1,239 matches
-
-i aducă un ceai. Nici măcar nu-i bătuseră în ușă... Matei izbucni în râs. Prinse în palme umerii bătrînei: ― Hai că-mi placi! Transportară cadavrul și-l întinseră pe pat. Se uitau în jur impresionați de sărăcia interiorului. O masă șchioapă, două scaune ieftine, divanul cu arcurile stricate, un bec simplu fără abajur care atârna sinistru din mijlocul tavanului. Ibricul de cafea se răcise pe reșou, alături de mașina de scris. ― Aha! bombăni Grigore Popa. Uite cine consuma electricitatea! Melania Lupu se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înțeleg de ce: în ciuda asigurărilor mele, ei doreau să creadă că Bătrânul exista în sala cu oglinzi. Nu se puteau dispensa de el, de fascinația și de teama pe care le-o inspira imaginea lui. Era Dumnezeul lor, un Dumnezeu bolnav, șchiop, îmbătrînit, chinuit de gută și maniac, cu toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
foarte bună... După câteva fraze alambicate - gen limba de lemn, mă ridic, îl domin cu privirea și statura și-i spun tranșant că eu mă încred în profesionalismul colegilor și mă las apreciat și judecat de ei, colegii mei. Activistul șchiop, incult și agramat, bâlbâie încă ceva, apoi se așează pe un scaun și așteaptă contrariat că expunerea lui neinspirată și nefondată nu și-a atins scopul și nu m-a dat gata! După un moment ca acesta, o serie dintre
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ordinul de atac, La luptă, la treabă, dar, în ultima clipă, observă că lipsea un cui din potcoava calului statului-major, or, soarta războiului va atârna poate de acest cal, de această potcoavă și de acest cui, se știe că bidiviul șchiop nu duce mesaje, sau, dacă le duce, riscă să le piardă pe drum. Mai e o problemă și sper să fie ultima, spuse Cipriano Algor, La ce te-ai gândit acum, La mulaje, Am vorbit de mulaje, Am vorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înțeleg de ce: în ciuda asigurărilor mele, ei doreau să creadă că Bătrânul exista în sala cu oglinzi. Nu se puteau dispensa de el, de fascinația și de teama pe care le-o inspira imaginea lui. Era Dumnezeul lor, un Dumnezeu bolnav, șchiop, îmbătrânit, chinuit de gută și maniac, cu toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
maeștrilor francezi dela 1900. Încercările pe diferite scene ale quasi noilor formule regisorești au fost mai întotdeauna încercări ratate, prin faptul că nu reușesc să închege o unitate artistică”. Autorul refuză, excedat, „clasicismul balcanic”, „limonata sentimentală melodramatică”, „naționalismul în versuri șchioape puse pe muzică de drin”, „piesele preistorice cu costume de epocă și boeri ce stau în picioare și țin discursuri patriotice”, „artificialul oamenilor ce-și închipuie că ar copia natura”, clamează: „vrem teatrul ce stă de vorbă cu eternitatea” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rafinată a conștiinței moderne” (nr. 67). Într-un articol intitulat „Bucureștii accidentelor“ (nr. 70), Marcel Iancu surprinde specificul autohton pornind de la devălmășia „orientală” a arhitecturii și a moravurilor: „Creșterea rapidă și destrăbălată a orașului nostru e fructul desorientărei. În ciuda legiuirilor șchioape și a fațadelor «de stil» capitala țării rămîne (...) un exemplu de orientalism”; o devălmășie în care „totul este neprevăzut, totul este întîmplare, accident”. Pentru liderul constructivist, adept al „simplității” unui nou clasicism funcționalist, geometrizant și abstract, racordat pulsului novator al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
își băuse toți banii și nu i-au mai rămas nici măcar o sută de yeni prin buzunare. Avea doar abonamentul de autobuz și un portofel gol-goluț. Deodată a văzut ceva care l-a țintuit locului... un câine sleit de puteri, șchiop, pe care l-a recunoscut imediat... o potaie râioasă, numai pielea și osul. — Câinele cu care s-a împrietenit Gaston! strigă el. Takamori tocmai îi vorbise lui Iijima despre Gaston și îi spusese că a stat cu ei numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o noapte de beție, nu? Prin ușa întredeschisă se vedea un șir de celule, ca niște cuști, cu sandale din paie aliniate în fața fiecărei uși. După numărul de sandale, au presupus că sunt trei-patru persoane într-o celulă. O femeie șchioapă se întorcea de la toaletă, însoțită de un gardian. Le-a aruncat un zâmbet plin de înțeles în timp ce intra în celulă. Polițistul s-a întors și i-a condus la infirmerie. Gaston era acolo. Aveau impresia că nu-l mai văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că Ignațiu de Loyola a râvnit întîi gloria militară? A fost rănit la picior de o schijă de tun. Și, în loc să fie cavaler castilian, a devenit cavaler al lui Christos. Era unica armată în care se putea înrola chiar și șchiop. ― Și ce demonstrează asta? ― Că pentru unii, realmente, pământul nu se învîrtește. XXIX ― Aseară, umblam prin pădure, era liniște, și cerul adânc, ars de stele, pe urmă, am ațipit și am auzit un glas. "Tu trebuia să alegi între rug
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
din nou râul la un loc unde se întretăiau mai multe pâraie, perturbând cele câteva vidre care vânau pești. Ne aflam într-o poiană cu niște colibe de babulci, adică de oieri, unde ne-am lăsat caii la un individ șchiop care avea grijă de gâște. Am luat-o pe jos până-ntr-o pădurice ce se rărea treptat, dând la iveală un luminiș de o frumusețe ieșită din comun. Ținuturile acelea încă nu-mi erau familiare; cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei, furios, silindu-i să elibereze ringul. Între timp unul dintre ei a alergat să-l cheme pe comandantul garnizoanei, deoarece l-am întâlnit pe drum venind spre noi. Cam de aceeași etate cu ceilalți, și pe deasupra și chiomp și șchiop, vâslea spre noi, fixându-ne cu mânie cu singurul ochi și porcăindu-ne. Gundo l-a pocnit peste nas ca aperitiv, după care i-a arătat măruntului și unsurosului roman care se ținea după el permisul de trecere regal cu porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lăstari verzi. Știe că ar putea să moară, dar nu vrea să renunțe la condiția sa de om. Eliberat, o ia mai departe, lăsând în urmă ciotul de salcie care se usucă și moare. Pe ecran se vede acum eroul șchiop, târându-se cu prudență printre frumoasele grădini. El este doar un punct minuscul, într-un spațiu imens, acoperit cu flori de toate culorile. Pe Zogru l-a demoralizat adânc întâmplarea; Andrei îl eliminase ca pe o impuritate, într-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sat o respectau pe Mărioara și, dacă ai fi avut drum pe-acolo și ai fi întrebat pe cineva de ea, numai cuvinte de laudă ai fi auzit. Și nu știu ce să vă mai spun, că am încălecat pe un iepure șchiop și v-am spus aproape tot. Popa Cătălina-Elena, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Floare de vânt... Ce grăbit eram în acea dimineață. Parcă simțeam cum avea să se schimbe scenariul meu. Parcă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a luat locul în spatele bărbatului. A adus un urcior plin cu berea cea mai tare ca să-l ajute pe Iacob să înmoaie hotărârea negustorului. Dar omul văzuse că, deși arăta ca vai de ea, femeia lui Laban nu era nici șchioapă, nici nu avea buză de iepure, așa cum prețul pus de Laban pe capul ei ar fi putut să indice. Și era destul de isteț ca să vadă că prezența lui acolo produsese ceva neliniște. A mirosit avantajul și și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să vină și să locuiască acolo. Prietena mea era tentată de idee. De la călătoria dezastruoasă la On, începuseră să circule zvonuri despre moașa străină și tovarășa ei. Preotul pe care îl blestemasem își pierduse glasul după aceea și apoi rămăsese șchiop. Erau tot mai puține solicitări de a asista la nașteri în casele nobililor, deși nevestele servitorilor și ale negustorilor încă ne chemau. Știam că pe prietena mea o încânta ideea de a începe o viață nouă și de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din spatele lui. Unul era Dan, cu părul negru și spumos ca al mamei lui, cu fața încă neridată și cu ochii liniștiți ca ai Bilhei. Pe Naphtali și pe Issachar nu mai era greu să-i separi, pentru că Tali era șchiop, iar Issachar, cocoșat. Zabulon încă semăna cu Iuda, deși arăta mult mai puțin uzat de viață. Câțiva dintre bărbații mai tineri, probabil nepoții mei, îmi aminteau de Iacob, așa cum fusese în tinerețe. Dar nu mi-am putut da seama ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
urle. Urlet greu, de sperietură grozavă, de spaimă sfâșietoare, urletul groazei de a vedea în clipa aceea deschizându-se porțile încinse ale iadului și năvălind în lume, slobozi, toți nenumiții, toate diavoliile, toți copiii Piedicașului, nefârtații cei nerușinați, sluții sluților, șchiopii și belzebuții, bălțații și cei care au supt de la țâțele balaurițelor neînțărcate vreodată, toți cei azvârliți de mamele lor în mlaștinile de la răsturnarea lumii și crescuți doar de viperele nespuselor blesteme. În ușa apartamentului, unde stătuse nedescrisa femeie, mai apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
praf limba din gură. R Râma o literă știe Și numai pe ea o scrie. S Ați văzut cumva să stea Bățul drept, fără proptea? I Cobilița din spinare Îi stă-n cap și nici n-o doare. T Vine șchiop, dar vine bine: Așa șchiop, nu-i orișicine. N 3 s-a-ntors de-a-ndoaselea Să-și numere oasele. E Ca să nu-i rămâie goală Inima, i-am pus pedală Q
Alfabetul. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_522]
-
Râma o literă știe Și numai pe ea o scrie. S Ați văzut cumva să stea Bățul drept, fără proptea? I Cobilița din spinare Îi stă-n cap și nici n-o doare. T Vine șchiop, dar vine bine: Așa șchiop, nu-i orișicine. N 3 s-a-ntors de-a-ndoaselea Să-și numere oasele. E Ca să nu-i rămâie goală Inima, i-am pus pedală Q
Alfabetul. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_522]
-
vedea și o etajeră proastă, îmbrăcată în pluș, cu câte un bibelou improvizat: o sticlă goală de parfum, o ex-cutie de bomboane, o fotografie. Aglae, implacabilă, vru să vadă și bucătăria, care exista numai teoretic. Într-o magazie, o mașină șchioapă, ordinară ținea deasupra vreo două cratițe cârpite. Aglae se întoarse cam lividă în dormitor și se așeză pe pat ca să-i încerce moliciunea. O scândură căzu, desprinsă, trăgând după sine salteaua, numai de paie. Era un pat doar de formă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în același dezgustător compartiment de accelerat, care-l purta, când și când, până spre domiciliul său din comuna Zlătiță, unde, ca un făcut, de fiecare dată își surprindea concubina, pe Smărăndica a lui, înșelîndu-l cu un angajat al Ocolului silvic, șchiop și oligofren. Nu exista nici o Smărăndica. La o ședință de testare asupra sa a combinațiilor dintre barbiturice și amfetamine, urmărind îmblînzirea convulsiilor și-a spasmelor localizate, un infirmier nou, subțirel, fără rânjet pervers, dar cu ambele palme bandajate, îi pasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plângând: - Vai domnul Marinică, cum puteți vorbi așa ceva? Și a fugit rușinată spre casă. - Ești insuportabil, cum naiba poți vorbi în halul ăsta cu un copil! intervine Flora furioasă. Dar Marinică continuă pe același ton întărâtat. - Te fu..e bine, șchiopul ăla al tău? - Da! Răspunse Flora sec, realizând că el poate continua la nesfârșit cu limbajul de mahala. - Nu vezi că te-ai umplut, miroși și tot mai vrei, ma...hie de la Laur! Cred c-o înghiți cu halba! - Da
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și blestemau pe olteni. Când plecă și ceferistul acasă, cu inima ușoară, grădina era toată o paragină. Și barem să fi murit jigodia! De unde! A scheunat trei zile, Chirică 1-a oblojit cu apă de plumb și javra a rămas șchioapă. Se întorcea cu ceata pe la prânz, din groapă, sătul. Câinii erau leneși, se opreau pe la cișmele, să lingă băltoacele, și plecau mai departe. Parcă se mai lungiseră. Se opreau în fața bisericii și se întindeau pe lespezile albe, la soare. Pe la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sta în veci nemăturată, locuiam cinci inși în dezordinea cea mai deplină și mai pacifică. Lângă unica fereastră stătea o masă numai cu două picioare, căci cu partea opusă să răzima de părete. Vro trei paturi, care de care mai șchioape, unul cu trei picioare, altul cu două la un capăt, iar la celălalt așezat pe pământ, astfel încît te culcai pe el pieziș, un scaun de paie în mijloc cu o gaură gigantică, niște sfeșnice de lut cu falnice lumânări
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]