1,090 matches
-
de apă curgea de sub mobilă înaintînd spre mijlocul odăii. ― Inundație! țipă bătând cu pumnii în prima ușă. Ne inundă! Popa deschise prudent rostogolindu-și ochii mici. Părea că adulmecă. ― Ce-i? mârâi iritat, hotărîndu-se în sfârșit să iasă. Prin ușa întredeschisă se vedea patul neatins. ― Ne inundă! repetă Valerica Scurtu. Se repezi apoi la scrin încercînd inutil să-l împingă. ― Ce s-a întîmplat? se interesă Panaitescu. Omul se mișca ușor. Nu-l auzeai niciodată în baie, în bucătărie, când umbla
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i trombon? Celălalt, adâncit în calcule complicate, nu-i răspunse. Valerica Scurtu rămăsese cu ochii pe fereastră. Un colț desprins al perdelei lăsa să se vadă o lună galbenă, în zdrențe, închipuită de un pictor nebun. Femeia ținea gura ușor întredeschisă. N-avea reprezentarea concretă a sumei. Doar o cifră cu multe zerouri, apoi, cu un efort de imaginație, mantoul de astrahan și guler de vulpi visat de pe vremea bacalaureatului, o broșă de aur în locul cățelului ieftin din duble, un apartament
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în privința asta două articole de psihologie, dintre care unul este semnat de cel mai mare dintre Negatiștii noștri în viață, Edward Gonish. Cu coada ochiului, Hedrock văzu că trupul subțirel și mlădios al femeii se apleca înainte, că ținea buzele întredeschise, ochii larg deschiși cu profund interes. Întreaga ei ființă părea să reacționeze la fiecare din cuvintele lui. ― Ce a spus Gonish despre mine? întrebă ea aproape în șoaptă. Hedrock sesiză momentul de intervenție, cu un oarecare șoc. "Acum, se gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Pratt, ultima pagină este prima dintr-o carte care își așteaptă facerea. Silueta lui Browne, martorul acestei tulburi povești de dragoste și de moarte, se confundă cu decorul miraculos al unui univers ce își păstrează misterul. Mărturisirea fostului tambur lasă întredeschisă o altă poartă ce comunică cu domeniile vaste și impenetrabile ale imaginației. * L’homme de papier este ocazia dată lui Milo Manara de a se reîntoarce către un teritoriu familiar prozei grafice europene postbelice. Această recitire iconoclastă a westernului, vizibilă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
numai o clipă. Pe urmă mă așezam în fotoliu și mă priveam în oglinzi; nu se mai auzea nimic, murea și marea, murea lumina stelelor, murea totul; rămâneam eu și "ceilalți" care închideau ochii odată cu mine, mă pândeau cu pleoapele întredeschise și, dacă mă mișcam într-o parte, în aceeași fracțiune de secundă se mișcau și ei; caraghios și înfricoșător de prompți. Cât privește figura Bătrânului, ea devenea din ce în ce mai îndepărtată de realitate și mai aproape de vis, ca a unui zeu în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oprit, părând să-și caute un echilibru, apoi a luat-o în fugă spre doctor, s-a oprit iarăși, s-a răsucit de câteva ori cu un mic chițcăit și a căzut, în sfârșit, cu sângele țâșnindu-i prin botul întredeschis. Doctorul îl contemplă un moment și urcă spre apartamentul lui. Nu la șobolan se gândea. Acest sânge țâșnit îl ducea la preocupările lui. Soția sa, bolnavă de un an, trebuia să plece a doua zi într-o stațiune de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
seama că interlocutorul său adormise adânc în fundul fotoliului. Și, înaintea acestui chip pe care de obicei un aer de blândețe și ironie așternea o expresie de veșnică tinerețe și care, brusc relaxat, cu un firișor de salivă lunecând printre buzele întredeschise, lăsa să se vadă uzura și bătrânețea, Rieux simți cum i se urcă un nod în gât. Numai după asemenea slăbiciuni putea Rieux să-și dea seama cât era de obosit. Sensibilitatea îi scăpa de sub control. Ferecată în cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
corului și preoții vorbesc pe deasupra mormintelor lor și spiritul pe care ei îl propagă izvorăște din această cenușă în care copiii și-au adus totuși partea lor." Când Rieux a ieșit, un vânt violent a năvălit cu putere prin ușa întredeschisă și i-a izbit în plin pe credincioși. Aducea în biserică un miros de ploaie, o mireasmă de trotuar ud care îi lăsa să ghicească înfățișarea orașului înainte ca ei să fi ieșit. În fața doctorului Rieux, un preot bătrân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-se să pună cea mai valoroasă cutie înapoi pe raftul de sus al dulapului încuiat, auzi un zgomot. Metalic. —Hei! Huda? Nu primi nici un răspuns. Poate că nu era nimic. Poate să a lăsat ușa metalică a camerei de lucru întredeschisă și a trântit-o vântul. Nu conta. O să închidă cutia și o să plece. Dar apoi se mai auzi un sunet. De data asta zgomot de pași, fără îndoială. Ahmed se întoarse și văzu doi bărbați apropiindu-se de el. Amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
luminile erau aprinse și se auzea muzică. O melodie melancolică, tulburătoare. Mahler, presupuse Maggie. Era cu siguranță cineva acasă. Bătu o dată încet cu ciocănelul metalic în ușă, apoi mai energic. La a doua încercare, ușa se deschise ușor. Fusese lăsată întredeschisă, exact ca în casele de doliu pe care Maggie și le amintea din Dublin, deschise tuturor vizitatorilor, zi și noapte. Holul era pustiu, dar casa părea primitoare. Mirosea chiar, Maggie era sigură de asta, a mâncare gătită. Bună seara! Doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
secrete de la vreun membru de partid loial. Militarii fanatici se pot preta la orice. — O, ce nostim! țipă Dorian. Împreună cu Ignatius, porni spre curtea interioară. Dinspre zona casei destinată sclavilor, se auzea cineva țipând și cerând ajutor. Deși ușa era întredeschisă, Ignatius se aruncă totuși în ea, spărgând câteva panouri de sticlă. — O, Doamne! strigă el privind scena din fața lui. Au atacat! Se uită spre micul marinar care era încătușat și legat de perete. Era Timmy. — Ai văzut ce mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă puteți Îndruma spre adresa asta, mi-ar plăcea să mă duc s-o vizitez cândva. În timp ce mătușa Zeliha cerceta scrisul de pe bucata de hârtie, Asya a observat că ceva o frământa pe mătușa Feride. Aruncând priviri alarmate spre ușa Întredeschisă a balconului, părea agitată, ca cineva care se trezise că trebuia să Înfrunte o situație periculoasă și nu știa pe ce cale s-o apuce. Asya s-a aplecat spre ea și Întinzându-se peste pilaful aburind, i-a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
erau așezate pe pleoape ca acestea să nu se ridice. În gură Îi turnaseră câteva linguri de apă sfințită de la Mecca. Lângă cap, pe o farfurie de aramă, ardeau câteva bucăți de santal. Deși ferestrele nu erau deschise, nici măcar ușor Întredeschise, fumul din Încăpere se Înviora la fiecare câteva minute, de parcă ar fi fost purtat de o briză impreceptibilă, care se strecura Înăuntru de undeva, din spatele pereților. Când se Înviora astfel, fumul plutea În zigzag În jurul divanului, topindu-se În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
izbutit să ajung pînă la cabina telefonică. M-am tîrÎt pe sub paturi, am Înaintat tîrÎș pe culoare precum un soldat de elită? Nici pomeneală. Cu un remarcabil sînge rece, Îmbrăcat În pijamaua furnizată de armată, am Împins ușa dormitorului rămasă Întredeschisă și m-am Îndreptat cu un pas hotărît spre cabină. Tocmai eram gata să ridic receptorul cînd am văzut venind un ofițer. Voia și el să dea telefon. Ca să nu am probleme, i-am cedat locul schițînd un vag salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
numai o clipă. Pe urmă mă așezam în fotoliu și mă priveam în oglinzi; nu se mai auzea nimic, murea și marea, murea lumina stelelor, murea totul; rămâneam eu și „ceilalți” care închideau ochii odată cu mine, mă pândeau cu pleoapele întredeschise și, dacă mă mișcam într-o parte, în aceeași fracțiune de secundă se mișcau și ei; caraghios și înfricoșător de prompți. Cât privește figura Bătrânului, ea devenea din ce în ce mai îndepărtată de realitate și mai aproape de vis, ca a unui zeu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eu sunt un Tigru. Dintr-o singură mișcare te Împing pe tine În mijlocul Încăperii, și Îți smulg tricoul, rup cingătoarea acelei cuirase ce ascunde farmecele pântecului tău de ambră. Acum tu, În palida lumină a lunii ce pătrunde prin ușa Întredeschisă, te ridici, mai frumoasă decât șarpele care-l seduse pe Adam, trufașă și fără rușine, fecioară și prostituată, Îmbrăcată doar În puterea-ți carnală, căci femeia goală e femeia Înarmată. Klaft-ul egiptean Îți coboară de-a lungul pletelor stufoase, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui finală, foarte lungă, nu se Întrerupsese deloc: imperceptibilă pentru cei de față, mai ieșea Încă din pâlnia trompetei ca o suflare ușoară, un firicel de aer pe care el continua să-l insufle muștiucului, ținând limba Între buzele abia Întredeschise, fără să le apese pe ventuza de alamă. Instrumentul se menținea Îndreptat Înainte, fără să fie apropiat de față, prin simpla Întindere a coatelor și a umerilor. Jacopo continua să emită iluzia aceea de notă pentru că simțea că În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
oficial, ea dă buzna În Încăpere plină de voioșie. El e tot În maieu și chiloți. În timp ce el se rade și se spală pe dinți, ea urmărește știrile la televizor și Îi trasează liniile directoare ale misiunii lui prin ușa Întredeschisă a băii. — Tipii ăștia sînt niște super-șmecheri. Nu văd decît software În fața ochilor, de aceea am considerat că ar fi o idee bună să le vorbești despre artă, poate și despre filantropie. Ia uite! Săraca Monica! Guvernul cheltuiește șase milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
odaia cameristei, s-a întors înspăimântată spre Gaston și i-a strigat: — Unde-i camera ta? Repede! Du-mă în camera ta! — ...? — Te implor! Înainte să aibă Gaston timp să-i răspundă, ea a și ochit ușa care fusese lăsată întredeschisă și a țâșnit înăuntru, cu Gaston după ea. — Te rog, ajută-mă! Te rog! A repetat rugămintea de câteva ori, pentru că auzea voci pe coridor apropiindu-se de ușă. Gaston i-a privit, neputincios, chipul desfigurat și disperat. — Ajută-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
străin, să știți că e la infirmerie. Vă rog să coborâți la subsol și să așteptați pe coridor. Coridorul îngust de la subsol era luminat foarte slab. Acolo se afla sala de interogatoriu și biroul detectivilor. Ușa sălii de interogatoriu era întredeschisă și au văzut doi polițiști stând jos pe o rogojină. Mâncau udon. — Ați venit după străin? întrebă unul din polițiști, ieșind grăbit din birou și îmbrăcându-și haina în timp ce vorbea. Era lat în spate și arăta ca unul care practicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
alt obiect cu care și-ar putea face vreun rău. Dar nu și cei de la infirmerie. — Se pare că ești bine documentat. — Normal. — Bănuiesc că nu după o singură experiență... nu doar după o noapte de beție, nu? Prin ușa întredeschisă se vedea un șir de celule, ca niște cuști, cu sandale din paie aliniate în fața fiecărei uși. După numărul de sandale, au presupus că sunt trei-patru persoane într-o celulă. O femeie șchioapă se întorcea de la toaletă, însoțită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trecut decît cîteva săptămîni, așa că Încă nu vrem să spunem nimănui. — Nu-ți fă griji. Secretul tău e În siguranță. Își duce solemn o mînă la inimă și-apoi mă ia iarăși În brațe. 8 Trag cu ochiul prin ușa Întredeschisă a camerei de zi, la grupul de oameni adunați ca să toasteze În cinstea noastră și să ne ureze noroc la nuntă, pînă la care n-au mai rămas decît două zile, și surîd la ideea că Îmi face atîta plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și se ferește să deschidă gura mai mult decât e necesar pentru a rosti într-un fel chinuit cuvintele. Dacă-i vine să râdă, strânge buzele ca să nu-și dezvelească gingia goală și se zguduie de râs cu gura abia întredeschisă. Gestul acesta îi cere, firește, o continuă supraveghere. Trebuie să-și controleze impulsul de a râde natural. Și sunt convins că asta l-a crispat și interior. Frica de a-și arăta gura goală i-a limitat libertatea și în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
erau gata să-i sprijine. Împăratul voia înapoi Italia și era dispus la orice ca s-o aibă. Am stat de vorbă cu Rotari ca să-nțeleg dacă și el, explicându-i situația, bănuia ceva. M-a ascultat atent, cu ochii întredeschiși, așteptând să termin. - Preoții ăștia își au sălașul la Oderzo, banii și sarea animală dovedesc acest lucru. Oderzo este o cangrenă bizantină în regatul nostru, dovadă că într-acolo se-ndrepta trimisul exarhului. Nu crezi că acolo se pune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
creând din ele figuri fabuloase. Privirea îmi era dincolo de Vibana și, trezindu-mă din visare, mi-a alunecat pe chipul ei. Am rămas uluit. Era fin și delicat și, absorbită cum era de lucru, își reliefa grațios în afară brațele întredeschise. Am observat-o îndelung; ea și-a dat seama și s-a întors spre mine surâzând. Nu-mi dădusem seama cu adevărat de frumusețea ei, fiindcă Vibana era una dintre acele femei care nu au nimic extraordinar și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]