765 matches
-
amintesc că observația aceasta am recunoscut-o recent în cartea despre viața și învățătura Marelui Jetsun Milarepa, pe care, din păcate, l-am ignorat atâta vreme. Mă refer la cuvintele adresate lui de Incomparabilul Marpa-Traducătorul când tânărul Jetsun, încă naiv învățăcel, deși mare vrăjitor, voia să-și pună cărțile din bocceluța lui, ca dar omagial, lângă cele ale Maestrului. „Ieși afară cu hârțoagele tale vechi“, s-a răstit la el Tradu cătorul, „au început să-mi molipsească sfintele relicve și volumele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-l de braț cu oarecare și instantanee amicalitate. Vino, vino, mai aproape, prietene! spuse Profesorul cu convingere și atât de imperativ, încât masivul gonflabil nu i se putu împotrivi, deși se supuse fără chef. Considerându-l din ce în ce mai mult drept un învățăcel ce-i picase la îndemâna expunerilor sale, Profesorul brodă rapid o teză privind multiplicitatea aspectelor realității, precum și operațiunea de reproducere și aducere-aminte în procesul cunoașterii, executat pe fundamentul memoriei primordiale. La un popas oratoric, impus de constrângerile terenului denivelat, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prielnică lumină a aflărilor și devoalării misterelor, Vânătorul vorbi cu o voce care sporea din sine însăși, ajutându-se concomitent prin gesturi elegante și sugestive, comportându-se, sub vârtelnița lui de pene unduitoare, asemenea unui sacerdot, care îi inițiază pe învățăceii săi: Toate contururile care ne împresoară pe această lume zise el -au agonisit și depozitează în ele miezul hărăzit fiecărei plăsmuiri: miez de humă sau de cremene, de metal sau de vânt, de lemn sau de foc, de os sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și mai înspăimântătoare, încât ajungeau să fugă pe sus, prin văzduhul străveziu, așa cum putem noi să alergăm pe pământul tare. Mai puteau să facă și alte solomonii de care tuturora le era frică și tremurau. Însă Legea, prima lege a învățăcelelor Marii Farmazoane, a celor din Ordinul înaripatelor fără de aripi, era aceea că, niciodată și nicidecum, nu aveau voie să facă o solomonie cât de mică, recurgerea la astfel de metode fiind considerată o vulgară nesăbuință. Pentru a înlătura orice posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
era lipsit de orice șansă, toată lumea știa. A făcut ce a putut, adică mai nimic, pentru că, încă de la început, golemul a eschivat o lovitură disperată, repezindu-i, apoi, rivalului - cu toată forța - scutul între omoplați. De durere - sau de groază - învățăcelul s-a prăvălit la pământ, ferindu-și privirea cu brațul. Parcă încremenise. Tribuna era în delir. „Să moară! Să moară!” strigau până și oamenii de ordine! „Să moară!” se distingeau glasurile ascuțite ale femeilor. „Să moară!” se auzeau, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să renunțe la catedră; o mare prostie; el preda etica după manuale, putea să nu creadă o literă din ceea ce era scris acolo, nici studenții săi nu erau obligați să urmeze precepte potrivite mai mult pentru sfinți; și el, și Învățăceii mimau, mai toată omenirea se prefăcea că trăiește cu teamă de legi și de Dumnezeu, și asta doar pentru a păstra În stare de funcționare instituții, state, planeta. Nu pornești războaie - Își zicea -, fie și de pacificare, cu oameni ca
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
altele, să se reculeagă În Christiania, să mai guste plăceri pe care singur și le interzicea tot mai des; revenea liniștit. Le vorbea, sigur de el, studenților despre Kant, răspundea Întrebărilor. Întreba, la rîndul său. Își consumau Împreună - magistru și Învățăcei - cîteva ore În sala de curs, Încercînd să pună ordine În morala lumii. Radicală, Antonia găsise de mult rezolvarea, aștepta doar ziua În care avea să se Împlinească. Dacă, Între timp, neputincioasă În fața propriilor ei neliniști trupești, n-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În pustnic sau În poet rătăcitor. Dacă binevoiești, stăpâne, adună-ți câteva lucruri și hai să părăsim cât mai curând această cetate! — Și unde să mergem? Vom apuca pe calea pe care o dorești, te voi urma pretutindeni, ca un Învățăcel, iar sabia mea te va apăra. Ne vom Întoarce când se va stinge tumultul. În vreme ce ofițerul pregătește caii, Omar Își strânge În grabă manuscrisul, trusa de scris, plosca și o pungă plină cu aur. Traversează, dintr-o parte În alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că trebuie să fie bine apărat În bârlogul său. Vartan nu-și poate ascunde o urmă de amărăciune, de care Khayyam râde. — Acestea fiind spuse, dacă mi-ai fi dezvăluit gândul tău, poate că te-aș fi dus la Alamut. Învățăcelul a sărit de pe locul său. — Adevărat grăiești? — Nu. Așază-te la loc! Am spus-o doar ca să ai păreri de rău. În pofida a tot ce-a putut săvârși Hasan, dacă l-aș vedea, În clipa de față, pe cale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai sunt Gardieni în clădire. Aneriu Dutrumof, din același an cu noi, a strâns o mână de elevi care nu aveau încredințări de la tine și s-a dus la etajele de mai sus. A fost urmat de o mulțime de învățăcei. Holurile s-au mai golit, iar colegii noștri sunt mai bine echipați. Cu toate astea, suntem într-o mare încurcătură. Încurcătură în care ne-am băgat eu. Îți amintesc că ești responsabil pentru ceea ce se întâmplă acum și că TU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
făcut apariția Inspectorul. Acesta a fost urmat de director și apoi de șefii clasei. Ceilalți profesori au intrat după elevi, iar în urma lor, a venit acel om misterios, masiv și cu o privire ciudată de fiecare dată când privea vreun învățăcel. Acum, ochii îi străluceau asemeni unor diamante sub soarele verii și pe fața sa era o expresie de lăcomie abia ascunsă, asemeni unui copil într-un magazin de jucării. Parcă vedea o comoară neprețuit de mare și de tentantă. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
capetele noastre... Drept material didactic pentru lecția nouă își pregătise, probabil la un meșter tâmplar, niște corpuri geometrice care se descompuneau în figuri regulare din geometria plană pentru a le calcula mai ușor ariile și a găsi formulele specifice cu ajutorul învățăceilor. Datorită emoției (iată că și dascălul nostru putea fi emoționat), a montat greșit o secțiune, iar poligonul obținut semăna mai degrabă cu un pelican cu ciocul spre cer, decât cu un trapez... Încremeniți în bănci, priveam cu uimire ciudata arătare
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
totdeauna. Cortegiul funerar a oprit pentru câteva momente și în fața școlii noastre... Apoi, în aceea zi mohorâtă și rece, lutul jilav l-a înghițit pentru totdeauna... Toamne peste toamne au plouat frunzișuri însângerate peste ETERNITATE... Dar, atâta vreme cât măcar unul dintre învățăceii săi își va aminti de albastrul-oțelit al privirilor sale și îi va închina un gând de recunoștință, dascălul va continua să trăiască printre noi... Fost profesor, Gabriela Muscaliu, In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943-2006) Motto: Numai aceia
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
În pripă și pe când Îi spunea iubitei sale: „Scuze, mă grăbesc, las aici niște bani și mai vedem noi, bine?” iar fata, pe jumătate goală, dădea afirmativ din cap, se auzi claxonul mașinii de serviciu. Victor Frasin plecă lăsându-i „Învățăcelului de pian” impresia unui bărbat care știe ce vrea și care arăta mai puțin fioros decât ca secretar de partid, urât de cei mai mulți angajați ai fabricii. Fata se Îndreptă spre ușă, o Încuie, luă banii și Îi așeză În geanta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
creat învățătorul și a întrebat îngerii cum ar trebui să fie acest dascăl. Îngerii au răspuns: „Să iubească copiii!”, „Să rămână veșnic tânăr, amabil, înțelegător, modest, creativ și corect”, „Să stăpânească prin tact pedagogic și talent un grup mare de învățăcei, fiecare având propriile idei și aspirații”. La auzul acestor cuvinte, Dumnezeu a spus: „Acestei ființe care primește atât de puțin și dă sau i se cere atât de mult, îi mai adaug ceva: lumină, multă lumină ca flacăra învățătorului să
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
care a luat-o de lângă piciorul taburetului, bea o gură de apă și, dintr-odată, În lumina tulburată de penumbre, din Încăpere, Antoniu Îl vede pe Kawabata ca pe un bătrân Înțelept pe patul de moarte, dând un ultim sfat Învățăcelului, o imagine pe care nu și-o poate reprima, și-l face să piardă pentru câteva clipe logica poveștii. Își scutură capul ca străbătut de un curent electric, după care Începe din nou să vorbească. Era luna iunie și mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai văzut nimic neobișnuit cât timp l-ai ținut în mână? Nu, spuse Cristi serios, e un baston cât se poate de obișnuit. Inspectorul se hotărâse pe loc să nu-i spună lui Calistrat adevărul. Se săturase să joace rolul învățăcelului care primește informații de la maestru cu picătura și trebuie să le ia de bune pe toate după bunul plac al acestuia. Voia să păstreze un as în mânecă, să vadă ce se întâmplă și să experimenteze el însuși toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le-o picura ca pe un venin în sânge. Deși sta jos, tolănit în scaun, îi privea de sus, ca din înaltul cerului. Chicotea. Degaja o trufie fără margini. Se puse chiar să-i dădăcească aidoma unui atotcunoscător pe niște învățăcei cu caș la gură. Nu mai constituia o anchetă. Se transformă într-o dispută. În care el era protagonistul. Le dădea lecții. Își bătea joc de ei. Râdea cu gura până la urechi. Cu toate eforturile, nu i se putură impune
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
cap, etc. - oamenii înșiși devin monstruoși, având figuri stranii și corpuri de animal). Evocând “nenorocirea unei lumi care încăruntește”, în romanul Numele trandafirului, Umberto Eco face o descriere amănunțită a portalului unei biserici din perspectiva înspăimântată a neinițiatului Adso; tânărul învățăcel descoperă “viziuni groaznice la privit și justificate în locul acela numai datorită puterii lor de parabolă și alegorie, sau pentru învățătura morală pe care o transmiteau (...); și am văzut o femeie depravată goală și descărnată, roasă de scârbavnice broaște râioase, suptă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
viclenia Bătrînului făcea cît toată înțelepciunea din lume adunată la un loc, știuse să i-o spună fără să supere pe nimeni, să i-o sădească în suflet, era mutarea unui profesor care știa perfect ceea ce se petrecea în mintea învățăcelului său. Nici nu trebuie să te cunoască nimeni, e mai greu să nu exiști decît să-ți faci simțită prezența, îi spuse. Numai neaveniții se zbat să iasă în evidență, cei care n-au nimic de spus sau de demonstrat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o anumită parte a sălii erau câteva jilțuri de abanos acoperite cu piei de leopard. Auta îi pofti pe cei trei să se așeze, iar el rămase în picioare. După puține clipe intră un preot tânăr sau mai degrabă un învățăcel (Auta nu-l cunoștea) și-i spuse sclavului, nedîndu-i timp să i se închine, că numaidecât va veni strălucitorul Tefnaht. Când să-l întrebe de Marele Preot, Auta văzu că nici tânărul nu mai era: se strecurase nezărit. Străinii ședeau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Un preot se apropie de bătrânul furios: - Slăvite, am auzit de la niște corăbieri hananei sosiți în oraș azi dimineață... dar socot că stăpânul știe și aceasta... - Spune! zise el cu ochii luminați. Spune ce-ai auzit! - Nu eu, slăvite, un învățăcel al meu. Corăbierii hananei spun că în țara Haru ar fi căzut o stea mare de argint și că zeii au ieșit din ea și se plimbă în munte. Hananeii au aflat de la niște păstori de la care au cumpărat oi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tineresc, chiar și după ce părul Începuse să Îi Încărunțească, În timp ce Henry Își cultivase cât putuse mai devreme În viață o imagine de bărbat Între două vârste. În plan literar, Între cei doi se stabilise o relație aproape ca Între un Învățăcel și un dascăl. Entuziasmele lui Du Maurier erau intense, dar personale și Înguste. Îl adora pe Thackeray și fusese sedus de ritmurile amețitoare și sentimentele păgâne ale lui Swinburne. În rest, lecturile Îi erau constituite din ceea ce era disponibil În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
desenând modelele de ghips depozitate la parterul studioului lui Hunt. Într-o zi, plictisit și nemulțumit de efortul de a copia Sclavul lui Michelangelo, se aventură la etaj, În atelierul propriu-zis, unde Îi găsi pe William și pe un alt Învățăcel desenându-l pe vărul lor, Gus Barker, aflat În vizită la familia James și care se oferise voluntar. Gus stătea În picioare pe un piedestal, compet dezbrăcat, În poziția unui aruncător de disc. Îi zâmbi scurt lui Henry, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
splendoare se zărește, fără greutate, de la treizeci de pași... La treisprezece ani, își începe inițierea în regala artă a poeziei la Palatul Pionerilor, sub autoritatea unei poete oțelite sub zodia nefastă a Proletcultismului: Veronica Porumbacu. După două ședințe de încălzire, învățăcelul își ridiculizează maestra. La șaptesprezece ani, încasează cel mai teribil cap în gură pe care destinul putea să i-l dea: moartea lui tac-su. Din care sărmanul Cristian nu-și mai revine, până când nu-și pierde, pe rând, și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]