93,058 matches
-
caldarîmul/ trezind praful perdelelor ofilite// nimeni nu știe unde înnoptează// este artist ratat? un părăsit de viață?/ timpul s-a poticnit în rinichii săi?/ nimeni nu știe// din cînd în cînd se oprește/ privind spre locul stelei sale oarbe// se întoarce spre mine:/ lumea din geografia ta/ se preface că te iubește/ o singură dată în viață ești iubit/ cuvintele de laudă sînt lovituri perfide/ mai bine te nășteai antilopă/ sau iederă sau gata mort/ domnule fericirea are la capăt/ o
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
oglindă?// Deodată o draperie neagră/ cade peste locul decupat de timp" (Elegie prenocturnă). Solitudinea în care se cufundă "proscrisul" duce la halucinații cu tîlc. în timp ce parcurge ziarul matinal, aude un sunet insistent la poartă. Trage zăvorul, dar nu e nimeni. întors în casă, găsește în locul ziarului o băltoacă de sînge și aude pași grăbiți urcînd pe scara șubredă a podului. Sacrificiul e astfel omologat. Treptat, individul își pierde simțurile, se abstractizează: "îți spun noapte bună/ îmi spui noapte bună/ dar nu
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
din spatele lui i-a dat peste gură. Anglia însăși ar avea de pierdut dacă fotbalistul ei numărul unu renunță la căpitănie. Personajul publicitar Beckham a devenit mai important decît jucătorul. Același lucru s-a întîmplat cu brazilienii, care s-au întors acasă ca niște învinși fără scuze, dar în Germania au fost tratați ca mari învingători de vînătorii de autografe. Așa că, dacă e să evaluăm pînă la capăt acest campionat, publicitar vorbind n-a contat ce echipă a cîștigat, ci cum
Onoarea lui Zidane și a găștii de la FIFA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10463_a_11788]
-
Nicogosian. Pe care îl incită să povestească despre cele cinci lagăre sovietice în care a fost silit să trăiască de la 14 la 22 de ani, împreună cu părinții - cetățeni români, ridicați de la Odessa ca "dușmani" și trimiși în gulag, în Kazahstan. întors la București în 1948, a intrat la Belle Arte, unde i-a avut profesori pe Ressu, Steriadi, Dărăscu, Medrea, iar printre colegi - pe Alin Gheorghiu, Geta Mermeze, Sultana Maitec ș.a. Tot ce spune despre colegii și profesorii din perioada proletcultistă
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
apasă, dl Atanasiu a readus în minte câteva momente jenante din istoria țării. Din nefericire, am cam prins penibilul obicei al "răzgândirilor": și în primul Război Mondial, și în al doilea, și ori de câte ori le-a venit politicienilor pe chelie, noi "întorceam armele". Or fi manelele și dansul din buric formulele de "entertainment" preferat ale multor români, dar, din păcate pentru ei, soarta țării e legată de Occident și de strategiile acestuia - inclusiv cele militare. A crede că dau o lovitură politică
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
numai că s-au oferit voluntari pentru periculoasele misiuni, dar nu s-au dat în lături să ofere șpagă. Pe deasupra, n-am văzut în nici unul din reportajele de pe front vreun semn că ostașii români ar dori, in corpore, să se întoarcă acasă. Spre deosebire de politicienii ce punctează cinic în numele lor, ei arată o demnitate admirabilă și o dorință de a-și face datoria pe care nu știu câți alți români o au. Episodul "retragerea din Irak" arată în ce măsură jocurile din interior pot să primejduiască
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
roșie în cârcă, de la vulcanii noroioși, de la Nehoiu, de pe lângă Buzău, pe care o salutasem trecând pe lângă ea... Bună ziua, coană Marioară! - Bună să-ți fie inima - da^ cum îmi zisăși, de unde știi, că parcă n-ai fi dă p-aici - se-ntorsese ea spre mine cu palpumă cu tot - (în Muntenia, nu riști dacă unei femei necunoscute, la țară, îi spui Marioara...). îmi adusese aminte, fiindcă, fimeia mea, de aici, din cazul ăstălalt, pe care o văzusem din mersul acceleratului meu, după
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
imuabil și implacabil, Gérard Grisey s-a dovedit a fi, dincolo de rafinamentul și subtilitatea mijloacelor, un controlor acerb al tuturor parametrilor componistici. Ce altceva este Vortex Temporum dacă nu o constelație de arpegii, observate și analizate din toate direcțiile și întoarse pe toate părțile, chiar și cu fundul în sus atunci când relațiile de succesiune dintre durate și frecvențe se transformă în raporturi de simultaneitate? Pornind de la figurarea unui acord de septimă micșorată, Grisey oficiază un adevărat ceremonial al intersecțiilor posibile dintre
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
când ți-e greu, iar la socoteala finală, numărul anilor pierduți te face să crezi că esențialul ți-a scăpat printre degete: "doar dintr-o neglijență a atenției/ un întreg deceniu ți s-a scurs într-un singur an/ pe când întorceai distrat fața de la ceva/ ce te privea fără să te privească/ în ironia robustă a timpului...". Dramatismul versurilor lui Dinu Flămând este sporit de maxima lor concentrare. Cel puțin poemele din secțiunea o neglijență a atenției sunt ca o băutură
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
în amintirea sa, oamenii care i-au marcat copilăria părăsesc unul după altul această lume, posibila întoarcere în spațiu nu atrage după sine (de obicei, cel care pleacă, are sentimentul că timpul îngheață în momentul plecării sale și chiar dacă se întoarce după zeci de ani se așteaptă să găsească lucrurile exact așa cum au rămas în amintirea lui), întoarcerea în timp. Impresionant și reprezentativ pentru acest ciclu este poemul scris la moartea tatălui său. Voi cita doar finalul acestui amplu și impresionant
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
încercări, cînd Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Barbu Lăzăreanu au scris, fără a fi luați în seamă, cum l-au cunoscut. Mărturiile lor nu l-au scutit de anii de Canal, asupra cărora a păstrat discreție. Mărturia lui, în schimb, le întoarce, cu toate concesiile lăsate să-i scape, o mulțumire peste marginea deceniului șase, în 1964, cînd despre modernism se putea, din nou, vorbi. "Firesc, și simplu, și uman". Recuperez, de aceea, firescul din paginile memorialistice ale lui Peltz. Călătoriile lui
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
Theresienstadt, înființată cu două secole în urmă de împărăteasa Maria Teresa. Deși majoritatea rudelor și cunoscuților au murit la Auschwitz și în alte lagăre, familia Klíma a supraviețuit condițiilor inumane de la Terezín și, după eliberare, în mai 1945, s-a întors la Praga. Atras din copilărie de lumea poveștilor și a cărților, tânărul Ivan Klíma se înscrie la Facultatea de Litere a Universității Caroline, lucrând după absolvire la diverse edituri și reviste literare, unde va publica nuvele, eseuri și piese de
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
cu revendicările din ce în ce mai pregnante ale "Primăverii de la Praga". După invazia trupelor sovietice din august 1968, deși ar fi avut ocazia să emigreze, desfășurându-și activitatea timp de doi ani (1969-1970) ca "Visiting Professor" la Universitatea din Michigan, Klíma s-a întors în țară, deși devenise scriitor interzis, iar cărțile lui au fost scoase din toate bibliotecile publice. În acei ani grei de restalinizare, în Cehoslovacia a început să se formeze un nucleu de intelectuali disidenți - cu aceeași soartă ca a lui
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
ceh), îi zice într-o zi, pe un ton superior, micului Ivan, obligat de acum încolo să poarte o stea galbenă: Nu mă mai joc cu tine pentru că sunt germană!" După trei ani și jumătate, băiatul și mama lui se întorc din lagăr și, cu mari greutăți, obțin permisiunea de a intra în vechiul lor apartament, ocupat între timp de un ofițer SS. Cele două femei din vecinătate, Luisa și mama ei (tatăl murise în timpul unui bombardament pe calea ferată), îi
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
de înfrumusețare a eului n-o animă pe Jeni Acterian, caracterizată de-o "drăcească neîngăduință față de sine", postură ce alcătuiește un alibi al marii exigențe față de alții. în același timp această inconcesivitate acordă preț verdictelor sale relativ pozitive. Inconformismul său întors mai întîi cu un tăiș teribil asupra propriei ființe și abia apoi îndreptat asupra Celuilalt reprezintă un convingător instrument de valorizare morală. Unica vanitate ce și-o admite Jeni Acterian e cea a eșecului: Cînd mă întîlnesc cu E. C. sau
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
i se înfățișează la început mistuitor, stăpînit de "năroada" dorință de reîntoarcere în patrie, "la început în fiecare săptămînă, apoi lună de lună, și în sfîrșit an de an", pînă la "estomparea" treptată a simțămîntului: "Visai deci că te-ai întors în țară fără să-ți dai seama ce faci, și acolo, într-un tramvai, pe o stradă, pe lîngă Universitate de preferință, realizezi brusc că acum ești prizonierul Lor, te vor găsi, niciodată nu vei putea fugi". Cu timpul se
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
pe o stradă, pe lîngă Universitate de preferință, realizezi brusc că acum ești prizonierul Lor, te vor găsi, niciodată nu vei putea fugi". Cu timpul se conturează starea opusă nostalgiei, inhibiția proiectului de revedere a meleagului natal: "Cum să mă întorc într-o țară, pe drumurile sau pe cîmpiile căreia, la orice floare sau iarbă mai semeață, mi-aș putea spune că a crescut din groapa comună unde a fost aruncat cadavrul anonimizat al mamei mele?". Memorialista sugerează sacrificiul pe care
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
înțeles cu cît, pînă de curînd liberalii săi n-au avut asemenea idei pacifiste și sondajele de opinie independente nu arată că românii au devenit adversarii prezenței trupelor noastre în Irak. Tăriceanu a ajuns să-și închipuie că ar putea întoarce populație împotriva lui Băsescu, mizînd pe lipsa de onoare a românilor. Dacă premierul s-a înșelat unde e lipsa de onoare?
Cuvîntul României și cuvîntul lui Tăriceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10482_a_11807]
-
De pildă, pe Cicicov, personajul lui Gogol, și-l alege drept "tată al destinului nostru de suflete moarte vândute înainte de vreme". Izgonirea din paradisul culturii active e tradusă original, ca să provoace râsul involuntar al prietenilor corespondenți: "De câte ori, în vise, mă întorc în Sibiul de altădată, a doua zi dimineața mă simt ca Adam în ziua în care a primit acel șut biblic ce l-a trimis în istorie și agricultură. Două cuvinte, "istorie" și "agricultură" fac sinteza comică între două feluri
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
noastreť, făcându-vă să râdeți cu lacrimi, o noapte întreagă. Prima mea defilare cu Blaga, prima mea întâlnire cu un general rus, prima mea chemare la cadre... Doamne, ați crăpa de râs, zău...". Nu numai vocația râsului i-a fost întoarsă pe dos, dar și cariera intelectuală mutată în posteritate. Regresiunea într-un trecut imposibil de regăsit are valoare testamentară. Răul naște nostalgia binelui, dar obosește spiritul, oricât de scăpărător ar fi. În romanul Adio, Europa! "râsul bezmetic" al unui profesor
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
și coerența reacțiilor ei. Nu pot să mă plîng că sunau cinșpe telefoane, că ăia din față se foiau cumplit, că frecau și foșneau pungile de floricele - erau niște oameni absorbiți, în grade similare, de un film. Și m-am întors de cîteva ori bune să privesc publicul înainte să susțin asta. Revenind la anglofilie, primele simptome s-au manifestat de cum am ajuns, tîrîndu-mă la proiecția filmului lui Michael Winterbottom, Tristram Shandy: A Cock and Bull Story. Romanul era bibliografie obligatorie
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
să mai... comment ? Domnul președinte Traian Băsescu, abia ținându-se să nu plângă la toate Jurnalele tv de știri din 21.06: - "Diana Drăgușanu, la cei 12 ani ai săi, înțelege mai greu de ce tatăl ei, nu s-a mai întors viu acasă..." - Ea înțelege greu, da' eu nu pricep deloc de ce trebuie ca militarii noștri să ne apere țara în Afganistan și Irak!, zice Haralampy. E clar că prietenul mai are de stat la psihiatria de la Bălăceanca, așa că îi zic
"Amice, ești... idiot!" (I.L. Caragiale) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10504_a_11829]
-
de ce trebuie ca militarii noștri să ne apere țara în Afganistan și Irak!, zice Haralampy. E clar că prietenul mai are de stat la psihiatria de la Bălăceanca, așa că îi zic: - Vezi că patul tău încă e liber - vrei să te întorci acolo? Nu e normal să fiu malițios? Eugen Dumitru (Duminică 18.06, la TVR1): "- Am venit la emisiunea dvs. cu două fragmente - una de dinainte de '89 și una de după '89... Haralampy, revoltat: - Uite, și domnu' s-a folosit de manualul
"Amice, ești... idiot!" (I.L. Caragiale) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10504_a_11829]
-
o căutăm pe cea interioară. Am căutat, atunci, și drumul firesc către o democrație posibilă. La capătul acelui interval am găsit bîte în cap și urlete monstruoase: Moarte intelectualilor! Moarte studenților! Vis-ŕ-vis de Universitate, Andrei Șerban pleca, și el, proaspăt întors din exil, într-o aventură artistică și umană, deopotrivă, numită O trilogie antică. Cu altfel de discursuri, călătoream, de fapt, pe același drum, în același spațiu geografic, să-i spun, și autentic. Pe unii ne-a marcat, pe alții, nu
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
avut nici un chef să o disimulez. Aula Magna, superbă, solemnă, impunătoare, aristocratică. Personalități. Elită academică. O prezență strălucită a lui Andrei Marga, laudatio inspirat susținut de profesorii Liviu Malița și Ion Vartic. O lecție inaugurală profundă, nou prilej de a întoarce fața către sine, către drumurile vieții și ale creației, susținută cu distincție de Andrei Șerban. Sărbătoare nobilă, rafinată. Ne privim, ne bucurăm, tăcem. Sîntem undeva la capătul lumii, în țara aspră a minunilor. n
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]