1,080 matches
-
foarte mîhnit, pentru că aflaserăți că a fost bolnav. 27. Ce-i drept, a fost bolnav, și foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Și nu numai de el, ci și de mine, ca să n-am întristare peste întristare. 28. L-am trimis dar cu atît mai în grabă, ca să-l vedeți și să vă bucurați iarăși, și să fiu și eu mai puțin mîhnit. 29. Primiți-l deci în Domnul, cu toată bucuria; și prețuiți pe astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi. Curățiți-vă mîinile, păcătoșilor, curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită! 9. Simțiți-vă ticăloșia; tînguiți-vă și plîngeți! Rîsul vostru să se prefacă în tînguire, și bucuria voastră în întristare: 10. Smeriți-vă înaintea Domnului, și El vă va înălța. 11. Nu vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților! Cine vorbește de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbește de rău Legea sau judecă Legea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
cruț. 24. Nu doar că am avea stăpînire peste credința voastră; dar vrem să lucrăm și noi împreună la bucuria voastră; căci stați tari în credință. $2 1. Am hotărît dar în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare. 2. Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aștept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine? 3. Și v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să n-am întristare din partea celor ce trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
întorc la voi cu întristare. 2. Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aștept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine? 3. Și v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; și sunt încredințat, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. 4. V-am scris cu multă mîhnire și strîngere de inimă, cu ochii scăldați în lacrimi, nu ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
V-am scris cu multă mîhnire și strîngere de inimă, cu ochii scăldați în lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să vedeți dragostea nespus de mare pe care o am față de voi. 5. Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a întristat numai pe mine, ci pe voi toți; cel puțin în parte, ca să nu spun prea mult. 6. Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulți; 7. așa că acum, este mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
căpătat prin mulți, să facă să sporească mulțumirile spre slava lui Dumnezeu. 16. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinlăuntru se înoiește din zi în zi. 17. Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. 18. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; și chiar dacă mi-ar fi părut rău - căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puțină vreme)9. totuși, acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăință. Căci ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveți nici o pagubă din partea noastră. 10. În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mîntuire, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
puțină vreme)9. totuși, acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăință. Căci ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveți nici o pagubă din partea noastră. 10. În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mîntuire, și de care cineva nu se căiește niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea. 11. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveți nici o pagubă din partea noastră. 10. În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mîntuire, și de care cineva nu se căiește niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea. 11. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
aveți nici o pagubă din partea noastră. 10. În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mîntuire, și de care cineva nu se căiește niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea. 11. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate, voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta. 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
aproape și din depărtare. 21. Le poruncea să prăznuiască în fiecare an ziua a patrusprezecea și a cincisprezecea a lunii Adar, 22. ca zile în care căpătaseră odihnă, scăpînd de vrăjmașii lor. Le-a poruncit să prăznuiască luna în care întristarea lor se prefăcuse în bucurie și jalea lor în zi de sărbătoare, și să facă din aceste zile niște zile de ospăț și de bucurie, cînd să-și trimită daruri de mîncare unii altora și să împartă daruri celor lipsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
bine să te duci într-o casă de jale decît să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfîrșitul oricărui om, și cine trăiește, își pune la inimă lucrul acesta. 3. Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feței, inima se face mai bună. 4. Inima înțelepților este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. 5. Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decît să asculți la cîntecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
o casă de jale decît să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfîrșitul oricărui om, și cine trăiește, își pune la inimă lucrul acesta. 3. Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feței, inima se face mai bună. 4. Inima înțelepților este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. 5. Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decît să asculți la cîntecul celor fără minte. 6. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
pe masa de opera ție. În acea zi am făcut o criză de necredință, pe urmă am detestat religia, dar mai târziu Sergiu mi L-a readus pe Dumnezeu în suflet. — Nu erai prea cuminte... Ioana zâmbi sub norul de întristare care-i trecea pe chip. — Într-un an, de Sfântul Nicolae, am găsit în pantofii pe care-i pusesem pe pervazul ferestrei mele o nuia! Încă de mică, aveam un temperament teribil. La cinci ani am căpătat o chelfăneală memorabilă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu le văzusem până atunci. Am fost atât de impresionată de frumusețea, de spiritualitatea frescelor pictate pe afară și pe dinăuntru, de atmosfera locurilor, încât am vrut să rămân acolo pentru totdeauna. — Să te călugărești...? am tresărit, ieșind din ceața întristării. — Da, încuviință Ioana. Dilema era că nu știam ce mânăstire să aleg. Tânjeam după o altă viață, dar n-a fost să fie. Când m-am întors de-acolo, în fundul sufletului meu strălucea Divinitatea. Doi ani de zile am pictat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
aici pînă Mă voi ruga." 33. A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, și a început să Se spăimînte și să Se mîhnească foarte tare. 34. El le-a zis: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneți aici, și vegheați! 35. Apoi a mers puțin mai înainte, S-a aruncat la pămînt și Se ruga ca dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela. 36. El zicea: "Ava, adică: Tată, Ție toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Popescu-Sireteanu, Cuvinte românești fundamentale, vol. I, Ediția a II-a revăzută, Editura Alfa, Iași, 2007. limba noastră pornind ca interjecție, a parcurs un lung traseu până a fi substantivul „doina” de astăzi, cântând dorul, bucuria, iubirea și ura, suferința și întristarea, ea fiind cântecul suferințelor sufletului românesc. Doina e poezia însingurării și a dorului, e glas de jale și de dor, e viers cu foc, e un dor al despărțirilor și al îndepărtării, iar rădăcinile ei stau la temelia dăinuirii noastre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cu pivniță și casă “la poarta Curții gospod dispre Gunoi”. --Și să mai spui că o față bisericească fuge de crâșmă precum dracul de tămâie - am auzit vorba mormăită în barbă, însoțită de semnul crucii.. A urmat un moment de întristare. Bătrânul parcă nici nu îndrăznea să privească spre mine. L-am lăsat să-și rumege năduful... În cele din urmă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, cu chip liniștit și luminos, a reluat: --Nu știu dacă și tu gândești
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
amurg odatå cu luna în fugå a stelei cåzute aripå - drug deschizând cerului sipetul -rug Versul încins prins peste frunte cununå de foc a locului loc joc în mijloc de våpaie rece Stigmatul poetului rimă însângeratå a visului cuprins de întristare
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1627]
-
spre cele împrăștiate. -Cele albastre,vă rog, așezați-vă pe raftul din mijloc! Uneori m-ați derutat. Nu mai știam ce culoare are cerul. Ele s-au prins de mîini, sprijinindu-se și au pornit mohorâte, plecându-și capetele cu întristare. -Gândurile negre, ascundeți-vă după cele violet! Ați fost lacome! Ați ros o parte din inima mea! Pariez că nici nu știați de întreruperea programului „inimi pentru inimi”! E recesiune! Prietenele mele nechemate s-au făcut mici și s-au
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
om, abia călcata. Stăteau pitiș sub frunze ruginii, Surori dorminde-n somn îmbrățișat. Păstrăm pe prima pentru altă zi! Dar mă-ndoiam vreodată că voi reveni Pe-un drum ce-n urma l-am lăsat. Și-n timp voi spune cu-ntristare Povestea care greu m-apasă: Din două, ales-am o cărare Ce-n codru nu are căutare Și gîndu' acesta nu mă lasă. Robert Frost Popas lîng-o p\dure într-o sear\ cu ninsoare Eu știu pădurea cine-o stăpînește
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
telefonul, Eu plec în controlul clèdirii, mè anunțè el, am închis poartă, Măi rèmân o orè, cel mult, Pânè atunci sunt gata și eu cu rondul, Bine! E trecut de zece și nu-mi dau seama de unde-mi vine atâta întristare, ca și cum, I love you, asta era! cum poti iubi o proiecție virtualè?! Angel?! Yes?! Are you there?! Always and forever! Don’ț say it ! Why? Because, because, tu nu știi, dar nimic nu e o datè pentru totdeauna, mè aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
va lua de lângè ea, dar o mamè nu se obișnuiește niciodatè cu ideea asta și, în al doilea rând, abia însurându-se, bèiatul ei pleacè departe de țarè pentru cine știe cât timp, în plus, mamă a intuit cè aceastè dublè întristare a ei nu-i, din pècate, invers proporționalè cu fericirea pe care ar trebui s-o simtè fiul ei înaintea nunții, Într-una din zile, ningea frumos afarè și, amintindu-mi, i-am trimis un e-mail cu mi-e dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cealaltă. Dascălul, bătrân și slăbănog, cânta versurile morților, uitîndu-se curios spre curtea primăriei plină de oameni pe brânci și mai ales la anchetatorii în picioare. Se făcu tăcere până ce trecu carul mortuar. Toți se descoperiră, iar Baloleanu murmură cu o întristare indignată: ― Biata femeie, biata femeie!... Ce crimă odioasă! Primul-procuror, auzind indignarea prefectului, se răsti și el la Toader: ― Ce ți-a făcut ție cucoana asta bună și frumoasă, nemernicule, de ai omorît-o? ― Eu n-am omorît-o! tăgădui țăranul cu îndărătnicie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
finalitate comună a tuturor demersurilor omenești indiferent de pozitivitatea sau negativitatea lor ca sfârșit infailibil pentru cei înălțați în dragoste sau prăbușiți în ură, purtați de înțelepciune sau rătăcire. Alături de acest sumbru personaj plutește un altul la fel de tenace aducător al întristării conștiinței profund văzătoare. Este vorba despre stindardul nedreptății ce-și flutură flamura peste lumea cotidianului efemer asemeni unei oglinzi care reflectă grotescul acesteia. Într-o astfel de oglindă își perindă chipurile cei care și-au rostuit rangul superiorității lor prin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]