6,670 matches
-
ziua de după seara când ne-am dus la Acul Spațial, când Brandy e întinsă pe podeaua unei băi principale. Mai întâi am ajutat-o să-și dea jos jacheta taiorului și i-am descheiat nasturii de la spatele bluzei, iar acum șed pe-un vas de veceu și, cu regularitatea picăturii chinezești, las să-i cadă în gura Plumbago supradoze de Valium. Chestia cu Valiumul, zice fata Brandy, e că nu alungă durerea, dar cel puțin nu te mai scoate din minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
exagerate pe ideea unei grote submarine. Până și telefonul cu disc e de culoarea apei, dar când te uiți pe geamurile mari de alamă ca niște hublouri, vezi orașul Seattle din vârful lui Capitol Hill. Vasul de veceu pe care șed, doar șed, capacul e închis sub curul meu, nu-ți face idei, dar vasul de veceu e o mare cochilie de melc din ceramică prinsă în bolțuri de perete. Chiuveta e o uriașă jumătate de scoică din ceramică prinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ideea unei grote submarine. Până și telefonul cu disc e de culoarea apei, dar când te uiți pe geamurile mari de alamă ca niște hublouri, vezi orașul Seattle din vârful lui Capitol Hill. Vasul de veceu pe care șed, doar șed, capacul e închis sub curul meu, nu-ți face idei, dar vasul de veceu e o mare cochilie de melc din ceramică prinsă în bolțuri de perete. Chiuveta e o uriașă jumătate de scoică din ceramică prinsă în bolțuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de cristal autentic spart. — Grăbiți-vă! strigă Parker. A început să spargă lucruri! Brandy se linge pe buze. După ce i-ai deschis gura, bagă mâna și prinde-l de limbă. Dacă n-o faci, o să se sufoce, și-atunci o să șezi pe-un cadavru. Tăcere. — Mă auzi? zice Brandy. — Să-l apuc de limbă? Altceva autentic și scump și îndepărtat se sparge. — Domnule Parker, dulceață, sper că ai asigurare, zice Prințesa Alexander, cu fața toată umflată și roșie de la râsul înăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
chicotind tolănită și pe jumătate plină de Valium, pe jumătate despuiată acolo, printre doctoriile de pe jos. E destul de deschisă ca să-i văd fața lui Parker cu singura-i sprânceană unită, și destul de deschisă ca fața să mă vadă pe mine șezând pe vasul de veceu. Brandy strigă: — Mă ocup de domnișoara Arden Scotia! Având de ales între a apuca o limbă străină și-a privi un monstru căcându-se într-o cochilie uriașă de melc, fața se retrage și trântește ușa în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de chirurgia plastică. Și viceversa. Taclale de baie. Brandy e încă întinsă pe gresia rece, sus în vârful lui Capitol Hill din Seattle. Domnul Parker a venit și s-a dus. Numai Brandy și cu mine toată după-amiaza. Eu încă șed pe capacul unei uriașe cochilii de melc din ceramică prins cu bolțuri în perete. Încercând s-o omor în felul meu de două parale. Părul arămiu al lui Brandy e între picioarele mele. Rujuri de buze și pastile de Demerol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de albastru-pulbere. Sofonda a zis că trebuie să am o talie de patruzeci de centimetri, zice Brandy. Am zis: „Domnișoară Sofonda, am oase mari. Am un metru optzeci înălțime. Nici vorbă să ajung la o talie de patruzeci de centimetri. Șezând pe cochilia de melc, nu ascult decât cu o ureche. — Sofonda, zice Brandy, Sofonda zice, există un mod, dar trebuie să am încredere în ea. Când o să mă trezsc după operație, o să am o talie de patruzeci de centimetri. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de mine, executăm o cursă lentă pe trei picioare, în vârful degetelor, prin hol, de la baza scărilor până la ușile salonului. Întredeschidem ușile cu câțiva centimetri și ne vârâm fețele prin crăpătură. Ellis e întins pe covorul din salon. Domnul Parker șade pe pieptul lui Ellis cu câte un pantof mărimea patruzeci și nouă înfipt de-o parte și alta a capului lui Ellis. Mâinile lui Ellis izbesc curul mare al lui Parker, se agață de spatele sacoului la două rânduri. Sacoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
arătând bine, mușcându-și buzele, umezindu-și buzele cu limba doar în caz că Manus se trezește. — Cu tipii frumușei, zice Brandy, e de obicei mai bine să le dai barbiturice. Cred c-o să țin minte asta. Îl trag pe Manus până ce șade în portbagaj cu picioarele atârnând peste bara de protecție. Ochii lui Manus, cei de-un albastru electric, palpită, clipesc, palpită, se mijesc. Brandy se aplecă mai aproape ca să-l studieze mai bine. Fratele meu care vrea să-mi fure logodnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Mandibula ta e masa de țesut grefat care chirurgul speră că va face corp comun și va rămâne locului. Preț de încă o lună, tu și chirurgul sperați. Încă o lună, te ascunzi în spital și aștepți. Sari la Manus șezând în propriul lui pișat și-n argintăria din portbagajul mașinii sale sport roșii. Flashback de când învățai să faci la oliță. Se-ntâmplă. Cât despre mine, eu stau pe vine în fața lui, căutându-i umflătura portofelului. Manus nu face decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
faci asta, o fac chirurgii în timp ce dormi. Dacă așchiile sunt destul de apropiate, vor forma celule fibroblast ca să se unească între ele. Din nou, un cuvânt din cărți. Fibroblast. Din nou, asta ia luni întregi. — Mămica și soțul ei, zice Manus, șezând în portbagajul deschis al Fiatului său Spider în vârful dealului Rocky Butte, de Crăciun, cel mai mare cadou de la ei e-o cutie împachetată. E de mărimea unui sistem stereo de înaltă fidelitate sau a unui televizor cu ecran lat.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
căutării fericirii. Brandy îmi spune: — Fă lucrurile care te sperie cel mai tare. Capitolul 22 În Seattle, o privesc pe Brandy cum moțăie în grota noastră submarină de mai bine de o sută șaizeci de ore. Cât despre mine, eu șed aici cu un teanc de broșuri chirurgicale lucioase care arată operații de reatribuire sexuală. Operații transsexuale tranziționale. Schimbări de sex. Fotografiile color arată vagine de calități diferite surprinse mai mult sau mai puțin din același unghi. Obiectivul e focalizat drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Montana. poate că soră-ta nici nu-i în statele unite, am scris cu ruj pe oglinda unei toalete de la un motel din Great Falls. Așadar, pentru a nu pierde slujba lui Manus, mergeam la baruri de gay, iar eu ședeam singură și-mi ziceam că treaba cu aspectul frumos e diferită pentru bărbați. Manus flirta și dansa și trimitea băuturi pe tejgheaua barului oricui părea o provocare. Manus se strecura pe scaunul de lângă mine și-mi șoptea din colțul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și-apoi pe buza de jos, își usucă buzele pe-un șervețel de hârtie, și aruncă uriașul sărut Plumbago în vasul de veceu sub formă de cochilie. Brandy zice cu noile ei buze: — Ai habar cum se trage apa? Am șezut ore în șir pe bideu, și nu, n-am priceput cum se trage apa. Pășesc afară pe coridor, așa încât, dacă Brandy vrea să mai bată din gură, să fie nevoită să mă urmeze. Brandy se împiedică în pragul ușii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
întîmplate. Dar pentru una ca ea era îndeajuns o asemenea stare, putea fi, și chiar era, o viață adevărată. S-a ridicat, după vechiul său obicei, îi plăcea să-i spună lui Bîlbîie "niciodată loviturile sorții să nu le aștepți șezînd", a făcut doi pași către fereastra imensă, de jos din uliță nu părea chiar așa, a privit din nou la dealul verde-pal, peste care, putea jura, ochii lui vedeau deja petele albastre-fumurii ale scaieților. Îi plăcea. Îl vrăjea. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
perfecțiune! De afară se auzi clopotul de bronz, grav, anunțînd musafirul. Strigă către majordom să-l aducă pe vizitator în salonul de ceai și într-acolo se îndreptă, pufăind ca o locomotivă pusă pe drum lung. Îl privi pe Mihail șezînd în fotoliul de culoarea alunei, piele marocană adusă cu scutire de taxe vamale, doar o simplă dovadă de respect a unui funcționar care știe cine este prințul Basarab Cantacuzino. Directorul Serviciului era calm sau se străduia să arate astfel. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încât irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mâini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
descoperit titlul imprimat cu litere aldine: Contele de Monte Cristo). Era Într‑o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătând ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară‑n mână, Într‑o rochie de atlaz azuriu, numai că‑n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca‑ntr‑un acvariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimântați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținând În mână o sticluță cu oțet sau apă de colonie ori săruri. Fetița ședea pe pat, trupșorul ei era convulsionat de spasme, ochii‑i priveau În gol. Fetița Își privi năprasnic mama de parcă o vedea pentru prima oară În viață. „Toți sunt morți“, zise cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care și-l dorea în această lume era să se afle în apropierea acestui fabulos zeu în viață și să învețe măcar o mică parte din câte știa el. De aceea, a doua zi, la lăsarea serii, cănd Miti Matái ședea în pridvorul colibei sale, care se întindea deasupra lagunei că o piroga a cărei pupă fusese trasă pe nisip, băiatul se prezenta în fața lui și, după ce se scuză pentru că îndrăznește să-l deranjeze în timpul orei sale de meditație, îl ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era totuși singurul care nu avea timp să se plictisească, fiindcă Miti Matái părea hotărât să depună în mâinile lui responsabilitatea conducerii Mararei înapoi, în Bora Bora. — Presimt că nu voi încheia aceasta calatorie, îi mărturisi într-o zi, pe când ședeau singuri, cu fața la oceanul liniștit. Iar Moeteráuri, care în mod logic ar trebui să mă înlocuiască la comanda navei, n-o mai poate face, de când cu peștele ăla zburător. Suferă de dureri groaznice de cap, uneori își pierde vederea și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ultimul răcnet în modă, care, se vedea de la o poștă, îi erau mari. "Iubita" lui se încătușase într-un paltonaș de bogdaproste, cu mâneci trei sferturi, îngrozitor de roșu. Totuși, era încălțată cu ghete noi, moderne și pe-o ureche îi ședea o pălăriuță șmecheră, din cele mai cochete. Avea o privire atât de pierdută, încât băiatului aproape că i se făcu milă. Nu știu dacă să râdă ori să plângă. "Dumnezeule! gândi. Ce le mai lipsește la astea două? Să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spun că nimeni, dar absolut nimeni, nu are voie să le vadă. Fosta colegă promise că va fi discreția întruchipată. Îmbarcarea în autocare se făcu anevoie, într-o hărmălaie de nedescris. Procopsiți cu noi prieteni, nici unul dintre tineri nu mai ședea la locul pe care venise. Numărătoarea nu mai corespundea cu cea de la plecare. Când, în cele din urmă, profesorii îi dădură de capăt, roata se puse în mișcare. Lângă Luana, Marc nici nu respira. Era atât de fericit că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nimic din ce se preda. Gândul ei era departe, se scălda în marea ochilor pe care-i aștepta. Ernest veni la facultate s-o întâmpine. Dădu, roată, în jurul clădirii și-o zări prin geam, într-una din sălile de seminar. Ședea în banca de lângă geam și tot căutând în întunericul de-afară îl văzu stând înfipt în fața ferestrei. Când băiatul începu să se strâmbe schimonosindu-și îngrozitor chipul, Luana făcu fețe-fețe abținându-se să nu pufnească în râs. Studenții remarcară giumbușlucurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o rochie nouă și intră în sală, frumușică foc, însoțită de Nuța Cordel, care aproape c-o ținea de mână. Printr-un concurs de împrejurări, locul lui Radu se nimeri lângă al noii angajate. Agasată de bârfele magazinerei, ce-i ședea în dreapta, la adresa ținutelor celor prezenți și de saltul de neoprit al îngrozitorului neg din barbă, la primele acorduri ale muzicii Luana se întoarse spre inginer și-l invită la dans. În clipa în care își apropiară trupurile și își uniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]