9,251 matches
-
pieptul meu, oricât încerc eu s-o înăbuș, își face loc vipera care crește și tot crește, ruinând sănătatea mamei. De-ar fi doar o boală temporară, de sezon, și nimic altceva! N-ar fi trebuit să ard ouăle de șarpe. Poate că și de asta sunt într-o asemenea stare. Tot ce fac pare să sporească nefericirea mamei și s-o slăbească și mai mult. Cât despre dragoste... însă odată ce am apucat să aștern cuvântul, nu mă simt capabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pare să sporească nefericirea mamei și s-o slăbească și mai mult. Cât despre dragoste... însă odată ce am apucat să aștern cuvântul, nu mă simt capabilă să mai scriu altceva. II În zilele care au urmat incidentului cu ouăle de șarpe, am avut parte de o serie de ghinioane care au sporit nefericirea mamei și i-au scurtat viața. Am provocat un incendiu. Să mi se întâmple mie una ca asta! Nici măcar o dată în viața mea n-am visat că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
toate, vreau să adaug că această singură amintire a mea din război și faptul că ies la câmp în fiecare zi îmi mai potolesc neliniștea ce m-a cuprins. În ultima vreme, mama a slăbit văzând cu ochii. Ouăle de șarpe. Focul. Sănătatea mamei se șubrezește pe zi ce trece. Eu, dimpotrivă, parcă înfloresc și mă abrutizez totodată. Am senzația că mă îngraș din ceea ce pierde mama. Mama n-a mai adus vorba de foc. Mi-a plăcut gluma ei: lemnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
drăguță și bună. De câte ori mă gândesc la ea, mă percep ca o femeie îngrozitoare. Și totuși, nu mai pot suporta să trăiesc. Nimic nu mă poate împiedica să apelez la M.C. Mi-ar plăcea să-mi împlinesc dragostea „înțeleaptă ca șarpele și inofensivă ca porumbelul“, dar sunt sigură că nimeni pe lumea asta, nici măcar mama sau Naoji, n-ar fi de acord cu mine. Mă întreb dacă dumneavoastră sunteți. Pe scurt, n-am de ales. Gândul că trebuie tot timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și m-am așezat pe marginea patului. — Ce dorești, mamă? Mama n-a răspuns, dar simțeam că vrea să spună ceva. — Apă? A clătinat ușor din cap. După câteva minute, zise cu voce stinsă: Am visat. — Ce-ai visat? — Un șarpe. Am înlemnit. — Cred că ai să găsești un șarpe-femelă cu dungi roșii pe trepte, la intrare. Te rog, du-te și te uită. M-am ridicat, străbătută de fiori din cap până-n picioare. M-am dus pe terasă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
trepte, la intrare. Te rog, du-te și te uită. M-am ridicat, străbătută de fiori din cap până-n picioare. M-am dus pe terasă și m-am uitat prin ușa de sticlă. Pe treaptă, se afla, la soare, un șarpe. M-a cuprins amețeala. „Știu cine ești. Un pic mai mare și mai bătrână decât data trecută. Ești șerpoaica ale cărei ouă le-am ars. Ți-am simțit răzbunarea apropiindu-se. Așadar, pleacă acum.“ M-am trezit implorându-l astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a cuprins amețeala. „Știu cine ești. Un pic mai mare și mai bătrână decât data trecută. Ești șerpoaica ale cărei ouă le-am ars. Ți-am simțit răzbunarea apropiindu-se. Așadar, pleacă acum.“ M-am trezit implorându-l astfel pe șarpe, pe când stăteam cu privirile pironite asupra lui. Nu dădea nici un semn de viață. Nu știu de ce, dar n-am vrut ca asistenta să vadă șarpele. Am bătut din picior. Nu, am strigat eu mai tare decât ar fi fost cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am simțit răzbunarea apropiindu-se. Așadar, pleacă acum.“ M-am trezit implorându-l astfel pe șarpe, pe când stăteam cu privirile pironite asupra lui. Nu dădea nici un semn de viață. Nu știu de ce, dar n-am vrut ca asistenta să vadă șarpele. Am bătut din picior. Nu, am strigat eu mai tare decât ar fi fost cazul. Nu-i nici un șarpe aici, mamă. Visul tău nu s-a adeverit. Am privit iar spre treaptă și l-am văzut plecând, în sfârșit. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
privirile pironite asupra lui. Nu dădea nici un semn de viață. Nu știu de ce, dar n-am vrut ca asistenta să vadă șarpele. Am bătut din picior. Nu, am strigat eu mai tare decât ar fi fost cazul. Nu-i nici un șarpe aici, mamă. Visul tău nu s-a adeverit. Am privit iar spre treaptă și l-am văzut plecând, în sfârșit. Se îndepărta alene. Nu mai era nici un strop de speranță. După ce-am văzut șarpele, în inima mea a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fost cazul. Nu-i nici un șarpe aici, mamă. Visul tău nu s-a adeverit. Am privit iar spre treaptă și l-am văzut plecând, în sfârșit. Se îndepărta alene. Nu mai era nici un strop de speranță. După ce-am văzut șarpele, în inima mea a început să încolțească resemnarea. Când a murit tata, a fost un șarpe mic, negru, lângă patul lui. Am văzut atunci, cu ochii mei, șerpi încolăciți pe toți copacii din grădină. Mama nu mai avea nici măcar puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
iar spre treaptă și l-am văzut plecând, în sfârșit. Se îndepărta alene. Nu mai era nici un strop de speranță. După ce-am văzut șarpele, în inima mea a început să încolțească resemnarea. Când a murit tata, a fost un șarpe mic, negru, lângă patul lui. Am văzut atunci, cu ochii mei, șerpi încolăciți pe toți copacii din grădină. Mama nu mai avea nici măcar puterea să se ridice și se afla într-o stare de somnolență permanentă. De mâncat, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
alene. Nu mai era nici un strop de speranță. După ce-am văzut șarpele, în inima mea a început să încolțească resemnarea. Când a murit tata, a fost un șarpe mic, negru, lângă patul lui. Am văzut atunci, cu ochii mei, șerpi încolăciți pe toți copacii din grădină. Mama nu mai avea nici măcar puterea să se ridice și se afla într-o stare de somnolență permanentă. De mâncat, nu mai mânca nimic. Am lăsat-o pe asistentă cu ea. După ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pe toți copacii din grădină. Mama nu mai avea nici măcar puterea să se ridice și se afla într-o stare de somnolență permanentă. De mâncat, nu mai mânca nimic. Am lăsat-o pe asistentă cu ea. După ce-am văzut șarpele, tensiunea din sufletul meu s-a topit, transformându-se într-o senzație asemănătoare fericirii. Un fel de liniște lăuntrică, aș putea spune. Singura mea dorință era să stau cu mama cât mai mult posibil. Să fiu lângă ea în ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pe lume. Cei care mor sunt frumoși. Trebuie să trăiesc. Trebuie să-mi duc viața mai departe, oricât ar fi de urâtă, oricât ar mirosi ea a sânge. M-am chircit pe dușumea, încercând să-mi răsucesc trupul, asemenea unui șarpe cu pui care-și face gaură în pământ. Cu un singur lucru nu mă puteam împăca. Acuzați-mă de gânduri murdare sau de ce vreți. Trebuie să supraviețuiesc și să lupt cu lumea pentru a-mi îndeplini dorințele. Mama avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ea două-trei nopți. N-o să-ți fie greu să vezi de casă, nu? Poți să o rogi pe domnișoara să-ți gătească. N-am mai ezitat nici o clipă să profit de slăbiciunea lui Naoji. Foarte firesc, dând dovadă de „înțelepciunea șarpelui“, mi-am îndesat niște farduri și mâncare în sacoșă și am plecat la Tokyo să-mi văd iubitul. Naoji îmi spusese cândva că Uehara s-a mutat după război și locuia acum la periferia orașului Tokyo, cam la douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un împrumut și... apoi să-și bea mințile. Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. Bănuiesc că nu ai unde să-ți petreci noaptea, nu-i așa? mă întrebă domnul Uehara în șoaptă. — Eu? Eram conștientă de șarpele care și-a înălțat capul. Ostilități. O emoție soră cu ura puse stăpânire pe mine. Nedând atenție mâniei mele vizibile, Uehara continuă să bombăne. Poți dormi în aceeași cameră cu noi toți? întrebă el. E frig! — Nu se poate, interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
argheziene), am analizat și, ajutat de lene, am ajuns la încheierea că nicio amintire nu plătește cerneala cheltuită pentru a i se acorda relief”. Obiecțiile pe care se întemeiază această „încheiere”, tipărită la începutul însemnărilor Dintr-un foișor, trec „ca șerpii când se plimbă” printre o seamă de divagații și de paranteze, mai mult sau mai puțin tangente la îndemnul lui Caracostea. Dar nu sînt, cum li s-a părut unora că ar fi, doar argumente pro domo sua, ci alcătuiesc
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
strălucit într-o rochie albă mulată, cu trenă, creație Roberto Cavali, însă privirile celor prezenți au poposit mai mult pe spatele lui Sharon, scrie perfecte.ro. Motivul atracției a fost accesoriul senzațional pe care l-a purtat Sharon Stone: un șarpe metalic. Ținuta a fost completată și cu o pereche de cercei supradimensionați, o brățară în formă de scoică, un inel și un clutch auriu.
Cum a reușit Sharon Stone să-și eclipseze colegele tinere, la Cannes by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72255_a_73580]
-
libertatea de gândire sufocată urgent cu scârbosul căluș al corectitudinii politice. Dacă rezultatele sunt sub așteptări, mai inventezi și un Consiliu (neapărat!) Național pentru Combaterea Discriminării și împarți la amenzi până sufoci trezoreria -, iar apoi țipi ca din gură de șarpe că banii trebuie redistribuiți săracilor. S-a umplut lumea de tembeli cu pretenții? Nici o problemă: stabilești reguli de "discriminare pozitivă" și-ai pus capac oricărei discuții. Și competenței - dar cui îi mai pasă de competență, în lumea noastră cretinizată pe
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
de două ori pe săptămînă spre Addis-Abeba, contra o mie de franci francezi! Și nu merge decît pe timp de zi. Scump, din cauza apei pentru locomotivă. Triburile de negri, satele mici, "ca niște îngrămădiri de mosoare". "}ara marilor miragii". Împărăția șerpilor. "În definitiv, o asemenea călătorie nu este recomandată celor... slabi de înger." Neguțătorii, caravanierii, și drumurile lor. Moscul. Paradisul. După trei zile, locomotiva intră în Addis-Abeba ("Floarea Nouă". Îmi amintesc, în treacăt, că manualele noastre de geografie o traduceau prin
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
un loc în altul, spectral, misterios, crepuscular. Regizorul a încredințat povestea unui narator care o spune minunat, pe un ton borgesian al ficțiunilor care nasc alte ficțiuni. Într-o curte cu iarbă înaltă îl găsim pe Jesse James cu doi șerpi în mînă, cărora le taie capetele pentru a-i găti, la fel, îl vedem călăreț singuratic pe un drum ca o cărare pe spinarea calvițioasă a unui deal, o umbră, nimic mai mult. Adeseori un halou cețos învăluie imaginea unui
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
formulează consilii: "Nu mai deschideți plicurile sînt toate goale / doar în palmele discipolilor se află ceva poate / bucăți de cretă fărîme de adevăr sau chiar lipitori / mai bine plimbați-vă de-a lungul rîului leneș / priviți cum lunecă prin iarbă șarpele sprinten / duce pe cap semnul magic al viitorului sorbiți-i / otrava și nu mai deschideți nimic plimbați-vă / calmi curînd coboară porumbeii Bibliei" (De ce nu înțelegeți ).
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
se izbește o artă bidimensională - și fatal statică -, în fața a ceva ce ține ferm de domeniul a ceea ce vechii greci numeau metavoli. Dar chiar în triplă dimensio-nalitate sculpturile cu cel mai tragic subiect ale elenismului - sinuciderea galului înfrânt, cuprinderea de către șerpi a lui Laocoon dimpreună cu fiii săi, păstrează, și tot fatal, seninătatea lucioasă a marmorei, duhul de agrement al operei de artă, făcută întâi de toate să placă. Martorii finelui de an 2007, în covârșitoare proporție heralzi ai noului an
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
nu reacționează la tine? Numai la tine? - Nu știu. Dar am două presupuneri. - Put the case! - mi-o taie Liza - presupune! - Odată în Africa ne-au dus într-un sat berber și acolo ne-a ghicit o vrăjitoare cu un șarpe viu în jurul gâtului. Când a ajuns la mine mi s-a uitat în palmă și-n urechi după care a șters-o. - Ce înseamnă asta? - Probabil că energia mea și a ei s-au întărâtat. Nu știu. - Vrei să spui
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
de ani de la moartea lui Constant Tonegaru, luna aceasta se rotunjesc alți 90 de la nașterea colegului de generație (pierdută? uitată?) Dimitrie Stelaru. De profesie "nomad cronic" și poet prin vocație declamată cu nemodestie: Îmi plîngă vestalele negre / Trecerea prin fumul șerpilor lumii - / Mai curat decît lacrima / Să mă adun în etern", "îngerul vagabond" Stelaru se remarcă printr-un nonconformism structural atît în viață, cît și în cuvîntul scris. Se naște la 8 martie 1917, în Segarcea din Vale, jud. Teleorman, într-
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]