2,732 matches
-
indiană organiza din când în când festivaluri de muzică și dans tradițional, spre delectarea estetică foarte rafinată a spectatorilor. Entuziasmului său sincer, atât de adânc, autoritățile românești au răspuns însă incredibil de neelegant, ca să folosesc un eufemism. Au urmărit-o întruna, cu neîncredere, cu suspiciune chiar. Iar în 1977, în momentul în care Amita a făcut gestul supremei iubiri față de România, cerând cetățenia țării pentru care-și părăsise patria, răspunsul a fost negativ la început, însoțit de hărțuiala unor întrebări stupide
AMITA BHOSE – O NOBILĂ PRIETENĂ de ZOE DUMITRESCU BUŞULENGA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361198_a_362527]
-
șerpuind, țara mea uitată bucium și laur între Dunăre și Marea Neagră. Nu știu cum să fac! Nu știu cum să-ți spun! Pașii mei de nicăieri vin. Crede-mă nu am soare carpatin și ceața din grădină! (Paris, 19 iulie 2009) Cad ploi Cad-ntruna ploi plescăie-n asfalt sonorități prelungi, zăpezile de pe la noi, mi-au rămas doar fenomene mirajul uliței din sat, îmi saltă dorul în poeme. Jăratecul din vatră, unde făceam grăunțe copate, mi-a rămas un rai de șoapte, când plină de
DOR DE SĂRBĂTORI de MARIA COZMA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361225_a_362554]
-
s-o bei. Le mai zice...-nțeleptul celor însetați: „Cumpăna v-ajută, iar sunteți scăpați.” Cumpăna, cuminte, face drumu-ntors, Din adâncuri scoate argint luminos, Stropi de apă vie pentru muritori, Și-mi stă ridicată, are capu-n nori Și veghează-ntruna câmpul aurit - Speranța păstrează pentru cel trudit. Cumpăna în noapte stă pe cer pictată; Numai ea ne scapă, setea-i blestemată. I Condamnatu-așteaptă, ca vreun avocat, Cumpăna să-ncline spre a fi scăpat. Viața îi atârnă de un fir de
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
un tablou înrămat dar deodată trupul tău într-un gol s-a destrămat eu am luat noaptea pe umeri ascultând pădurile cum strigau numele sfânt pe la toate gurile cum plângeau de dorul tău bântuite de blestem și de-atuncea eu întruna tot mă uit și tot te chem te-am cerut de la izvoare dar izvoarele-au secat căutatu-te-am prin codri dar codrii s-au desfrunzit și de tine întrebându-i cred că nici n-au auzit prin lume te-
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]
-
pe schele, privea extaziat pe Dumnezeul nostru, creatorul tuturor văzutelor și nevăzutelor - pe care-l imortalizase pentru eternitate -, iar pe bolta senină, luminată de stele strălucitoare, am deslușit o figură dragă mie... pe ilustrul profesor Viorel Cosma, care se apropia întruna, lua dimensiuni din ce în ce mai mari, avea pe față surâsul zeilor din Olimp, căci în ziua aniversării (30 Martie 1923-2013) pe diorame stropite în pulbere diamantiferă se profilau zecile de cărți, studii, articole, «Lexiconul muzical»; era un OMUL fericit și înnobilat de
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > FRĂMÂNTĂRI DE LIMBĂ Autor: Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1138 din 11 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Domnul șoarece zis Ronț, Roade-ntruna: cronț, cronț, cronț, Dintr-un cerc de cașcaval Cucerit de la rival; Dar de-atâta ronțăit, Cercul s-a-njumătățit. L-a aflat mâța cea creață Și cu laba mi-l înhață, Miorlăindu-i jucăuș: - Mai mănâncă de acuș! Focul arde fâl, fâl
FRĂMÂNTĂRI DE LIMBĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364110_a_365439]
-
nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” Poetul - fiind„ecou nespuselor cuvinte” - intuiește că importantă nu este materialitatea Creației, ci esența ei spirituală. De pe această platformă se abordează problemele fundamentale ale condiției umane - de viață și
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
noduri sau doar semne Mă leagă de iubirea ce ți-o port. În visul meu, nebun de frumusețe Te văd cu pielea albă cum te-arăți În adevăr de puritate Tot te respir ca alte dăți. Și, apoi, desigur, chiar întruna Tot te aștept în gând să-mi vii, Se urcă-n cer copacii... Iluzie, miracol sau să-mi scrii. Referință Bibliografică: În miez de adevăruri dulci / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1137, Anul IV, 10 februarie 2014
ÎN MIEZ DE ADEVĂRURI DULCI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364124_a_365453]
-
Gigei, na , femeie, banii,uite-i... Se opri câteva clipe din gândurile lui. Bombele nu mai cădeau, nici avioanele nu se mai auzeau, o luaseră spre Ploiești sau se descărcaseră și-o șterpeliseră la casele lor. Tremura și-i curgea întruna nădușala de pe el, i se făcuse frică de atâta liniște...Privi pe ușă, capul lui Praporică era parcă o sperietoare de ciori pusă pe gard, mâna-i căzuse jos pe caldarâm și era plină de moloz, restul corpului parcă intrase
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
de lume, Iar norocul meu pare tăinuit În tolba doldora de rime Și-n lumina ce-și sporește-azur Din adâncul ochilor căprui, Vino-n sărutări să te înconjur Și de-aproape să-ți număr pistrui... Când e noapte și ninge întruna Ușurel pe brațu-mi să adormi, Și în dulce leagăn să fim una Cu-ntreg universu-n dulce somn... Referință Bibliografică: Ninge, ninge / Elena Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2188, Anul VI, 27 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
NINGE, NINGE de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364167_a_365496]
-
mă plimbam ades’ prin lunci.. Mi-e dor de mama, tatăl meu, Și lor li-i dor de cântul meu.. E trist, mi-e dor, mi-e greu și tac... Și-aud ceasornicul: tic-tac, tic-tac! E timpul ce se scurge-ntruna, E clipa aievea și-i doar una- Trăiți intens, prelung si mult Clipele ce se tot duc.. Traiti din tot ce e frumos, Iubiți ce spune și Hristos; Doamne! Of, nevăzută stea, Părinții de nu ni i-ai lua... Nici
MI-E DOR... de ELENA CRISTINA RUSTI în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364231_a_365560]
-
lor acid întreb răspund iar tac în șir perfid se întâlnesc iar umbrele-n taifas au pus cafeaua-n nodul care a rămas s-adoarmă clipele în care tot aștept comunicarea mult visată poate-i drept să mi se spună-ntruna de străini de vid în gol mă zbat să-l umplu iarăși tot pe jumătate ba chiar sfert mai merge un salt să fac să ies din scena veche jocul și-a risipit esențele și-n ziduri rămas-au diluatele
CERC ROSTOGOLIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363129_a_364458]
-
am dus bucuroasă mamei, strigându-i: „Mama, am găsit măsline-n cimitir!” Noroc că nu mă tentase să gust din ele! Era în timpul războiului și o auzisem pe mama spunând că nu se mai găsesc măsline ... Deși iernile erau blânde, întruna din serile de iarnă, trecând prin cimitir spre casă și fiind întuneric, deoarece școala avea programul după amiaza pentru copiii claselor mici, începuse dintr-o dată să ningă viscolit. Fulgii de zăpadă mă prinseseră în vârtejul lor și amețisem. Am scăpat
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
Dar câte amintiri nu s-au legat de flori și de fluturi și mai târziu! Nu am uitat nici panta lină a acelui deal, îmbrăcat în mătasea verde a ierbii, pe care mă rostogoleam spre vale, la plecare spre casă. Întruna din zile când mă întorceam de la școală cu acea colegă care locuia prin apropiere, mă cuprinsese bucuria că aveam cui spune povestea zămislită pentru acele flori „Sângele Voinicului”, descoperite în poiana din apropierea casei și am început să-i povestesc, ajungând
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
toată hoinăreala prin zodii de succes doar cu polen pe aripi și-n suflet m-am ales, cu fluturi splendizi care continuă să zboare în timp ce eu în visuri,cu patimă mă țes. Grădina-mi minunată, de roade încărcată se bucură întruna de orișice cules, de clipa sfântă-n care din tinere lăstare țâșnesc spre viață muguri,tot timpul în exces . O dulce primăvară e-n al meu suflet iară și bucuria intră în sufletul meu des, iar a mea mândră stâncă
DIN MIEZUL IERNII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368383_a_369712]
-
2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului ARHETIP Acum sunt zilele prea lungi, prea grele, Când plaja-și pierde tot mai mult nisipul Și-n amintiri se estompează chipul, Iar nopțile sunt mai sărace-n stele. Ne-nșeală viața-ntruna cu tertipul Că fericirea nu stă sub zăbrele, Lumina nu e-nchisă-n jaluzele, Iar dragostea rămâne arhetipul. Dar ce model pot fi toate aceste Sau ce măsură pusă în tipare, Când valurile-și domolesc din creste Și-n spuma
ARHETIP de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368411_a_369740]
-
colindăm O, lerui ler Ce-i pe pământ Și ce-i în cer O, lerui ler La Steaua sfântă Îngerii se-adună, Colinde cântă O, lerui ler Cum cântă frații Vin să-l colinde Codrii, Carpații O, lerui ler Izvoarele-ntruna Vin să-l colinde Cerul și luna Vin să-l colinde Poienele, lacul Corul de mierle Neamul, săracul O, lerui ler Cântare măreață Priviți-l pe cer Domnul Eminescu Mai sus se-nalță Și cum străluce Steaua lui mare O
COLINDĂ LA ANIVERSAREA LUI MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368447_a_369776]
-
spre ținte prea variate -par a fi prestabilite- aproape sau depărtate, sunt eterne în clipite . N-are mai deloc odihnă ! Roata mare a existenței se învârte fără tihnă, n-ai cum pune punct absenței În spre țeluri iluzorii se rostogolește-ntruna cu momente aleatorii, dând sfârșitului arvuna. Pentru că se-ntâmplă ades mersul Roții să se oprească... Accident ?! Stop neînțeles pentru mintea omenească. Omul nostru-n alergare peste zilele prezente vrea să ajungă ... Unde oare ? Trăirile-s imanente ... Referință Bibliografică: Roata vieții
ROATA VIEŢII de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368494_a_369823]
-
cu bătaia. Așa!... Da’ dă-l dracu’ pe tata, tu termină aci și dup-aia poate să-mi facă orice. Aoleu!...ah!... așa... nu te opri!... Vasilică se uzmea de săreau transpirațiile din el ca din stropitoare și Ioana vorbea întruna. Și, dacă nu-i era suficient bruiajul făcut de Ioana bietului băiat, brusc se deschise ușa de la odaie și Mărin Chibrit își băgă capul înăuntru: —Termin-o, Vasile tată, că nu-i fac nimica! Numai termin-o tu! Mai fă
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
Știu ce greu le este, simt cum îi apasă Dorul sfânt de mamă - aprig dor de casă. Mii de kilometri unduie-așteptarea, Gândurile noastre leagă depărtarea... Liniștea mă arde precum bruma albă, Lacrima ce cade se preface-n salbă. Biciuie-amintirea, biciuie întruna, Strâng la piept albumul, întețind furtuna; În desiș de simțuri, chipuri se-nfiripă, Zâmbete menite să dispară-n pripă. Pragul casei cheamă, clanța ușii plânge, Teama îmi golește venele de sânge Și-n tăcerea nopții, pe albite creste, Duhul iernii
ÎN TÂMPLE-MI CURG ANII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368552_a_369881]
-
doamna-i făcu semn din privire Să pornim dragul meu să pornim [23] Mergeau plângând pe această lume doamnă, nu mai pot îmi e greu de cât timp călătorim noi așa de miliarde de ani dragul meu [24] Păsări treceau întruna pe cer o cetate părăsită se vedea la răsărit sufletul o privi cu uimire și zise doamnă, dar acesta e drumul pe care-am venit. ANA, STRIGAM ! [1] Ningea cu vieți peste o lume în care nimeni nu venise ningea
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
goală ce alunecă, Fulgerul, în trosnete, parcă stăruie Parcă, din ce în ce, mai mult, se întunecă. Ploaia e pierdută într-o-nnoptare Ropotele dese se ascultă-n silă, Cad umbrele-n albastra disperare. Doamne! Ascultă ruga și ai milă. Mugetul apei întruna aleargă Inspăimântă lumea și o derutează Potopu-ncearcă priveliștea s-o șteargă, Nici nu se mai știe-i seară sau amiază?!? Casele gem, trosnesc și se clatină, Ropotul scoate vuiete urâte Rămâne zarea vastă de platină Zilele-s atât de posomorâte
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
ceremoniei de decernare, mai că o făcu să uite inconvenientul de pe ringul de dans. Poate că, totuși, nici aceea nu era o problemă de neremediat! Întors la masă, alesul ei începu să toarne pe gât pahar după pahar, vorbindu-i întruna despre propria lui persoană, despre lucrările lui premiate și despre sindrofiile la care fusese invitat în cursul anului. Mona nu apucă să spună nimic despre ea. Poate că pe el nu îl interesa unde lucrează ea și din ce familie
ALESUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367882_a_369211]
-
povara de raze și flori, ascunde-ți invidia ce te roade! Cheamă-i și pupă-i în fund pe cioroipanii tăi! Eu mă las sărutat de zâmbetul Primăverii. Însă bătrânul pom avusese dreptate. Deasupra câmpiei se roteau stoluri-stoluri ciorile. Croncăneau întruna, scoțând țipete prelungi sau ascuțite. Astfel că veștile alarmante ajunseră la Palatul de Gheață Veșnică. Tremurând de mânie, dar mai ales de frică, Negru-Cioară transmise îngrozitoarea veste generalului Prăpădenie. - Să trăiți, domn’ general! Jale mare! - Ce jale, mă? - A intrat
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
deja. Cine știe ce se întâmplă acolo, în lăcașul său?’’ Apoi le spuse suratelor sale: - Bine măi fetelor, hai să-l căutăm și să-l cunoaștem pe moș. - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Și își continuară zborul, fâlfâind din aripile lor mari și cotănind întruna, mult timp. Seara le prinsese zburând și pe ele, ca și pe moșii cei negri, făcând gălăgie și căutând lăcașul Moșului. La un moment dat, văzând că zburau când într-o parte, când în alta și nu-l zăreau pe
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]