661 matches
-
cf. Lc 22,69) Credință într-un Mântuitor ceresc, de origine nepământeana, este exprimată în unele apocalipse iudaice de dupa Daniel, cum ar fi Parabolele lui Enoh, sau IV Esdra 275. Creștinii l-au recunoscut în el pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, care, înălțat pe cruce asemenea șarpelui de arama tămăduitor (În 3,13), s-a suit „unde era mai înainte” (În 6,62) și va veni în slavă la sfarsitul timpurilor să judece viii și morții. 3.2.2.5. Numele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
contrabandistul Serghe Bălan, îi devine, până la capturare, bun "amic", sau în raport cu Marusea, frumoasa basarabeancă sedusă și părăsită în noaptea nunții acesteia cu profesorul Antinov, este contrabalansată de permanenta căutare și așteptare înfrigurată a tipului de femeie superioară, ireală, a "rusoaicei" întrupate mental din sterereotipii livrești și din dorințele sale nelămurite, căutare care îi pune în umbră meschinăria și comportamentul flușturatic, dacă se acceptă că "obsesia erotică nu-l afundă pe Ragaiac în vulgaritate, ci, dimpotrivă, îl scoate, îl salvează, pentru că are
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că, la Augustin, conceptul de persoană este dat de posibilitatea unui raport între două naturi individuale, adică de relație. Acest lucru iese în evidență în cadrul relației trinitare dintre Cuvânt și Dumnezeu Tatăl: Cuvântul, ca Fiu, are viață proprie. În Cuvântul întrupat, persoana este cea a Fiului care a luat natura umană. O natură rațională, așadar, considerată în sine, nu este în mod propriu persoană decât în raportul său cu celălalt. După ce am arătat importanța și sensul conceptelor de substanță și persoană
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
informată de suflet”, unde sufletul nu depinde de trup; „sufletul nu este omul și nu este persoana”, dar avem omul ca o substanță complexă apărută din unirea celor două principii ale ființei, „sufletul forma” și „materia primă”, adică „omul spirit întrupat”. Această antropologie a secolului al XIII-lea o regăsim, în mod deosebit, în gândirea lui Alexandru de Hales, care se referă la anumite definiții dualiste despre om, de origine augustiniană: înainte de toate, el afirmă că „există două substanțe în om
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
judecățile sale sintetice și apriorice. Cunoașterea este rodul experienței sensibile și al elementelor a priori, deja prezente în intelect. Mintea umană reușește să atingă doar lumea fenomenelor și nu noumenul. Potrivit lui Kant, soluția este atribuită concepției despre om, ca spirit întrupat. Experiența sensibilă este o componentă insostituibilă pentru cunoașterea umană. Se trece de la o concepție naturală a rațiunii (H. Spencer), la o concepție istorică, ce-și are actul de naștere în Fenomenologia spiritului lui Hegel. Acesta este terenul care a favorizat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
corp. Acesta este considerat doar în raport cu propria persoană, în mod individualist și narcisist, nu în serviciul și spre binele celuilalt și, cu atât mai puțin, în raport cu societatea. 2. Iubirea și valoarea persoanei Există o distincție clară între persoană ca spirit întrupat și valorile persoanei care se găsesc în ea, înnăscute sau dobândite. Acestea din urmă au un rol semnificativ în iubirea dintre bărbat și femeie. În timp ce valoarea persoanei este legată de ființa sa întreagă, celelalte valori sunt o particularitate a ființei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
uman este unirea intimă cu forma sa umană, sufletul spiritual. Cu alte cuvinte, expresia trup uman, conține deja compoziția din materie și formă spirituală. Pentru acest fapt, trupul are o valoare fundamentală. Prin corporalitate omul se prezintă ca un spirit întrupat, nu ca un spirit ce locuiește în trup. Unitatea dintre spirit și trup este astfel încât nu există acte umane care să poată fi realizate independent numai în trup sau numai în spirit. Se înțelege că organismul nu este pentru noi
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
numai în spirit. Se înțelege că organismul nu este pentru noi doar un simplu instrument și nu-l putem transfera în domeniul posesiei. Valoarea morală a corpului, din punct de vedere filosofic, derivă din faptul că omul este un spirit întrupat, prin urmare rezultă că activitatea morală depinde de starea corporalității. În acest sens se inserează gândirea filozofului francez, G. Marcel (1889-1973), citat de E. Kowalski: „Spunând că eu am un trup nu înseamnă doar că eu am conștiința trupului meu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sălășluiește după Sacrificiu în Sfântul Sacrament, care este, în tabernacol, inima vie a fiecăreia dintre bisericile noastre. Cea mai dulce datorie a noastră este să cinstim și să adorăm în Ostie binecuvântată pe care o văd ochii noștri, pe Cuvântul Întrupat, pe care ei nu-L pot vedea". Trebuie observat că, începând cu sinoadele de la Ameria din Umbria (1595) și Majorca (1639), odată cu folosirea "purificatorului", o bucată de pânză albă care servește la ștergerea potirului după comuniune, vinul liturgic va fi
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
atras în preajma lui. A da curs acestei chemări este unicul fel de a cinsti darul zeilor. Însăși chemarea este darul. Cel chemat este cel dăruit. Sentimentul autentic este un dar al zeilor. Mâinile care se întâlnesc nu sunt doar misterul întrupat al sentimentului autentic și garanția primirii comune a darului. Însoțirea mâinilor nu este punctul ferm al pornirii spre centru, ci centrul însuși coborât în cei doi și instalare a lor în centru. Ei doi, laolaltă, în contopirea lor, au devenit
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
domnitori rivali este astfel tranșat în favoarea naționalistului Vasile Lupu. Masterplanul său de unificare națională îl elevează în fața provincialului învățat Matei Basarab, care, în lipsa iluminării naționale, este animat de motive personale în a-și asigura prelungirea domniei și se opune Providenței întrupate în politicile militare ale lui Lupu. Procesul de naționalizare nu este limitat doar la protagoniști istorici moldavi. Însăși simbolul statalității muntene, obscura figură a lui Radu Negru, este reșapat într-un simbol al unității naționale. E drept, la fel ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]