1,078 matches
-
chiar la unu noaptea, Ioanide și doamna dădeau un soi de recepție - dacă este să socotim numărul mare al invitaților și faptul că din cauza aceasta ședeau în picioare pe grupuri. Ioanide și Elvira, amândoi îmbrăcați în negru, însă cu amănunte înviorînd tonul sumbru al veșmintelor (cravată cu dungi roșii ori albastre la unul, colier și brățară la cealaltă), primeau musafirii de o parte și de alta a ușii, aproape totdeauna având a răspunde la întrebări asupra vitraliului. Exact la ora legiuită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vîre toate buricele degetelor în gură, apoi coborî și luă bucata cea mai mare de oglindă dintre rîndurile stranei și alergă în jur să surprindă un nou unghi al lucrării. încercase să realizeze o armonie de albastru, cafeniu și auriu, înviorate de scurte izbucniri de culori pure, dar acum nu vedea decît negru și cenușiu neîndemînatic întinse și roșu și verde țipător. încercase să pună corpurile în profunzimea unei lumini tandre, să-și împartă spațiul cu nori, dealuri, plante și ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cel mai intreprid, ca și cel mai iscusit surugiu din întreaga lume". "Vizitii ca, cei moldovalahi, credeți-mă, nu se găsesc nicăieri. Orice călător, până și cel mai indiferent, cel mai îngândurat, cel mai posac, nu poate să nu se învioreze văzând îndemânarea, verva, antrenul, filozofia, rapiditatea, veselia vizitiului său moldo-valah". Retragerea treptată a trupelor ruse din Moldova și Țara Românească, a fost înlocuită cu ocupația turco-austriacă. Din aprilie 1854, Austria a ocupat Principateleăpână în martie 1857), cu forțele sale armate
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
în orașul natal, Iida, cu motocicleta. Până acolo sunt trei sute de kilometri, distanță pe care am parcurs-o dus-întors cu motorul de 150 cc. Mă durea capul, eram puțin îngrijorat, dar m-am simțit neașteptat de bine. Aerul m-a înviorat. Pe motocicletă trebuie să fii mai atent decât cu mașina. Așa că am uitat de dureri. Pe la sfârșitul verii, așa cum am spus și mai înainte, s-a hotărât să vin la muncă numai dimineața. Compania îmi permite să vin la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să trăiască niciodată cu adevărat”. Zorii unei noi zile bat la geam și primele raze ale soarelui îți mângâie blând chipul. Deschide larg fereastra sufletului tău și lasă-te imbratisată de lumina soarelui. Zâmbește-i! Simte cum energia lui te înviorează, lasă-te pătrunsă de frumusețea lui! ACUM, ești doar tu și soarele, 2 lumini ce strălucesc pe cerul vieții tale. Respiră profund și simte cum lumina te spală șiți înseninează trupul și sufletul! Simte iubirea care te înconjoară! Trimite iubirea
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
nu ca pârliții de noi. Ș.a.m.d. În general, discuția era destul de convențională sau, pentru că n-am asistat nici, io nici dumneavoastră la ea, am aflat la a doua mână doar această întâmplare, asta putem presupune. Atmosfera s-a înviorat însă când la masă a venit o femeie sau o doamnă, mă rog, o tipă, din nou aproximăm, care a dat de veste despre un lucru absolut surprinzător. Era extaziată, tu, fată, ce chestie, ai văzut că francezii ăștia au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
alta cortul o să cadă grămadă. — Toate catrafusele astea nefolositoare, se aude vocea lui Roja pufăind, haine, cratițe, scule, lanterne, brichete, mîncare, apă, cărți. Păstrăm doar armamentul și muniția, zice. — E ca un leu dom’ Roja, zice Tîrnăcop simțind că se înviorează, o fi ieșind oare în sfîrșit din letargie? — Numai așa o să putem să ne facem auzită vocea, numai așa o să putem să adunăm în jurul nostru simpatizanți din lumea bună, spune Roja. Pentru asta avem nevoie de un acoperiș solid deasupra
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a zis că îi place Tușica. — Nici nu putea fi altfel, zice Roja, n-ar fi fost plăcut ochiului, dacă știți la ce mă refer, spuneți. — Din prima clipă am știut că așa o să fie, spune Curistul, simțind cum se înviorează brusc după mărturisirea Părințelului. — S-o știți de la mine, continuă Roja cu aerul atotștiutor, dacă nu se lipește de la început, atunci nu se mai lipește niciodată, poți s-o lași baltă și să cauți altceva. Aveți dreptate, am simțit-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ocazie de-a mai ieși în stradă e greu de crezut c-o să se mai ivească curînd. — Și așa am cam depășit termenul limită al Revoluției, spune Gulie. Ce credeai, că o să ne-o pună nouă pe tavă? întreabă Tîrnăcop înviorat după cîteva înghițituri de ceai, c-o să se dea la o parte din calea noastră? — Prostia mea, recunoaște Bătrînul, am crezut că se poate face imposibilul, n-ar fi trebuit să vă încurajez, mai ales pe Roja. — încă nu e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bine, mă reprofilez, mă duc pe șantier, mă fac student din nou, o să văd eu, asta era situația. — Nici n-ar fi fost o idee așa de proastă, zice Roja, te-ar fi scutit de multe belele. Trebuia să-i învioreze cineva, să-i fi văzut cum veneau săracii la liturghie, cei care mai aveau curajul să vină, hai că asta-i apă de ploaie, așa speri să mă induci tu în eroare? Nici prin gînd nu-mi trece, voiam doar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Papa, frate-meu, unde ești să-l vezi?” Mi-a luat mâna și mi-a sărutat-o, a întors-o cu palma în sus, s-a uitat lung, s-a încruntat și mi-a închis degetele în pumn. S-a înviorat, spunând: „Ți-am adus icoanele pe care mi le dărui taica și maica la nuntă. Ziceau că le făcu zugravul lui Mareș Băjescu, ăl cu zugrăveala de la mânăstirea Cornetu. La măria ta or sta mai bine și o să-ți aducă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scrisorile diplomatice ce treceau prin Valahia, redactate depeșe care plecau spre toate împărățiile, aleși oamenii, socotite cheltuielile și când „nașul Dinu”, obosit, dar simțindu-se indispensabil, mulțumit de importanța sa, se retrăgea să se odihnească în cortul său, vodă se înviora, îl chema pe sfinția sa Theodosie și pe fiii săi, Constantin și Ștefan, și începeau alt sfat. Joi, 10 mai, era Înălțarea. În zori, călugării, preoții și diaconii care-l însoțeau pe sfinția sa au început utrenia pe un tăpșan anume gătit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pornesc și o să se întoarcă domnia ta sănătos să o termini. S-au îmbarcat ultimii. Vodă, în picioare între imbrohor și cei doi unchi ai săi, spătarul Mihai și stolnicul Constantin, priveau spre malul pe care rămăseseră doamna și mitropolitul. Selin, înviorat se uita când spre un mal, când spre celălalt și un gând năstrușnic îi trecu prin minte. Privi la voievod și spuse: — Mi se pare Dunărea mai mare acum decât atunci când am venit în țara măriei tale. Știu eu, or
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tineri pot să cunoască personalitatea care le-a înzecit puterile în munca de modelare și cizelare a minții lor, reprezentând pentru ei un ideal? Când studiul limbilor devenea pentru noi o corvoadă și redactările în paralel anevoioase, dascălii noștri ne înviorau spunându-ne: „Marele Alexandru Mavrocordat vorbește unsprezece limbi și știe redacta în tot atâtea...” Mulțumesc măriei sale, voievodului, că mi-a dat prilejul să vă arăt umila mea sârguință în învățarea tratatului dumneavoastră. La primele cuvinte ale prințului, interpretul s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stolnic Constantin Cantacuzino. Nu erau așteptați, dar boierul cel mare încă nu se culcase, lucra în bibliotecă, așa că nu a durat prea mult până să fie deșteptate slugile ca să-l primească pe fratele suferind, pe care drumul prin ger îl înviorase și-l făcuse surprinzător de sprinten. Rămași amândoi frații la gura sobei în care intrau trunchiuri întregi de stejar, obosiți de nesomn, trăgeau pe rând concluziile. — Trebuie să părem amândoi obosiți și bolnavi, să scriem chiar și preafericitului patriarh la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
participa la premiera piesei sale. Ne consolează gîndul că Învață româ nește”... Pentru un spectacol de și cu Florin Piersic, Țion folosește termeni gastronomici : „ Piersicile bine coapte, fierte În suc propriu, din grădina inepuizabilului Florin, date prin făina textului și Înviorate de superbe arome feminine, formează o cocă omogenă, elastică și atractivă, numai bu nă de introdus În cuptorul unui spectacol reglat la tempe ratura fierbinte, spre exploziv”. În fine, o cronică la o premieră petroșeneană, Începe cu suspans :”...Curtea Regiei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
un sfert cel târziu, el iese pe ușă. Punctual, tăcut, riguros, păi, nici dacă ar fi avut o slujbă, cu puțin până-n șase e pe malul bălții, cu gândul la o ploaie de o zi și-o noapte care ar înviora stuful ăsta opărit de vipie. El e zi de zi aici, așteptând ploaia sau chemând-o, ca și cum l-ar plăti cineva pentru asta, Rafaele, te-ai sonat, da, o slujbă, inevitabil te mai gândești și la asta. Anul trecut a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-l acum și pe el beat tot ca și ăla, roșu-vânăt la față și cu ochii bulbucați de furie când i-a făcut vânt ăluia peste o masă cu platouri cu trufe. Nu e vorbă, că-n felul ăsta mai învioră atmosfera, cam stătută altminteri la ora aia, două dimineața, cu invitații zăcând în fotolii, îmbuibați și mahmuri, moleșiți de băutură... Cu toată paguba-n trufele colonelului, a fost cam pe placul asistenței. Ce mai distracție, Mirelo, cum se zbătea ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
soțu matale. — Ca soț, în primul rând, am pretenția să mă respecte. — Mi se pare corect! Dar n-ai ce-i face dacă lui îi place... Așa își treceau nopțile în așteptarea controalelor, despre care se auzea că se vor înviora de-acum, în preajma congresului cu Ceaușescu reales. Vorbeau până îi lua somnul, cu lumina aprinsă în oficiu și pe culoarul etajului, cu ușa de la oficiu crăpată și ușa de acces pe etaj nelegată cu lanțul. Patrulele și controalele trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o smintită, și-o ordinară, oh, departe gândul de Rafael. Păi, cui i-ar folosi să se distrugă? Și iarăși râse, păi, foamea ne-a făcut și-o să ne mai facă, și uite-l că-i e bine: s-a înviorat. Nici pomeneală să se mai întrebe dacă merită sau nu, cu fumul grătarului gâdilându-i nările și cheful, și forfota pestriță de pe stradă și de la mese, și cu prietenul ăsta care-i dă să mănânce din bănuții lui pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un bandaj uriaș în jurul capului, Romulus trage să moară pe o pătură. O spumă sângerie se prelinge pe gât, pornind din colțurile gurii larg deschise. Alături, sublocotenentul Novăceanu continuă să zacă cu privirea pustie ațintită asupra cerului. Pare că se înviorează numai când Mâțu duce la buzele lui un mic bidon metalic. Soarbe câteva înghițituri, apoi revine la starea de dinainte. Sergentul se întoarce către Marius. Nu avem apă, dar am topit puțină zăpadă. E la fel de bună. Arată cu degetul gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dați osteneala să verificați mesajele, ca să restricționați accesul celor care nesocotesc regulile, așa cum se întâmplă pe toate forumurile care se respectă. Așa că de multe ori s-au văzut aici atacuri la persoană, aprecieri injurioase și chiar mai rău. Bart zâmbi înviorat de focul disputei. Bine, am reținut. Asta e tot? tastă el în viteză. Replica lui Arm veni la fel de prompt. Nu, mai avea încă destule obiecții. De exemplu, în ceea ce privea filtrele de cuvinte, care mai mult încurcau decât erau de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dar nu puteam să stabilesc dacă era bine să mă las copleșit de o asemenea stare. Poate că ar fi trebuit s-o iert. În fond, și eu mă cuibărisem din răzbunare la domnișoara Kreuz. Însă freamătul acela dinăuntru mă înviora și mă devora, era o plăcere care răscumpăra toată viața mea plicticoasă. Îmi doream, mai mult ca orice, să șterg cu buretele cea mai mică amintire a invitaților din seara de la Mintzi. Pânda morții lor a devenit astfel o pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mirare că am ridicat vocea de câteva ori, ceea ce a făcut-o să plece înțepată de lângă mine și să se smiorcăie un pic în timp ce se uita pe geam. Știam că nu e decât o schemă, pentru că se întorcea proaspătă și înviorată după cinci minute și iar începea să mă sâcâie. Lacrimile erau mijlocul prin care alunga în mod convenabil tensiunile și frustrările, și adeseori am încercat să-i urmez exemplul, însă în cazul meu episoadele de plâns nu dădeau rezultatul scontat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe rochia și pe mâinile Adelei. Aici, în intimitatea singurătății, cu bustul ei, în care palpita viața, sprijinit pe masă, cu tulpanul legat pe frunte, era atât de femeie! Proiectată pe zidul întunecat al bradului, cu rochia trandafirie, cu fața înviorată de mers și de plăcere sub broboada albastră, cu zâmbetul ei roș și luminând din azurul ochilor, îmi părea, până la halucinație, o floare mare, una din acele flori tropicale care atrag irezistibil, amețesc și omoară. - Mon cher maître, la ce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]