923 matches
-
Vodă cel tăiat, fiul lui Dan cel netăiat, care mai avu un fiu pe Dan Vodă cel tăiat, pomenește-i, Doamne, la loc de odihnă, la loc de verdeață, de unde a fugit toată durerea și întristarea, iar pe mine păcătosul învrednicește-mă să pot ajunge la zidul plâns al mânăstirii Snagovului ca să desăvârșesc panihida unșilor tăi, Doamne, din țara aceasta”. Mergea și spunea mereu pomelnice pentru vii și pentru morți întro neîntreruptă rugăciune, pentru că, în răstimpul dintre două călătorii sau dintre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de clopot. Îi părea rău că bubuitul puternic al bătăilor inimii îl împiedica să audă. Și tobele astea care nu mai tac, Doamne, făle să tacă, să pot asculta clopotele. Sunt clopotele de la Hagia Sofia... Doamne, mulțumescu-Ți că m-ai învrednicit să aud chemarea Slavei Tale! De ce nu se opresc tobele? Doamne, nu poți îngădui una ca asta, se îngrozi el la un gând. Cum adică, atât de osândit să fiu încât să mi se dăruiască viața după ce mi-am văzut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urmau jocul. Boteanu, văzîndu-l că pleacă, făcu doi pași, fără să-și dea seama dacă vrea să-l oprească sau numai să-l petreacă până la poartă. În prag se răzgândi de tot, se închină și mulțumi Atotputernicului că l-a învrednicit să se împotrivească ispitei... În uliță Apostol nu mai știa unde să se ducă, parcă ar fi uitat pe ce lume se află. Picioarele mergeau însă singure, și așa se trezi în ulicioara dosnică... Se simțea atât de sleit de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
stâncilor, ca omul ce va privi la ele din ele să formeze ideile sufletului său. - Copilul idee care a sorbit din esvorul Dumnezeirei tot a fost românul. Lumea era creată când acest gând uitat a lui Dumnezeu care s-a învrednicit să audă muzica sferelor a fost născut. Să proclam d-asupra ruinelor lumii un nou idol: omul. Și vântul să discînte, să geamă-afurisit Pe-n piatră de mormîntu-ți, prin cruce, prin lemnul cel ernit wahnsinnige[r] Wind Moartea Noaptea lumii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
III l-au împărțit fanfara de copii de la Liceul „Nicolae Iorga” din Chișinău și fanfara de copii din Hârbovăț, Anenii Noi. Juriul însă a oferit și o mențiune fanfarei de copii din Zăicani, Râșcani. La secțiunea fanfare maturi s-au învrednicit de Premiul III fanfarele de la Casa raională de cultură Drochia și cea din Colicăuți, Briceni, Premiul II fanfara din orașul Comrat, iar Premiul I l-a câștigat gazda, fanfara de la Palatul de cultură Soroca. A cucerit din primele note publicul
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
mai întâi, când are loc întâlnirea "în plen", personajele manevrate cu tactică regizorală de polemist, dezvoltă un discurs vid de conținut, axat pe recuzita de ansamblu a oricărui "limbaj de lemn", adică pe clișee, truisme și redundanțe inutile: "Ne-a învrednicit Dumnezeu să ne mai întâlnim în capitală. Grele sunt căile Domnului și trebile eparhiei apasă greu pe slabii noștri umeri. Suntem cel puțin fericiți că morala e păzită cu sfințenie în de Dumnezeu ocrotita noastră țară. Prostul e prost. Căsătoria
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care nu se poate măsura, cu atât iubește mai nemăsurat pe Dumnezeu. Conștiința nemăsurată a sărăciei proprii e capabilă de iubirea nemăsurată a lui Dumnezeu, din care poate avea totul. Și amândouă sunt temelia credinței. Iar pe măsura lor se învrednicește cel ce le are și de făgăduința vieții nemăsurate de la Dumnezeu. Omul acela se mișcă între puținătatea sa nemăsurată de făptură adusă din nimic la existență și între nemăsurarea vieții dumnezeiești, de la care are și așteaptă totul într-o sporire
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fiind ea însăși cel mai subtil mod de cunoaștere. Căci numai credinței i se dezvăluie persoana celuilalt, care nu vrea să fie redusă la obiect și nu poate fi redusă la obiect. (n.s.49, p.46) footnote>. Căci toți sfinții, învrednicindu-se să afle această stare care e iubirea de Dumnezeu, viețuiesc, din puterea credinței, în desfătarea petrecerii celei mai presus de fire. Iar credință numim nu pe aceea prin care crede cineva în deosebirea preaslăvitelor și dumnezeieștilor Ipostasuri și în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
vouă pe Mângâietorul, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi; și Acela vă va învăța pe voi tot adevărul ș.a. (In. 14, 17; 16, 13); și iarăși: Până ce va veni Acela, care este desăvârșirea tainelor, și ne vom învrednici în chip arătat de descoperirea lor, credința liturghisește între Dumnezeu și sfinți taine negrăite. Fie ca și noi să ne învrednicim de ele prin harul lui Hristos însuși, acum ca de o arvună, iar acolo în ipostasul (temelia) adevărului, în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ș.a. (In. 14, 17; 16, 13); și iarăși: Până ce va veni Acela, care este desăvârșirea tainelor, și ne vom învrednici în chip arătat de descoperirea lor, credința liturghisește între Dumnezeu și sfinți taine negrăite. Fie ca și noi să ne învrednicim de ele prin harul lui Hristos însuși, acum ca de o arvună, iar acolo în ipostasul (temelia) adevărului, în Împărăția cerurilor, cu cei ce-L iubesc pe El<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Credința a doua, mai înaltă, e o
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Dumnezeu? Căci, spune-mi, rogu-te, oare Dumnezeu te pedepsește la fel cu elinul, păcătuind? Nicidecum, căci tu ai cu tine libertatea izvorâtă din cunoaștere. Dar ce? Dacă ți-ar spune cineva acum că și tu, și elinul vă veți învrednici acelorași bunătăți pentru cunoaștere, oare nu te ai neliniști? Eu cred că da, căci ai zice că elinul, putând afla cunoașterea prin sine, n-a voit totuși să o afle. Și dacă și el ar zice că Dumnezeu trebuia să
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
să primim cu bucurie și cu dragoste pe mama tuturor bunătăților, credința, ca astfel, ca și cum am sosi într-un liman fericit și liniștit, să putem păstra dogmele cele drepte, și viața noastră să o ducem în siguranță, pentru a ne învrednici bunătăților celor veșnice”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia II, p. 45) „ În acestea trei stă filosofia creștinului: în porunci, în dogme și în credință. Poruncile despart mintea de patimi; dogmele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
îmblânzește, dobândind deprinderea de a-și liniști mișcările cele potrivnice firii, ale iuțimii și poftei; cel blând păzește poruncile; iar cel ce păzește poruncile se curățește; cel ce s-a curățit, se luminează; iar cel ce s-a luminat se învrednicește să se sălășluiască în cămara tainelor cu Mirele Cuvântul”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete teologice, suta întâi, cap. 16, în Filocalia..., vol. II, p. 131 132) „Credința celor ce aveau lipsă de vindecare și se rugau pentru ea stârnea, zice, puterea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pentru că s-a atins de el, fapt ce nu aparținea serviciului lui? Apoi dacă călcarea sâmbetei și atingerea de chivotul ce dădea la pământ a adus pe Dumnezeu într-atâta indignare, că nici măcar de cea mai mică iertare nu a învrednicit pe cutezător, oare cel ce vatămă dogmele cele înfricoșate și nespuse, se va bucura de iertare sau justificare? Desigur că nu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Galateni, p. 21) Ferirea de comuniunea ereticilor și a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
NY), 1978, p. 32. footnote>. Utilizând ca exemplu Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom, Vladimir Lossky ne arată că în tradiția patristică, calea apofatică este călătoria spre un Dumnezeu personal. În Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom, anterior Împărtășirii, preotul se roagă: „Și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine Dumnezeul Cel ceresc, Tatăl, Și a zice...”. Și Lossky comentează că textul grecesc spune exact: „Dumnezeu din Înalturi pe Care nimeni nu-L poate numi, Dumnezeul
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
tank", care derivă, cred, de la cuvântul nemțesc "dank", pe englezește se citește "denk" sau cu alte cuvinte (se apropie degajat de tablă și scrie vizibil cu creta roșie:) Dank = Denk care înseamnă mulțumire, adică: "Slavă ție, Doamne, că m-ai învrednicit să descopăr această invențiune!"135 Un alt exemplu de "moftangiu" agramat, pe care ar fi păcat să nu-l menționăm, este cel din schița Interviu-Expres, și anume colonelul ajuns prefect, a cărui atitudine dezvăluie o culme a inculturii, de un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în minte obsedant privirea lupoaicei. Oftă din adâncul sufletului, în semn că așa va face, și-și dădu drumul la vale pe potecă. Pădurea rămase învăluită în pâclă... într-o pâclă groasă, cu tainele ei de nepătruns... PARTEA A DOUA „Învrednicește, Doamne, inima mea, ca să pot vedea binele și răul!“ Solomon „...Te-am auzit cum hăuleai departe Înfiorând pădurea’nzăpezită, Bătrâne lup, cu gura istovită, Etern pribeag al câmpurilor moarte. Te-ara auzit cum hăuleai departe. Te-am auzit, și’n
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se apropia, lumina se făcea tot mai mică, dispărând, uneori, cu totul. Dar, deodată, se trezi la marginea pădurii. Recunoscu locurile preumblate, când, păscând oile sau culegând fragii și bureții, pleca cu gândurile să cheme duhurile pădurii pentru a-l învrednici de un urmaș. Primăvara venise pe acele meleaguri și bumbișorii încântau ochiul, iar cântecul cucului răsuna nestingherit pe cărările întortocheate ale sufletului. Un plânset răsuna peste întinderea poienii. Un val de bucurie îl cuprinse pe Staroste, iar lacrimile începură a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
paraclise, ne-a explicat de dimineață un călugăr foarte tânăr, fără barbă, predă și la Seminarul teologic din incinta mănăstirii, ne conduce și la muzeu, îi place să stea de vorbă cu Theo, pe mine nu cred că m-a învrednicit cu vreo privire, se uită numai la Theo când ne spune ceva, vorbește cu multă patimă despre numărul mare de cărți și manuscrise de valoare, ne dă număruil exact al manuscriselor din limba slavonă, greacă și română din secolele XIV-XIX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
preocupă pe părintele Varava, prin mine vede ca printr-o pânză transparentă, prin mine vrea numai să ajungă la altcineva, mult mai important pentru el decât aș fi eu, se folosește de mine ca să ajungă la cel ce s-a învrednicit în aceste picturi, neținând cont de canoane, Pictura mea, îi spunea Theo lui Daniel, cel necopt la minte, pictura mea e ca o liturghie, aproape îl izgonește pe preot din altar, îl reduce la tăcere, pictura mută vorbește pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
astăzi mulți la mănăstire, oamenii au tot mai multă nevoie de Dumnezeu, Niște credincioși mi-au cerut învoire să rămână și mâine să le deschid Cartea, pe jumătate vindecați sunt cei care vin cu credință la mine și Dumnezeu mă învrednicește pe mine cu harul Său să fac restul, Deși nu vorbește despre mine părintele Ioan, fiecare cuvânt al lui mie îmi este adresat, Cei ce vin la mine cu necazuri sunt deja vindecați, dar ei nu-și dau seama, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de a-i predispune pe ceilalți la confidențe, fără să-i întrebe nimic -, interpretă cuvintele lui Asiaticus și, într-un moment când îl găsi pe Împărat singur, îi spuse: — Cei mai importanți senatori mă imploră să te îndemn să le învrednicești cu o privire pe fiicele lor de paisprezece ani. Roma vrea de la tine un moștenitor. Împăratul fu neplăcut surprins și se gândi că sclavul acela eliberat făcea prea multe proiecte de unul singur. Și pe când Callistus aștepta plin de neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Îngrijorată În legătură cu schimbările corpului după o naștere naturală. Poate pe soțul tău nu-l deranjează că „holul“ tău e mult mai spațios decât era pe vremuri, dar știu că al meu ar fi tare nefericit. După acest ping-pong, femeile se Învredniciră una pe alta cu niște zâmbete crispate și Încărcate de energie negativă și o luă fiecare pe calea ei prin magazin. La sfârșit, nici una din ele n-a cumpărat prea mare brânză. Femeia cu marsupiu a cumpărat un dreamcatcher și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
încălțate cu niște ghete galbene, în galoși noi-nouți. Înțelegeam că vine pentru Laura și luam parte la întâlnirea lor, cu atitudinea binevoitoare a unei rude de aproape. În Dumineca următoare, observai că agentul de mașini de scris nu mă mai învrednicește cu privirea și că nimeni nu se mai uită la mine în încăperea asta sărăcăcioasă, care a fost ani de-a rândul casa mea de rugăciune. Cred că Laura și-a pierdut fecioria într-o Duminică seara, când mama Fișic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
avantaj. Unii ecleziaști pioși și culți i-au făcut observații de bun-simț, acestora autorul le este recunoscător și, pentru a demonstra cu fapta cît de mult îi apreciază, s-a hotărît să publice această nouă ediție, în care s-a învrednicit să facă modificări pretutindeni unde i s-a atras atenția că ar fi necesar. Poate în fervoarea zelului și a durerii cauzate de relele ce frămîntau Biserica (unde impietatea triumfă, iar numele lui Cristos este profanat), pana sa nu a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]