii, pământurile arabile și pădurile ocupând o pondere mică din suprafața totală a țării. Răspândirea resurselor funciare este, însă, ușor dezechilibrată. Pământuri arabile Pământurile arabile din China totalizează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de exemplu, perdeaua forestieră de protecție care acoperă nord-estul, nordul și nord-vestul țării și care este numită " Cea mai mare lucrare ecologică din lume". Pășuni China are 400 milioane de hectare de pășuni, fiind una dintre țările cu cele mai întinse pășuni din lume. Pășunile naturale sunt situate, în principal, în vastele regiuni din vestul și nordul Munților Marele Xing'an Munții Yinshan poalele estice ale Podișului Qinghai-Tibet. Pășunile artificiale se găsesc în marea lor majoritate în sud-estul țării, între terenuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
durere și moarte, toată lumea își păstrează veșnic tinerețea. Nu există amărăciune și sărăcie, doar belșug și prosperitate. Nu sunt tulburări și panică, doar fericire, pace și stabilitate. În munții și dealurile acestei țări viețuiesc păsări prețioase și animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci și herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi pomenesc în repetate rânduri copilăria sa plină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
poate compara cu mine. Nu vrei să cobori și matale să te joci aici cu mine? Auzind vorbele broscuței din fântână, broasca țestoasă de mare ar fi dorit să intre să vadă cum arată adâncul fântânii. Dar, un picioruș abia întins îi fu imediat împiedicat de marginea fântânii. Clătinând neputinciosă din cap, broasca de mare se dădu câțiva pași înapoi și îi spuse suratei din fântână: Ai văzut vreodată marea, surioară? Cât de imensă este ea! Stând pe țărmul ei, poți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mari Buddha: Manjusri, Samantabhadra, Avalokitesvara și Ksitigarbha. De aceea, acești munți constituie locuri cu o cultură religioasă îndelungată și, totodată, renumite zone turistice din China. Muntele Wutai este situat în provincia Shanxi, din centrul Chinei. Cele cinci piscuri, plate și întinse, orientate spre cele patru puncte cardinale și unul în mijloc sunt numite, în funcție de poziția fiecăruia piscul plat de est, cel de vest, de sud, de nord și cel din mijloc. Împreună formează Munții Celor Cinci Vârfuri (Wutai). De altfel, legenda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sigură îi ține calul, o alta îl ajute să descalece, indianul se furișează (ca o pisică, ca un linx) pe după stânci, ochește, țintește, vâjj!, o săgeată imaginară a pornit spre Bil, cealaltă, reală, a rămas înțepenită în coarda nefiresc de întinsă a arcului, un răcnet, aaa, inuman aproape, și Bil se prăbușește secerat, l-a împins se pare aceeași mână, agonizează, cere: apă, Frenc, apă, m-a nimerit o săgeată, Frenc îi dă apă, deși este ângenuncheat cu pușca la umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Frumoasele mele. Din cînd În cînd, se Întîmpla ca ultimul film, Înainte de apoteoza de la miezul nopții, să fie unul cu Ginger Rogers. Ginger, cea Împodobită cu bijuterii și aparent imponderabilă, Într-o rochie vaporoasă și prinzînd delicat din zbor mîna Întinsă a lui Astaire, suspendată Într-un arabesque penché, dispărea brusc, Învăluită Într-un nor de noapte, asemeni lui Euridice. Iar eu, cuibărit În Întunericul presărat de tuse și foială ce o Înghițise, Îmi imaginam că a dispărut pentru totdeauna. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
propria-i minte. În acest tărâm supraluminat dominat de violență și tehnologie, el conducea acum pentru totdeauna cu o sută șaizeci de kilometri la oră de-a lungul unei autostrăzi goale, trecând pe lângă stații de alimentare pustii de la marginea câmpiilor întinse, așteptând venirea unei singure mașini din sens opus. În mintea sa, Vaughan vedea întreaga lume cum moare într-un dezastru automobilistic simultan, milioane de vehicule azvârlite laolaltă într-o reuniune finală de vintre țâșnitoare și freon. Mi-amintesc prima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o traiectorie diferită pe apele politicii aviatice. Deseori puteam ghici numele celui mai recent amant cu mult înainte să-l divulge ea în punctul culminat al actelor noastre sexuale. Acest joc al provocării era o necesitate pentru amândoi. Când stăteam întinși unul lângă celălalt, puteam descrie o întâlnire amoroasă de la un capăt la altul, de la prima conversație ușoară la un cocteil organizat de compania aeriană și până la actul sexual în sine. Apogeul acestor jocuri era numele partenerului ilicit. Ascuns până în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cifra opt. Coada vehiculului se înălță în aer. Manechinul, Elvis, se ridică din șa, cu corpul diform în sfârșit atins de grația mișcării cu ralentatorul. Precum cel mai strălucitor dintre cascadori, acesta stătu pe pedale, cu picioarele și brațele complet întinse. Capul îi era ridicat, cu bărbia împinsă în față, într-o poză aproape de dispreț aristocratic. Roata din spate a motocicletei se înălță în aer în urma lui, și păru gata să-l lovească la baza spinării, dar, cu mare tact, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
forțând-o să se ridice și să coboare ca și când un fel de dispozitiv al creierului ar fi primit stimuli tot mai puternici dinspre blocurile înalte cu birouri. La sfârșitul orgasmului, Vaughan aproape că stătea în picioare în spatele meu, cu picioarele întinse, cu capul sprijinit de spătarul banchetei din spate, cu mâinile sub fese pentru a susține greutatea fetei care îi călărea șoldurile. O jumătate de oră mai târziu, înapoi la aeroport, am oprit mașina în umbrele parcării supraetajate din fața Terminalului Oceanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și obrajii, văzând în porțiunea de piele zdrelită de pe abdomen geometria violentă a fizicului puternic al lui Vaughan. Penisul meu urmări simbolurile crude pe care i le lăsaseră pe piele mâinile și gura lui. Am îngenuncheat peste ea pe când stătea întinsă pe diagonala patului, picioarele-i mici odihnindu-se pe perna mea, cu o mână sub sânul drept. M-a privit cu o expresie calmă și afectuoasă în timp ce-i atingeam corpul cu vârful penisului, demarcând punctele de contact ale accidentelor imaginare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o întinseră pe targă, spectatorii se uitară cu respect la rănile de pe coapsele și pântecele ei, făcându-i loc să fie dusă la ambulanță. Două femei cu batic pe cap și haine de tweed fură împinse în lături. Cu brațele întinse, Vaughan plonjă între ele. Privirea sa părea pierdută. Apucă mânerul pe care-l ținea deja o infirmieră și ajută să fie dusă targa la ambulanță. Femeia, care respira sacadat prin crusta de sânge care-i acoperea nasul, fu urcată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
eu. În momentul acela, femeia rănită probabil că murea, presiunea arterială scăzându-i, organele îngreunându-se de fluide nepuse în circulație, o mie de delte arteriale stagnante formând un blocaj oceanic al râurilor circuitului sangvin. Mi-am închipuit-o stând întinsă pe un pat metalic în secția de urgențe, fața-i însângerată și puntea nasului sfărâmată semănând cu o mască purtată într-o seară obscenă de Halloween, într-un ritual inițiatic al propriei morți. Și mi-am imaginat graficele care înregistrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
este considerat ireversibil. Himera comunistă a apărut în secolul XIX în gândirea unor intelectuali occidentali cu vederi de stânga (socialiști) dar apariția propriu-zisă, prin punerea în aplicare a acestor idei, a avut loc în 1917, în țara cu cele mai întinse granițe de pe glob (pe atunci Imperiul țarist): „Rusia, întârziată din punct de vedere economic față de Europa occidentală, este surprinsă de război într-un moment în care dezvoltarea sa era departe de a fi împlinită. Țarismul, deja contestat, nu rezistă condițiilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]