1,058 matches
-
fost întrebat dacă putea preciza cauzele acțiunii sale. El a răspuns doar atât și fără să-l privească pe comisar că "necazuri intime, era foarte bine . Comisarul insistă să afle dacă mai avea poftă să repete ceea ce făcuse și Cottard, înviorându-se, răspunse că nu și că dorea numai să fie lăsat în pace. \ Vă atrag atenția, a spus comisarul pe un ton iritat, că, pentru moment, dumneavoastră o tulburați pe-a altora. DAR LA UN SEMN AL LUI RIEUX, LUCRURILE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
proastei dispoziții, care devine cronică. DUPĂ TRECEREA PRIMELOR TRAMVAIE, ORAȘUL SE TREZEȘTE ÎNCETUL CU ÎNCETUL, PRIMELE BRASERII ÎȘI DESCHID UȘILE SPRE TEJGHELE ÎNCĂRCATE DE AFIȘE: "NU MAI AVEM CAFEA", "VENIȚI CU ZAHĂRUL DUMNEAVOASTRĂ" ETC. APOI SE DESCHID PRĂVĂLIILE, STRĂZILE SE ÎNVIOREAZĂ: ÎN ACELAȘI TIMP, LUMINA SE INTENSIFICĂ, IAR CĂLDURA DĂ PUȚIN CÂTE PUȚIN O CULOARE PLUMBURIE CERULUI DE IULIE. ESTE ORA CÂND CEI CE NU FAC NIMIC SE ÎNCUMETĂ SĂ IASĂ PE BULEVARDE. CEI MAI MULȚI PAR CĂ SE STRĂDUIESC SĂ ÎNDEPĂRTEZE CIUMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trebuie să vă izolez. Părintele zâmbise ciudat, parcă cu politețe, dar tăcuse. Rieux a ieșit pentru a telefona și s-a întors. \ Am să rămân lângă dumneavoastră, i-a spus el cu blândețe, privindu-l. Celălalt a părut să se învioreze si s-a întors către doctor cu niște priviri in care un fel de căldură încerca să se arate. Apoi cu greu a articulat, în așa fel încât era cu neputință să știi dacă spunea acest lucru cu tristețe sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mirosul pătrunzător, sărat al mării, tânjind să se afle pe plajă În acel moment, dorindu-și cu disperare să fugă chiar În momentul acela. Totuși, când au ajuns În fața librăriei City Lights, nu s-a putut abține să nu se Învioreze dintr-odată, cuprinsă de interes, fiindcă a zărit În vitrină una din cărțile ei preferate: O Criptă pentru Boris Davidovich. — Ai citit cartea asta? E grozavă! i-au ieșit fără să vrea cuvintele din gură și, auzind un „nu“ hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de recurența rutinei, de parcă viața ar fi fost o lungă, neîntreruptă repetiție și toată lumea Își Învățase pe dinafară discursul. În minutele următoare, pe când femeile din jurul ei săreau de la o bârfă la alta, fiecare poveste declanșând una nouă, Asya s-a Înviorat părând total diferită de fata care fusese ceva mai devreme În dimineața aceea. Uneori până și ea era nedumerită de propriile capricii. Cum putea să manifeste atâta reavoință față de cei pe care-i iubea cel mai mult? De parcă temperamentul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de bucătărie turcească ale musafirei lor. Armanoush a zărit dintr-odată ultima cratiță așezată pe masă. — Ooo, mi-ar plăcea să vadă și bunică-mea asta, asta da tratație, kaburga... — Uau! a Îngânat-o corul. Până și Asya s-a Înviorat cuprinsă brusc de interes. — Restaurant turcesc multe În America? a Întrebat mătușa Cevriye. — De fapt, cunosc mâncărurile astea pentru că fac partea și din bucătăria armenească, a răspuns Armanoush Încet. Fiind prezentată familiei ca fiica vitregă a lui Mustafa, Amy, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dai seama căruia din ei Îi aparține fiecare; sunetul scos de vârful degetelor sale care se plimbă pe tastatură În căutarea celui mai bun răspuns pentru Baron Baghdassarian. E aproape dimineață și, deși Armanoush nu a dormit Îndeajuns, se simte Înviorată de sentimentul de trimf pe care-l ai atunci când Învingi somnul. Dedesubt e camera bunicii Gülsüm. Poate că Într-adevăr fusese Ivan cel Groaznic Într-o viață anterioară, Însă asprimea ei nu e lipsită de motiv. Ca mulți alții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Întrebat cu un glas Înecat de compasiune: — Ce-ar fi să mergem la cumpărături Împreună, iubito? Putem să plecăm după micul dejun și să ne Întoarcem În două ore. O să fie distractiv! Însă mai Întâi - mătușa Banu s-a Înviorat În mijlocul frazei - vino În bucătărie și ajută-mă să Împart ashure. Asya dat afirmativ din cap capitulând. Ce naiba? și-a zis. Ce naiba...? Bucătăria mirosea Întocmai ca un restaurant Într-o după-amiază aglomerată de weekend. Mirosul puternic de scorțișoară le depășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acestea să nu se ridice. În gură Îi turnaseră câteva linguri de apă sfințită de la Mecca. Lângă cap, pe o farfurie de aramă, ardeau câteva bucăți de santal. Deși ferestrele nu erau deschise, nici măcar ușor Întredeschise, fumul din Încăpere se Înviora la fiecare câteva minute, de parcă ar fi fost purtat de o briză impreceptibilă, care se strecura Înăuntru de undeva, din spatele pereților. Când se Înviora astfel, fumul plutea În zigzag În jurul divanului, topindu-se În cele din urmă Într-un rotocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
câteva bucăți de santal. Deși ferestrele nu erau deschise, nici măcar ușor Întredeschise, fumul din Încăpere se Înviora la fiecare câteva minute, de parcă ar fi fost purtat de o briză impreceptibilă, care se strecura Înăuntru de undeva, din spatele pereților. Când se Înviora astfel, fumul plutea În zigzag În jurul divanului, topindu-se În cele din urmă Într-un rotocol cenușiu. Însă din când În când fumul urma o traiectorie diferită, lăsându-se În jos, din ce În ce mai aproape de mort, În cercuri concentrice, ca o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu mi-a vorbit niciodată de carte și nu mi-a Înapoiat-o niciodată. M-am ferit să spun toate astea părinților mei la restaurantul unde am vorbit despre Strindberg În octombrie ‘68, În seara În care am vrut să Înviorez conversația pomenind despre raporturile dintre autobiografie și roman. La cinematograf, Îmi plăcea amestecul de documentar și ficțiune, ca prezența orașului Neapole În Călătorie În Italia, „sau ca secvența pescuitului thonului În Stromboli“, adăugase tata. În loc să continuăm pînă la desert să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fac?' Rândul introducător promitea ' O discuție asupra motivației celor educați, titrați și talentați pentru crimă și injustiție'. Autorul era dat drept 'R'. Porfiri aprinse un chibrit și se aplecă înainte pentru a-i prinde flacăra. În timp ce inhala sângele i se înviora, iar el se simți absorbit de și în control peste procesele sale mentale și senzoriale. Sintaxa elegantă a articolului își dezvăluia secretele. Fu cuprins de dansul ideilor, concluzia urmând ipotezei, inevitabil și inexorabil. Se încruntă, nu pentru că era nedumerit, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
depus plângere la Curtea Supremă Împotriva proprietarului felinei. Kitty zâmbi, ieși din restaurant și se Îndreptă spre plaja pustie. Golful era calm la răsărit. Dinspre ocean venea o briză proaspătă. Altădată poate i-ar fi fost frig, acum doar Îi Înviora obrajii și Îi răvășea părul. Soarele strălucea, anunțând o zi frumoasă. Își scoase sandalele și se plimbă desculță prin nisip, gândindu-se cum i s-ar fi scufundat picioarele În zăpadă dacă ar fi rămas În New York. Se Întinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care-i șoptea: „Nu poți să faci asta, n-o să reușești“. Dar de astă dată vocea zise: „Fă-o, chiar dacă dai greș“. Se ridică de pe șezlong și se Îndreptă goală spre gardul viu, de unde putea admira panorama văii. Sexul o Înviorase. Se așteptase să cadă de oboseală, după Încă o noapte nedormită alinând În rulotă durerea lui Desert Rose, dar, În mod ciudat, parcă abia Înviase, era plină de energie. Deodată Își aminti că era goală și că o putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și speranței, trăite în aceste zile, că lui Cipriano Algor nu-i trecu prin minte, pe drumul dintre Centru și olărie, să-i pomenească ginerelui despre misterioasa apariție a câinelui, cu singularul lui comportament. Ne cere, totuși, dragostea de adevăr, înviorată de scrupulele naratorului, să menționăm o unică și rapidă apariție a inopinatului episod în memoria selectivă a olarului, care, totuși, n-a reușit să prindă glas pentru că Marçal, cu un glas plin de îndreptățit reproș, a întrerupt relatarea socrului ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a fost niciodată o mare de roze, trăim câteva ceasuri plăcute, câteva proaste, și avem noroc când toate sunt așa și așa, Am intrat în casă, nu era decât mama, tata nu sosise, am explicat de ce am venit, și ca să înviorez conversația mi-am luat un aer în același timp solemn și vesel ca să-i anunț că le voi face mâine o mare surpriză, Și apoi, Ești în stare să ghicești care a fost răspunsul mamei mele, Darurile mele divinatorii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Moașa; ea se ocupa de administrația azilului și de mult timp nu-mi mai îngăduiam să mă arăt isteț cu cei de care depindeam într-un fel. Am ieșit pe țărm, am făcut o baie în mare, care m-a înviorat de-a binelea, după care m-am dus să-l caut pe Dinu. În definitiv, ideea Moașei nu era deloc rea. Tot nu fusesem eu niciodată în cătun. Îl cunoșteam numai din poveștile exaltate ale bătrânilor, cărora le străluceau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poartă. Îmi trecuse beția când m-am întors la azil în zori. Mai aveam doar o oboseală mahmură și o senzație rea, grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. — De unde vii? am întrebat-o înșfăcând-o de mână. În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
crescut Într-un cămin. Mi-ar fi plăcut să trăiesc Într-una din casele astea ușoare, pe malul unui lac, În Suedia. Poate că am putea construi un Întreg oraș pentru orfani. CÎțiva ochi se umezesc și ministrul Culturii se Înviorează cînd realizează potențialul ideii. — Hmm, un oraș suedez ușor pentru orfani... — Orfanii români, Îl corectează Mariana. — Mda, sigur. Un oraș suedez - — Pentru orfanii români! strigă cu entuziasm unul dintre studenți, privind vrăjit la tînăra cu ochi serioși, de care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe ecrane. De data asta se plînge de Mickey Mouse. Numărul de refugiați din holul hotelului scade treptat. După ceva timp, rămîn doar un medic de la Crucea Roșie și cinci-șase copilandri palizi și bandajați care se uită la știri. Se Înviorează de fiecare dată cînd pe ecran apar ei sau prietenii lor. Gazele lacrimogene se disipează, iar televizorul spune că situația este sub control. Patru sute de protestatari au fost arestați. Delegații participă la reuniunile lor. Apoi vine știrea cu cele cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
casă cu grădină și să nu deschidă niciodată fereastra, să lase să intre lumina sau aerul curat, sau să nu culeagă nici o floare care să înveselească pervazurile și măsuțele. Fran deschise larg fereastra cu glasvand și lumina soarelui de mai învioră de îndată camera. Mama ei intră cu o tavă cu ceai și biscuiți. Nu se zărea nici urmă de prăjitură. — Mă duc să-l chem pe taică-tău. Când Ralph intră în cameră, Fran trebui să se ciupească de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prin fundoshi. Takamori sări din pat. — Plec chiar acum. Unde te duci? — Mă duc la bătrânul ghicitor. Îți amintești? Ți-am vorbit de el alaltăieri. Vino și tu dacă vrei. Takamori, care de obicei era atât de leneș, s-a înviorat brusc gândindu-se la Gaston. Tomoe îl privea ca și când l-ar fi văzut pentru prima dată. Takamori își petrecea de obicei timpul prin autobuzul de Shibuya, aruncând ocheade fetelor din jur, dar astăzi era încruntat și îngândurat, iar genunchii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Îi sabota cariera. — L-ați văzut pe fiul meu, Kevin? Îl Întrebă pe Fioravanti, trăgându-l de mânecă, deoarece el era preocupat, Încercând să distreze o doamnă ce zornăia toată ca un lampadar de Murano. Când Elio o recunoscu, se Învioră - și instinctiv Întoarse capul pentru a vedea dacă Maja era În apropiere. Dar se liniști, căci devotata lui soție rămăsese Înăuntru, pentru a rezolva problema bacșișului. Nu, spuse Întorcându-se spre bunica micuței Carlotta. Aceasta Îi solicitase permisiunea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
handicapată mintal - era ceva mai palpitant, totuși. La sfârșitul fiecărei ședințe, mă sfătuia să fac sport, o obsesie a lui - el Însuși, trebuie spus, Începea să facă burtă. În fine, ședințele era agreabile, dar cam monotone; singurul lucru ce-l Înviora un pic era tema relațiilor dintre mine și părinții mei. La Începutul lui februarie, i-am povestit o Întâmplare cu adevărat interesantă. Era la Mai Lin, În sala de așteptare; intrând, m-am așezat lângă un ins a cărui față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dar nu puteam să stabilesc dacă era bine să mă las copleșit de o asemenea stare. Poate că ar fi trebuit s-o iert. În fond, și eu mă cuibărisem din răzbunare la domnișoara Kreuz. Însă freamătul acela dinăuntru mă înviora și mă devora, era o plăcere care răscumpăra toată viața mea plicticoasă. Îmi doream, mai mult ca orice, să șterg cu buretele cea mai mică amintire a invitaților din seara de la Mintzi. Pânda morții lor a devenit astfel o pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]