49,940 matches
-
de lucru foarte util, această Bibliografie esențială... ar trebui întâmpinată cu toată bunăvoința și căldura, fără nici un reproș. Dacă, totuși, voi face câteva, ele trebuie înțelese ca pe o datorie profesională de a contribui la perfecționarea acestui instrument de lucru: întotdeauna e loc de mai bine. Cercetătorii implicați recunosc, prin vocea lui Dan Grigorescu din cuvântul înainte, inevitabila subiectivitate a selecției de scriitori și chiar a modului de lucru, de punere în pagină a informațiilor, de aceea e cu atât mai
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
considera că tendința epocii era contrară înmulțirii derivatelor feminine: "astăzi se folosește puțin femininul numelor de meserii"; "în general, se formează mai puțin feminine de la masculine"; "se folosește deci masculinul și pentru feminin: tovarășa inginer" (p. 258). E interesant, ca întotdeauna, să comparăm situația din română cu cea din alte limbi romanice: dicționarele franceze înregistrau în genere doar masculinul ministre (de exemplu: Le Petit Robert 1991), eventual și femininul mai vechi ministresse (Trésor de la langue française). Pentru italiană, Zingarelli 1994 cuprinde
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
examinare sistematică a reprezentărilor literare romane asupra spațiului punic cu dimensiunile sale reale ori legendare, examinare axată asupra felului cum i-au imaginat latinii pe rivalii lor construindu-și implicit și o imagine despre ei înșiși. Cartagina i-a preocupat întotdeauna și pe autorii latini, atât în perioada de concurență și conflict între cele două state, cât și mai târziu. Operele istorice, a lui Titus Livius în primul rând, lucrări care, în principiu și în intenție, prezintă lucrurile obiectiv, nu oferă
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
se face. În mod impersonal-Ťajutatť. Căci dacă Ťse faceť nu înseamnă că se și semnează, că cineva anume Ťfaceť canonul, poate fi acuzat sau elogiat de instituirea lui și de înlocuirea altora." sau "În literatura română, spre deosebire de literaturile Ťcanoniceť, canonul întotdeauna existent este și unicul, fără alternativă. Dacă există Ťbătălie canonicăť ea nu s-a produs, la noi, decât în sincronie, în succesiune (pe post de istorie și de Ťsinteză inefabilăť), dar niciodată în contemporaneitate: canonul actual nu este înconjurat de
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
Bogdan Brătescu scrie bine și natural, romanul are și umor, deși nu pe cât ar fi în stare autorul, și, chiar dacă am formulat obiecțiile de mai sus, imaginația speculativă și predispoziția pentru documentare rămâne un mare atu pe care îl avea întotdeauna în fața majorității prozatorilor de azi.
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
personalități fără relief, care confecționau o literatură-propagandă extrem de utilă; pe de altă parte, în toate structurile politice criminale caracteristice secolului XX literatura a ocupat, prin reflex, o situație privilegiată: nu numai pentru că visul cenzurii din statul totalitar l-a reprezentat întotdeauna producția literară complet aservită propagandei politice, dar și pentru vocile nonconformiste căpătau în aceste condiții un relief sporit. Purtătorii lor s-au transformat uneori în eroi naționali. Niciodată importanța socială a scriitorului n-a ajuns la fel de mare ca sub regimurile
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
Catrinel Popa Există - trebuie să mărturisesc - o categorie de scriitori care mi-a inspirat dintotdeauna mai multă admirație decât ar trebui, poate, să îngăduie spiritul critic. O admirație, ce-i drept, "intermitentă", amestecată întotdeauna cu stupoare. Este vorba de autorii cu debut relativ târziu și care, neavând inițial o formație umanistă, virează brusc, de la un anumit punct, și de multe ori împotriva propriilor pronosticuri, către literatură. Iar unii dintre ei demonstrează că au, într-
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
incursiune complice în istoria poeziei românești, de la primele creații populare, trecînd prin simbolism și poezia avangardei, pînă la poezia anilor '60 și manierismul specific liricii lui Șerban Foarță. În lirica lui Cristian Bădiliță nimic nu este ceea ce pare a fi. Întotdeauna, dincolo de aparenta simplitate a versurilor se ascunde altceva, o mică șaradă, un joc al inteligenței, o punte de comunicare către poezia unei alte epoci. Unele versuri par a fi extrase din romanțele lui Minulescu, fără a fi însă din Minulescu
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
autor. Până la urmă, am putea spune speculând situația că, vor-nu vor, și scepticii diaristicii se confesează, nu-i așa? Dar nu e cea mai corectă deducție. Ni l-am amintit pe G. Călinescu prea rar în ultima vreme și nu întotdeauna în contexte favorabile. E cazul să-l invocăm acum în această dispută dintre ficțiune și nonficțiune, dintre construcția estetică și confesiunea liberă, acum când balanța înclină clar în favoarea celor dintâi (ficțiune și construcție narativă). Opțiunea criticului e pentru confesiunea sublimată
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
strânsă, explicită, dar G. Călinescu preferă să repete la intervale imprevizibile această repulsie față de exprimarea unei subiectivități nesemnificative, înglodată în senzații pasagere și afecțiuni obscure. Jurnalul de călătorie al lui Stendhal arată - după părerea criticului - "că marele creator a fost întotdeauna un memorialist mediocru", pierdut într-o "perfectă ariditate și insensibilitate față de lucruri" (p. 45, taxat aspru ca "simplu notes prozaic" încă o dată, la p. 257). Logica inutilității unei astfel de experiențe a scrisului non-fictiv merge mai departe: "Înseamnă zilnic pe
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
a scrisului, vă repliați pe temeiurile mitului. Pe de altă parte, pentru a descrie unele experiențe umane atribuite personajelor dumneavoastră, faceți studii de caz pe teren. Care este legătura dintre lumea mitului și intimitatea realului. M.T.: Găsesc că se întîlnesc întotdeauna realitatea cu mitul. De fiecare dată cînd merg pentru documentare pe teren, mă lovesc de mit. Un exemplu: Am vrut să studiez mai îndeaproape pulsul subteranelor metroului parizian. L-am însoțit pentru asta pe un conducător de metro de la un
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
grijă. Directorul a pus mîna pe mine, iar eu nu sînt în stare să spun nu, așa că mă obligă să merg cu regularitate să-i văd. Sînt 150 de copii de care au grijă tot atîția angajați. Este îngrozitor!. Revin întotdeauna dărîmat de acolo. Sînt unii copii arși din cap pînă în picioare, cu măști pe figură care să le rețină pieile și cărnurile ca să nu se desprindă!... Sînt alții țintuiți tot timpul pe burtă pe tărgi rulante, cu greutăți atîrnate
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
profesor de geografie. Sînt convins că nimeni în lume nu știe să vorbească asemenea lui despre un munte, un fluviu, despre mare și despre cîmpii... E un peisagist miraculos. Mă enervează că atunci cînd lumea vorbește de peisagiști, se gîndește întotdeauna la pictori. Dar scriitorii sînt și ei peisagiști, mai mult sau mai puțin, unii nu sînt defel, alții sînt admirabili. Unii sînt chiar excesivi, Balzac, de pildă, e ucigător, începînd cîte un roman cu 50 de pagini de descriere și
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
homeric. Am dat nu întâmplător aceste nume, pentru că ele reprezintă tot ce-are mai spectaculos pesedismul în materie de intelectuali. Adică aceeași veche gardă a băieților obișnuiți să sufle în trâmbița partidului, oricare va fi fiind acela. Servilitatea a fost întotdeauna aducătoare de arginți și de posturi grase, așa că amănuntele referitoare la etică, valoare sau competență sunt irelevante când le rostim în legătură cu acești domni. Nu-mi rămâne decât să sper că seria conferințelor va continua și că românii vor putea să
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
două, menținând totodată o anumită tensiune între ele. În același spirit, Zholdak mizează pe conflictul dintre "ancorarea" produsă de titlul unor piese - Hamlet, Pescărușul, Othello - și spectacolul eliberat de responsabilitățile implicate de tratarea acestora. Textele vechi sau autorii cunoscuți presupun întotdeauna un prealabil admis căruia Zholdak îi contestă orice autoritate. El îl agresează, îl deturnează, îl face țăndări, dar, în același timp, pentru a instaura un climat de fricțiune care irită sau seduce are nevoie de un text. Altfel, s-ar
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
pe toți cei susceptibili să fi servit într-un fel sau altul vechiul regim. "Talibanul" Bădiliță vede însă lucrurile mult mai nuanțat. El încearcă, în spirit creștin să găsească fărîma de umanitate ascunsă în fiecare om și care face ca întotdeauna să mai existe o speranță: "Personal, încerc să-i judec pe acești oameni (scăldați în ape tulburi, cei care au făcut minime compromisuri, carieriștii improvizați, duși de nas, idealiștii vanitoși) nu după ce au fost sub comuniști (atunci mai nimeni nu
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
am așezat pe o boccea cu rufe. Și stătea jos bătrînul ca un bătrîn. Obosisem. (Era pauza mea. Legitimă, sînt mai bătrîn decît ei cu zece-cincisprezece ani.) Iar între timp Ciubik polemiza cu înverșunare. Ciubik e de-al nostru. Ca întotdeauna. Turnătorul erudit dădea energic din mîini, descriindu-ne periferia Parisului, ultimele zile ale lui Nicolas de Staël. Prin fumegarea albăstruie, prin fum și prin cearta vocilor vanitoase, nu puteam să nu apreciez nesecata lui forță vorbăreață. Dar și ceilalți vorbeau
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
și o femeie, înaltă, cu șolduri. A pus ochii pe mine. Dacă despre un underist se vorbește în gura mare, asta le impresionează pe femei: femeia e deschisă ca natura, ca stepa, e uscată și, în acest sens cîmpenesc, așteaptă întotdeauna (dar dacă?) pe un bărbat cît de cît în carne și oase, cît de cît promițător - un adevărat ochi receptiv, ager. Cu apartament. Cu metri p. calzi aproape de metrou. Nici măcar cu gîndul nu m-am legănat în stepa ei (eu
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Se pregătea să-mi dea la cap numai așa, ca să se încălzească. Și pentru ca la întrebările lui, omul (eu) să răspundă mai repede, mai vioi. Simțeam că ochește și mă mutam de pe un picior pe altul, schimbînd distanța dintre noi. Întotdeauna ți-e milă de cap. N-are decît să mă pocnească, dar să nu ochească - iată pantomima care se jucase, timp de un minut sau două, între noi, în semiîntunericul spălăcit. Dar acum se răzgîndise: Mi-a înapoiat bancnota; și
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
a unui evreu din România emigrat în Canada. Ludovic (Louis) Veghe (al cărui nume de familie la naștere era Nachtigal) povestește avatarurile propriei sale existențe, încercînd să îi pătrundă sensurile și resorturile ascunse. Faptele în sine au relevanța lor (nu întotdeauna foarte limpede și ușor de deslușit), dar mai important în viziunea unui scriitor care este și un excelent teoretician al literaturii este modul în care sînt ele povestite. A trăi este una, iar a-ți povesti și, implicit, chiar într-
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
accesibil, cu accente subiective, al textelor, cărora nu le lipsește însă aparatul științific necesar. Cititorii cunosc tonul polemic și dispoziția combativă a profesorului Alexandru Niculescu: ai cărui principali inamici sînt clișeele de gîndire, stereotipurile, banalitățile fals patriotice. Textele sale sînt, întotdeauna, voit provocatoare, respectînd regula de bază de a lansa idei: chiar cînd trezesc unele îndoieli și dezacorduri, chiar cînd unele accente polemice par exagerate, ele scot gîndirea din inerție și o aduc, cu o pedagogie superioară, în starea firească de
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
potrivit." Eternul masochism al lucidității, care va spori miza unei remarcabile autoscopii. La finalul cărții, certificând un matur talent și o eternă juvență, câteva sfaturi, precum: a învăța din viață că oricât de subțire am tăia felia, ea va avea întotdeauna două fețe " că iertarea presupune o practică îndelungată, că omul rămâne mai departe răspunzător de faptele sale, oricât regret i-ar pricinui ele, că doi oameni pot privi unul și același lucru și să vadă fiecare cu totul altceva " că
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
fețe " că iertarea presupune o practică îndelungată, că omul rămâne mai departe răspunzător de faptele sale, oricât regret i-ar pricinui ele, că doi oameni pot privi unul și același lucru și să vadă fiecare cu totul altceva " că e întotdeauna greu să alegi între dorința de a fi pe placul altuia și nevoia de a-ți susține deschis propriile convingeri. Că atâta vreme cât trăim avem dreptul să sperăm...
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
Constantin Țoiu Excesele, care sunt întotdeauna, o nesocotire a căii de mijloc, se răzbună când ele se fac în dauna unor genii. Anume, prin dorința puternică de a se evita un lucru care, altfel, ar compromite ideea în numele căreia excesul se produce... Pe scurt, Dumnezeul Vechiului Testament
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
în schimb compensații, aceste obligații nu-i dezonorează pe scriitori". Să luăm lucrurile sistematic. Rubrica săptămânală, Contrafort, pe care o scriu în România literară de la începutul lui 1993, adică de vreo doisprezece ani, n-a angajat niciodată redacția. A fost întotdeauna vorba de opiniile mele, și nimic mai mult. Mă simt, totuși, obligat să spun că precizarea cu pricina e fără obiect, pentru că n-am scris nici în articolul citat, nici în altul, că guvernanții României n-au obligații față de cultură
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]