3,639 matches
-
Toate Articolele Autorului Dincolo de această acoladă peste timp, instructivă și necesară, să ne reintoarcem la încadrarea cu personal didactic în școlile din Rucăr în perioada imediată războiului. În iunie 1919 școala de fete funcționa cu trei posturi didactice ocupate de învățătoarele Viorica Mardare, dirigintă (un fel de directoare a timpului) și învățând clasa a III-a, Eliza Durdunescu la clasele II-IV (dimineața) și Maria P. Popescu la clasa a I-a (după prânz). În aceeași perioadă, școala de băieți avea în
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364476_a_365805]
-
urmei, de ce i-ar fi spus? Radu intră fulger în casă, punând punct gândurilor fratelui său. - Ce faci, frate-miu, ce mâncăm azi? Am o foame de lup! - Bună, Radu, cum a fost la școală? I-a plăcut compunerea doamnei învățătoare? - Da, da, ce mâncăm azi? - Păi ce vrei, mămăligă sau turte? - Vreau altceva, vreau pizza, nu am mai mâncat pizza de un an! Nu mai vreau nici mămăligă, nici turte. Numai asta mâncăm! M-am săturat! Nu mai vreau! - Oamenii
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
de autoritatea comunistă. În ele se vorbea de Moș Crăciun și nicidecum de Moș... Gerilă. Într-o vreme în care bradul se împodobea doar de Anul Nou, “Crăciunul copiilor”, s-a dovedit un prilej ca viitoarea scriitoare să le arate învățătoarei, părinților și odraslelor ce luau parte la festivitate, că bunul-simț și puritatea sunt adevărate arme. Și că menirea lor rămâne aceea de a le oferi putere pământenilor temători de dușmani vremelnici. Într-o societate lipsită de scrupule, ce își schimbase
SCRIITOAREA RODICA ELENA LUPU DEŢINE UN CONT... DE AMINTIRI ÎN CARE ADUNĂ FERICIRE ŞI MULTĂ FRUMUSEŢE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361516_a_362845]
-
roșii la vârfuri ca la țigănci. Același piepten era folosit și de rudari, care erau plini cu păduchi. Bibicu i-a tot împletit cosițele Anei, până a umplut-o și pe ea, încât ajunsă la școală la un control al învățătoarei, care observând mișcările de scărpinare și, cunoscând unde își petrece în general timpul, a ajuns acasă plângând în hohote, de se auzea pe toată valea Florei, fără frumoasele sale cosițe negre, deoarece învățătoarea a băgat-o într-o debara și
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
ajunsă la școală la un control al învățătoarei, care observând mișcările de scărpinare și, cunoscând unde își petrece în general timpul, a ajuns acasă plângând în hohote, de se auzea pe toată valea Florei, fără frumoasele sale cosițe negre, deoarece învățătoarea a băgat-o într-o debara și i-a înfipt foarfecul în codițe, retezându-le, lăsând-o cu părul scurtat băiețește.De atunci copilele Fanei nu au mai vizitat casa bunicii și familia de rudari. Pe la vreo unsprezece - doisprezece ani
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
cercetare, publicistică, v-a fost stimulat de mediul în care v-ați petrecut o mare parte din viață: biblioteca. Care este realitatea? Ion Al. STĂNESCU: Gustul pentru citit mi l-a trezit și dezvoltat mama, care mi-a fost și învățătoare. Biblioteca mi-a oferit cadrul ideal pentru lectură și documentare. Lucrurile s-au legat într-un mod plăcut și favorabil. Virginia Vini POPESCU: Într-o notă biobibliografică a dumneavoastră am citit despre rolul pe care l-ați avut în frumoasa
DE VORBĂ CU MODESTIA ! (INTERVIU CU ION AL. STĂNESCU) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362895_a_364224]
-
Mulțumirea izvorăște de la copiii care mă împacă, mă respectă și mă iubesc, izvorăște de la toți elevii mei pe care îi am aici și când ies pe stradă mă respectă, toți foștii mei elevi mă iubesc. R: Câți ani ai fost învățătoare? C. A.: Aproape 40 de ani. Am intrat în învățământ de la 18 ani. R: Din această generație de 40 de ani, ai putea spune care a fost cea mai mare mulțumire a ta? C. A.: Mulțumiri am avut tot timpul
O LECŢIE VIE DE ISTORIE ŞI CULTURĂ DE MARE CLASĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362944_a_364273]
-
Acasa > Impact > Scrieri > CRĂCIUNUL COPIILOR Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1088 din 23 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Am ajuns la școală. Aveam șapte ani. Învățătoarea mea, neuitata doamnă Ana, s-a gândit să organizeze la sfârșitul primului trimestru, înaintea vacanței de iarnă, o serbare. Ne-a spus să pregătim fiecare câte o poezioară, pe care să o spunem în fața lui Moș Gerilă cum i se
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
vacanței de iarnă, o serbare. Ne-a spus să pregătim fiecare câte o poezioară, pe care să o spunem în fața lui Moș Gerilă cum i se spunea pe atunci, invitat și el la sindrofie. Acasă i-am comunicat mamei indicațiile învățătoarei, iar ea, încântată de idee, a înțeles să mă ajute. A luat volumul „Poezii” de Octavian Goga, unul dintre autorii ei favoriți, - pentru că vă spun sincer, nu aveam multe cărți în casă, aveam doar ceea ce ne plăcea fiecăruia - și a
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
mama în sala de clasă. În colțul de lângă catedră apăruse un brad împodobit cu hârtie creponată de toate culorile și cu smocuri mici de vată pe ramuri, imitând zăpada. Sub brad erau așezate cutii frumos ambalate, în interiorul cărora părinții și învățătoarea puseseră cadouri pentru fiecare copil. Serbarea era pe punctul să înceapă. Până să iau loc în bancă am văzut-o deja pe una dintre colegele mele, - care în clasele unu-opt la sfârșitul anului școlar când luam premiu era chemată
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
asta,/Vă mirați voi, cum se poate,/Moș Crăciun, din cer, de-acolo,/De le știe toate, toate?/ Iată cum: vă spune badea...”. Dar nu a putut badea să explice cum se face că moșul le știe pe toate, pentru că învățătoarea, îngrozită de ce auzea, m-a întrerupt. Octavian Goga era unul dintre poeții interziși de autoritatea comunistă și în perioada aceea de epurări și arestări absurde era suficient să vorbești despre el pentru a fi reținut de securitate; a recita din
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
roagă să mă gândesc la altă poezie. M-am așezat nedumerită. Vedeam cum părinții celorlalți copii se întorc spre mine și-mi zâmbesc cu simpatie. Mama îmi ținea mânuța între palmele ei moi și calde, liniștindu-mă. După câteva minute, învățătoarea m-a chemat din nou să recit poezia la care presupunea ea că m-am gândit între timp. Dar eu am început hotărâtă: „Dragi copii din țara asta,/Vă mirați voi cum se poate,/Moș Crăciun, din cer, de-acolo
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
să recit poezia la care presupunea ea că m-am gândit între timp. Dar eu am început hotărâtă: „Dragi copii din țara asta,/Vă mirați voi cum se poate,/Moș Crăciun, din cer, de-acolo,/De le știe toate, toate?” Învățătoarea m-a oprit din nou. S-a apropiat de mine și mi-a șoptit: „Dacă te rog eu frumos, vrei să spui o altă poezie?”. Elevă ascultăroare altminteri, i-am răspuns imperturbabil: „Nu”. Deși mă cunoștea doar de câteva luni
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
m-a oprit din nou. S-a apropiat de mine și mi-a șoptit: „Dacă te rog eu frumos, vrei să spui o altă poezie?”. Elevă ascultăroare altminteri, i-am răspuns imperturbabil: „Nu”. Deși mă cunoștea doar de câteva luni, învățătoarea a înțeles că nu trebuia să mai insiste. S-a îndreptat către ușă, a deschis-o prudent, a aruncat o privire în coridorul întunecat, și, păzind clasa, pregătită să oprească actul artistic de s-ar fi ivit vreun musafir nepoftit
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
agricultura. Îi plăcea fierăria, de aceea l-au dat ca ucenic la un localnic, să învețe meseria de fierar. Era mult de lucru într-o comună așa mare ca Pecineaga, unde trăiau vreo patru mii de suflete. Coana preoteasă era învățătoare ca mai toate preotesele. Toți copii lui moș Constantin și ai Floarei i-au fost elevi. Ce-i mai urechea când veneau cu lecțiile neînvățate! Câte înjurături de bisaltir sau de ceara mă-si mai primeau ei când venea coana
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
studia mecanismul. De mic eram pasionat pentru tehnică! Recunosc că școala nu-mi prea plăcea. Aveam convingerea că talentul și dragostea de muncă asigura succesul în viață, așa că, clasa a șaptea, obligatoare, nu am mai făcut-o. Totuși insistențele unei învățătoare cu inimă mare m-au lămurit că fără cele șapte clase nu pot merge mai departe... rămânâd departe de căruța educației în care vor fi ceilalți copii... Așa că la vârsta de 16 ani, având colegi copii de 12 ani, am
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
clase nu pot merge mai departe... rămânâd departe de căruța educației în care vor fi ceilalți copii... Așa că la vârsta de 16 ani, având colegi copii de 12 ani, am terminat cu brio clasa a șaptea. Recunoștință veșnică acelei doamne învățătoare! Vorbind despre școală, îmi aduc aminte cum în oraș mergeau frumos încolonate fetele dela școala primară. Printre ele și o fată blondă, frumoasă, care a fost prima care a trezit în mine dragostea. Se numea Popa Maria și era pasionată
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
până când Emil a crezut că l-a apucat pe Dum - nezeu de picior. Dar, fie că i-a fost întinsă o cursă, fie că devenise o patimă, el a fost de mai multe ori surprins în compania unei colege, o învățătoare navetistă. Și... să vezi! Adina, după ce venea de la servici, nu predau la aceeași școală, își petrecea tot timpul cu Oana. Emil se simțea marginalizat sau cumva... vinovat? De la o vreme mânca singur... dor- mea singur... Seara se mai juca cu
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
avut elev. Ce băiat bun! Păcat de fetița aia! Păcat... - Am auzit că a venit Augustin ieri la școală și l-ar fi certat, că le-ar fi spus Adina că pleacă de la el, că l-ar fi prins cu învățătoarea aia din Lăpușata... că l-ar fi amenițat și Cezar cu moartea, pentru că... se ducea prea des cu nevastă-sa la marfă, cât a fost el plecat și... ve- neau noaptea târziu... că... nu mai știu ce... Asta am auzit
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
și atrăgând, indubitabil, elevi interesați. Aruncându-și privirea spre Marieta, observă o neliniște pe chipul acesteia. Poate suferea că nu găsise curajul să-și dea nici un alt grad didactic, exceptând definitivatul?! Și Mira își regretă discursul. Oricum, fusese apreciată ca învățătoare bună, îndrăgită de copii și de părinți deopotrivă, nu?! Totuși, ce o împiedicase, cugetă Mira, să parcurgă etapele perfecționării?! Nu era greu să înțelegi acum, după trecerea anilor. Îi lipsise Marietei nu timpul, cât curajul și, mai ales, sprijinul partenerului
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
creion de tâmplar, parcă, erau osificate! Ca fire sensibilă, dar și ca psiholog, Mirei îi era dificil să conceapă atâta egolatrie, atâta desconsiderare a celorlalți... În fond, realiză, nici nu arăta, prin manifestări, că era fiu de preot și de învățătoare! Să nu fi stocat în personalitate nici ce-i puseseră la îndemână studiile universitare?! Să fie atât de rudimentar constituit, încât arivismul profesional să-i ajungă? În fine, îl abandonă nimicniciei voit afișate... Își propuse eliberarea de impresiile ultime. Intră
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
frumoși ani; mi-am hrănit sufletul pentru tot restul vieții cu frumos, bunul simț și dragoste pentru tot ce mă înconjoară. Mi-a plăcut să scriu și să citesc de mică. Eram prezentă la toate serbările pe care le organiza învățătoarea mea pe care am iubit-o și am prețuit-o până s-a stins din viață. Am admirat-o ca om și ca educator fiindcă a fost persoana care iubea copiii și se dăruia meseriei. La serbările pe care le
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
îmi făceam temele de casă mereu simțeam nevoia să fiu corectată de părinți. Și pentru că în primii mei ani de școală mai adia (încă) influența comunistă în școli, nu era ușor să ieși în evidență ori să fii ajutat de către învățătoare dacă nu erai suficient de ager ori nu dețineai o imaginație bogată. Și sinceră să ... Citește mai mult Scrisul pentru mine, a fost deseori o modalitate de a-mi etala gândurile, sentimentele, durerile și desigur ofurile. Poate din lipsa curajului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362443_a_363772]
-
îmi făceam temele de casă mereu simțeam nevoia să fiu corectată de părinți. Și pentru că în primii mei ani de școală mai adia (încă) influența comunistă în școli, nu era ușor să ieși în evidență ori să fii ajutat de către învățătoare dacă nu erai suficient de ager ori nu dețineai o imaginație bogată. Și sinceră să ... II. LAVINIA IANCU - JURNAL LONDONEZ (14), de Lavinia Iancu, publicat în Ediția nr. 603 din 25 august 2012. Dragii mei, după cum v-am obișnuit deja
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362443_a_363772]
-
glasul puternic. O cunoștea dar își făcea datoria de paznic, anunțând venirea oricărui intrus. Succedarea jocurilor ne făcea să nu ne plictisim. Fani avea cu doi ani mai puțin decât mine. Locuia cu părinții și bunicii la țară. Mama ei, învățătoare în sat, o făcea diferită. Mai târziu, a îmbrățișat cariera mamei. Este educatoare. A fost un copil frumos, a devenit o femeie desăvârșită. O brunetă cu ochi mari, pătrunzători, cu trăsături fine, iar vorbele îi erau ciripit de păsărele. Doamne
URSULEŢUL DE PLUŞ III. PASĂREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362549_a_363878]