743 matches
-
Neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginea pămîntului.” și continuă plin de fală la 15,3 unde povestește că au umblat prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea Neamuri- lor la Iahwe.” chiar dacă înainte nimeni nu se pupase în bot cu Întunecimea Sa și deci nu avea de ce să se întoarcă! Mărturia lui Saul este mai mult decît edificatoa- re, completînd-o pe cea a lui Suetoniu, ambele venind din perioada cînd ei puneau la cale războiul împotriva neamului omenesc. Ca să nu fie
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
întregului neam omenesc și punerea lui sub sabia lui Iahwe. Dar cea mai crîncenă socoată o aveau ei cu Gog căpetenia unei puteri din străfundurile nordului, care venise în Palestina din vremuri uitate și îl bătea rău la tălpi pe Întunecimea Sa Iahwe. Acest dușman omniprezent - Gog - era, după înciudații zeloți încuibați la Qumran, căpetenia Belial sau a Celui Rău. Crapa-v-ar rînza în voi, mincinoși întunecați și plin de ură! În Războiul fiilor luminii împotriva fiilor întunericului, manuscris descoperit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cei ce jură strîmb și pentru orice este împotriva învățăturii sănătoase - potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi-a fost încredințată mie.” Dacă Legea/Tora era pentru asemenea tagmă de lepre, ucigași și degenerați, unde mai găsim bunătățile pe care Întunecimea Sa le-a dăruit ,,poporului ales”, sau poate Ucigă-l Toaca se chinuia cumplit să țină în frîu acest ,,popor îndărătnic... ticălos și stricat.”? În A doua epistolă a lui Pavel către corinteni, apostolul scrie la 11,22-23 fiind supărat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a găsit cu cale să desco- pere în mine pe Fiul Său, ca să-l vestesc între Neamuri.” La cîte minciuni a născo- cit și a scris și cît a furat din scrierile și conceptele teologice ale esenilor, sigur era fiul Întunecimii Sale și a Satanei așa cum pe drept susține! Pentru a-și justifica născocirea lui Cristos, cheamă ca dovadă pe care nu putea contesta nimeni, Tora/Legea, cum scrie în Epistola lui Pavel către evrei la 5,5-6: ,,Tot așa și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
răspîndit în imperiul roman. La religia geților au trecut zeci de popoare fără ca cineva să-i îndemne cu vorba sau bani. Pe cînd în mozaism și mai tîrziu în iudeo-cretinism, nimeni nu dorea să se pupe de bună voie cu Întunecimea Sa, iar unii mai încăpăținați, au preferat să fie uciși decît să înghită aseme-nea tîmpenii adunate într-un cult satanist. Învățăturile sau adevărurile acestea ,,începătoare” care le-au plăcut foarte mult o vreme și apostolilor în frunte cu Saul, cînd
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Filipi:, ,,am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru” să le zică fel de fel de minuni ivrite. Acum vrea să spună că s-a lăsat de Dumnezeul păcii care era marfă esenă sau getă și a revenit în vadul Întunecimii Sale iar în Epistola lui Pavel către efeseni la 2,1-3 condamnă deschis pe Ziditorul esenilor cel care i-a dat și lui Evanghelia păcii: ,, Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
organizîndu-se vîrtos chiar ei în ,,verus Israel”, cum avea să scrie făcătorul de plăsmuiri Clement după vreo 50 de ani, dar aceste frății avînd reguli și credințe total di-ferite de cele ale fariseilor mozaici. Dacă am băga acest adevăr în întunecimile Vaticanului, o explozie uriașă ar acoperi pămîntul iar în urmă ar rămîne numai fum, pucioasă și cenușă. În schimb textele antice chiar de la începutul secolului ll amintesc, în special în Asia mai multe secte care au fost numite cu termenul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cu Septuaginta s-a făcut în această perioadă dar nu au îndrăznit să trîntească de pămînt chiar denumirea mișeliei pen-tru că nu dădea bine la pretențiile iudeo-creștinilor. Făcătura este demascată chiar de către scrierile lor pretins revelate și inspirate din înțelepciunea Întunecimii Sale, cuprinse în Noul Legămînt. În răvășelul lui Saul pe care îl știm sub numele Faptele apostolilor la 18,25-26, se spune că rabinul ivrit Apolo venit din Alexandria, care cunoștea Calea Domnului, fiind și tare în Scripturi - nu Septuaginta
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a bolii vedeniilor, pe care îl știm sub numele de Saul, iar unii fuduli la minte spun că respec- tivul chinuit ne-a lăsat niște scrisorele inspirate chiar din preaplinul înțelepciunii lui Iahwe cel întunecat. Cu aceste învățături primite de la Întunecimea Sa, a plecat el în lume să lumineze și să aducă la pieptul tartorului mozaic toate Neamurile. În Epistola lui Pavel către coloseni la 2,8 își previne prozeliții să nu lase urechea bleagă la ceva ziceri străine cu tîlc
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
împotriva Ziditorului lumilor cerești și pămîntești. Este cea mai clară și mai neîndoioasă mărturie a conspirației pe care ivriții o puneau la cale împotriva religiei geților care se răspîndise mult în imperiul roman iar în Palestina îi frigea rău tălpile Întunecimii Sale Iahwe. O altă informație care ne lămurește cine era ,,Dumnezeul veacului acesta”, o găsim în Faptele apostolilor la 28,11 unde scrie: ,,am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor.” Ori
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
i-a învins pe sfinți, ori înfierbîntații pîrliți din Petra și Palmyra se țineau că trebuie să conducă lumea printr-un imperiu al înțelepciunii și credinței adevărate în Iahwe și Satana, adică toate Neamurile să stea în bot numai cu Întunecimea Sa, Iao sau Hypsistos. Dar păcătos cum este, el mărturisește că lumea a fost creștinată la început prin Miel așa cum spun tradițiile noastre despre creștinarea blajinilor, vechii locuitori ai plaiurilor mioritice sau cum găsim în textele esene despre care nimeni
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pe ca-re îl vom descoperi mai încolo, făcătorul de ,,vedenii” nu vrea să ne spună ce fel de semn primeau pe mîna dreaptă sau pe frunte cei care se închinau icoanei fiarei sau cum spune mai sus, Satanei. În această întunecime ne-a luminat tăicuțul Tertulian, mare teolog iudeo-cretin și îndrăcit așijderea, care pe la anul 200 scrie în lucrarea Praescriptio adversus Haereticos: ,,și diavolul botează pe credincioșii săi, și el fa-ce semnul crucii pe fruntea soldaților săi, celebrează ofranda pîinii, aduce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
șașe sute șaizeci și șase’’. Apăi dă, înțelept ca tine în ale minciunii și hoțomăniei nu cred că au mai fost mulți pe fața pămîntului. Dacă viclenia și făcătura este înțelepciune și revelație pentru voi, atunci plecăciuni către străfundurile Iadului, Întunecimea Voastră. Dar mă încumet neicușorule să deslușesc și numele din numărul fiarei care zici că este nume de om adică a unui neam care ție îți stă în gușă precum jăraticul pe limbă. În limba aramaică pe care ivriții au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
justificare a existenței acestei naționalități. Ei au creat din nimic o națiune moldovenească, cu propria sa limbă, specific cultural și istorie. Ideologii sovietici au dezvoltat, cu precădere, două versiuni ale mitului. Conform celei dintâi, etnogeneza moldovenească a avut loc în întunecimea Evului Mediu, după cea de a doua, în secolul al XIX-lea, după anexarea teritoriilor de la est de Prut de către Rusia țaristă. Potrivit teoriilor sovietice, fiecare popor trece printr-un număr de stadii: tribul, poporul, națiunea burgheză și națiunea socialistă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
care cântă numai după partituri, uitând de îngerul din el (în Uniforme de general, Maria da Maria spune: "Cântăm pentru îngerii din noi. Căci fiecare om are în el un înger, nu îngerul păzitor, ci îngerul care geme închis în întunecimile sufletului fiecăruia din noi, și pe care arareori, numai rareori, izbutim să-l descătușăm, să-l lăsăm liber să-și ia zborul, să se înalțe, și atunci, o dată cu el, se purifică și se înalță, și sufletul nostru, sufletul fiecăruia din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cuvântului în care se devoalează - ca într-o cameră obscură - imaginea transparentă care dă de văzut și de înțeles 6: "Numai valuri de lumină trec în undă și dispar" (Peisagiu)7; "s-a risipit în lumină tăcerea" (Lumină vie)8; " Întunecimea aripează alb" sau "Nemărginitul se înstelează argintiu" (Cântec de noapte la mare)9. Se devoalează prin corpul scriiturii demantelate, devenită "scriitură spartă" (écriture éclatée, în ambele sensuri: dezmembrată, dislocată, fragmentată, dar și eclatantă, strălucitoare, luminată de ceea ce iese la vedere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe de o parte, tăcerea ajunge să spună ceva, e deja dicibilă în trupul luminos al imaginii care o smulge din muțenie și unde lumina apare în discurs drept fenomen sensibil, luminozitate (lumen); la fel cum, pe de altă parte, întunecimea și nemărginitul (imagini ale umbrei vizibil-invizibile) se sublimează (aripează, se înstelează) în transparența rarefiată a ceea ce luminează epifanic (alb, argintiu), ca sursă invizibilă a luminii (lux), reflectând, în aceste figuri fără formă, puritatea originii absolute din care rostirea izvorăște. Înainte de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rostirea izvorăște. Înainte de a fi parcursul oblic al vederii, orizontul deschis de poemul Cântec de noapte la mare13 deschide la rândul său perspectiva inversă a unei manifestări eclipsate: Toate clopotele bat din fund de mare,/ Toate luminile înnoptează-n depărtare,/ Întunecimea aripează alb, valuri amare". Se creionează un peisaj răsfrânt în propria arătare de sine, cufundat sub linia de orizont a vizibilului. Distanța creată - a sunetului, a luminii - pune în depărtare, în suspensia oricărei determinări prezente. Ocultare a lumii date percepției
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mundan - ar fi trebuit să fie imagine reprezentativă a realității sensibile nu mai prezintă nimic sesizabil, din moment ce "clopotele bat din fund de mare" și "luminile înnoptează-n depărtare". Imagine imposibilă a unui nereprezentabil absolut, și totuși posibilă, a inaparentului însuși: "întunecimea aripează alb". Irealizarea se conjugă aici cu revelarea; realul demundaneizat arată o altă dimensiune - invizibilă - acolo unde corpul lumii și al poemului se descompun. Albul din miezul întunecimii profilează imaginea matricială a unei înălțări fulgurante. Iată cum tot ceea ce coboară
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Imagine imposibilă a unui nereprezentabil absolut, și totuși posibilă, a inaparentului însuși: "întunecimea aripează alb". Irealizarea se conjugă aici cu revelarea; realul demundaneizat arată o altă dimensiune - invizibilă - acolo unde corpul lumii și al poemului se descompun. Albul din miezul întunecimii profilează imaginea matricială a unei înălțări fulgurante. Iată cum tot ceea ce coboară în imprezentabilul premanifestării dobândește în chiar liminarul acestei limite o strălucire nelimitată, a noii imagini care se ridică din adânc, vine de departe. A fi desprins de lume
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de deasupra cuvintelor. Imagine a veșniciei care subîntinde în legănarea armoniei sale tot ce e curgere și petrecere a celor lumești: Dar veche veșnicia, înconjoară din târziu.../ Nemărginitul se înstelează argintiu,/ Singură clipa fugind, rămâne vis viu". Din nou, precum întunecimea ce aripează alb, nelimitatul propune o imagine ambivalentă. Deși lipsit de orice determinație a existenței lumești și, ca atare, în imposibilitatea de a da ceva de văzut în vreo formă aparițională, nelimitatul strălucește prin sine. Nu își abandonează dimensiunea de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
peisaj al apelor învăluite în lumina palidă a nopții. Imaginea poetică a mării - așa cum se dă ea în explicitul rostitului - aduce totul la vedere, supradetermină întregul complex de semnificații ale poemului. Spune ea însă ceva deslușit despre albul înaripat al întunecimii, despre gândul înflorit și nemărginitul înstelat? Ceea ce ajunge la vedere transpare dintr-un alt orizont decât cel al poemului: tărâmul îndepărtat al inaparentului care se dă intuiției transcendentale 17. Ceea ce se vede fără rest - fără întoarcere spre chipul lumii trecute
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
el arată nu e prezentul ci trecerea spre viitor, în raport cu care el e deja trecut, încolțirea nevăzută în câmpul posibilului. Un "ogor de dinainte de cuvânt", "acest de- mai-nainte-a-fi" al său care "crește cumplit în tot ce se va spune/ ca-ntunecimea unui hău/ într-o genune"42. În golul de ființă începe aventura rostirii; aici sămânța începutului e inaparentă, dar nu lipsită de înfățișare. Înainte de a spune, ea se pune în calea ființei, se pre- spune așa cum îi e dat să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Nu ia ființă întrucât nimic nu îi dă ființă; stă "pe loc fără de stare", stă să vină, în prevenirea trecerii, în prevederea transformării: "mișcare, trecere, pururi nevăzutul"48. Răscrucea nu doar strivește vizibilul; îl risipește, îl împinge departe, "până departe-ntunecime", în "marele Departe" unde domnește nevăzutul 49. În depărtare vizibilul dispare împreună cu orice imagine care l-ar pune în vedere; se topește nu în bezna neființei absolute, ci în vederea invizibilului, în slujba lucrurilor care nu se văd, slăvind întru "slava
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca franceza trubadurilor, în care se exprima foarte bine termenul „dulceață”), sunt fenomenele prin care se exterioriza alesul Francisc. Esența vieții Sărăcuțului răzbate din nenumăratele rugăciuni ce l-au însoțit mereu, în pelerinajul vieții sale: „Dumnezeule Preaînalt și Preasfânt, risipește întunecimea sufletului și inimii mele... Dăruiește-mi sensul supranatural de a Te cunoaște, pentru a putea îndeplini Voia Ta Sfântă, care nu îmi dorește pierzarea”. Frații povesteau despre chipul lui Francisc, care era întunecat și trist, înainte de a se ruga în fața
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]