942 matches
-
mei de școală. Mai întâi am citit tot ceea ce se găsea - ce fericire! - la îndemână în biblioteca mamei mele. Atunci când, cu aproape un an în urmă, mi s-a decernat în capitala Ungariei un premiu sub forma unui ceas de șemineu monstruos, montat în gri-plumburiu, ce arăta de parcă pe viitor nu avea să-mi anunțe decât „timpul de plumb“, l-am întrebat pe Imre Barna, lectorul editurii mele ungurești, de numele unui autor al cărui roman mă amețise în anii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
E superfluu să aduc drept probă numele damei: nici pe domnia voastră, Isidro Parodi, nici pe mine nu ne privește detaliul patronimic. Grație acestui briquet, dacă-mi treceți cu vederea galicismul - a adăugat Bonfanti, fluturând triumfător strașnica mașinărie -, am aprins În șemineul din dormitor-biroul meu un rug poștal fulger. Dar stați să vedeți: câinii polițiști au sărit ca arși de indignare. Pirotehnia mea nevinovată mi-a adus un week-end În mahalaua Devoto, exil dureros pentru domesticul cufăr și cutumiara cuartilla. Fără doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-l Însoțească o săptămână la moșia Pardo și să scrie acolo Împreună broșurica. Bioy Își amintește: „Ne aflam la moșie (n.n.: a lui Bioy), era cât se poate de frig și nu puteam ieși; sufrageria era singura Încăpere cu șemineu și, În iarna aceea geroasă, pe când redactarea broșurii progresa, noi beam cantități infinite de cacao foarte tare și fără lapte. Eu făceam multe lucruri din rațiuni literare și cred că repetatele căni cu cacao făceau aluzie la cele băute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mică importanță vizitatorilor, e o senzație bizară, cîntă fragmente din Rameau, Croft și din Încă cineva, mă opresc și-l ascult așezat pe o treaptă de piatră. Ajungem În Încăperea contesei, strîmtă și foarte Înaltă, ca un coș, cu un șemineu uriaș și două ferăstruici prin care nu se vede nimic, nici măcar contesa. Urmează apartamentul contelui, mult mai mare, unde-s expuse ordonat instrumente de tortură, cam aceleași ca la noi, mă Înviorez, Încă un punct comun, securi, clești, ciocane, căști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-am citit-o vreodată. Afacerea m-a plictisit ți acum cinci ani, iar la ora actuală e o chestie moartă În păpușoi. Am propriile mele probleme, cum ar fi, să am grijă de copilașul meu. Bud coborî privirea. LÎngă șemineul lui Mickster hîrÎia de zor un buldog cu fundul zdrențuit și cu coada În atele. Cohen continuă: — Ți-l prezint pe Mickey Cohen junior, moștenitorul meu, care nu prea se potrivește În lumea asta cîinoasă. În noiembrie a supraviețuit unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trecu un tren care se Îndrepta spre intersecția din Clapham; Îi simți tremurul și zgîlțîitul prin brațele sprijinite de pervaz. Becul lămpii din spatele ei prinse viață, clipi o secundă ca un ochi iritat, apoi se stinse. Bulgărele de jar din șemineul mic și rudimentar - cîndva fusese camera unui servitor - se sfărîmă, risipindu-se În mici frînturi fragile. Kay trase ultimul fum din țigară, apoi strivi flacăra Între degetul arătător și cel mare. Stătuse În fața ferestrei mai bine de o oră. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
amenințătoare ca acum. Pentru că era ultima clădire care supraviețuise din ceea ce fusese cîndva, Înainte de război, o casă Înșiruită; Încă se mai vedeau pe ambele părți cicatricele din pereții care o despărțeau de celelalte case, zig-zagul scărilor, fantomatice acum, și protuberanțele șemineurilor dispărute. Duncan nu-și putea imagina ce anume o ținea În picioare. În timp ce intră Împreună cu domnul Mundy În hol, nu fu În stare să alunge sentimentul că Într-o zi va Închide ușa o idee mai tare și toată șandramaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi pregătit să preia asupra lui ideea falsă despre artrita domnului Mundy. Reușea să facă asta, Înclinîndu-și puțin capul pe spate și privind cu maximă intensitate, dar nu la domnul Mundy, ci la un tablou pe care-l atîrnase deasupra șemineului, și care reprezenta o femeie cu ochi blînzi, Îmbrăcată Într-o rochie victoriană cu guler Înalt, despre care Duncan aflase că este fondatoarea Științei Creștine, doamna Mary Baker Eddy. Pe rama neagră cineva scrisese, nu foarte Îndemînatic, cu vopsea emailată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Vivien? V, vino să mă vezi aici! Nu mă pot scula. — E țintuit la podea, zise domnul Mundy zîmbind. — Vino să mă vezi! strigă Duncan din nou. Împinse ușa salonului și intră. Duncan stătea Întins pe burtă pe carpeta din fața șemineului, cu o carte În fața lui, iar pisicuța domnului Mundy se lungise pe spatele lui, la brîu. Își mișca lăbuțele din față de parcă frămînta aluatul, Îndoindu-și și retrăgîndu-și ghearele și degetele, și tocînd ca În transă. Văzînd-o pe Viv, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și la capetele transpirate care frecaseră catifeaua pînă la țesătură. Chiar și casa domnului Mundy Îi dădea fiori: era casa unui bătrîn, cu camere mici În care erau Înghesuite mobile Întunecate și masive, cu pereți năpădiți de tablouri. Pe polița șemineului erau flori din ceară și bucăți de coral sub clopote de sticlă pătată. Avea Încă lămpi de gaz cu flacăra ca o coadă de pește. Mai erau și fotografii galbene, Învechite, cu domnul Mundy pe cînd era un tînăr slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și pășise cu calm, dar violența propriilor sentimente o Înfiorase. Nu se putea așeza, nu se putea liniști. Bău restul ginului cu apă și-și mai turnă un pahar. Își aprinse o țigară - dar o stinse aproape instantaneu. Stătea lîngă șemineu, tremurînd; Îi era teamă că În clipa următoare ar putea să se pună pe urlat și să se Învîrtească Înnebunită prin casă, trîntind cărțile din rafturi, sfîșiind pernele. Credea că-și putea, foarte ușor, pune mîna În păr și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
salon, domnul Mundy se Învîrtea prin Încăpere scuturînd pernele și pregătindu-se de culcare. În timp ce Duncan Îl urmărea, Începu să stingă lămpile. Trecea de la una la alta. Salonul se Întunecă, iar fețele din pozele de pe pereți și bibelorurile de pe polița șemineului se retraseră În umbră. Era ora zece. Urcară Împreună sus, Încet, pășind rar. Domnul Mundy Îl ținea pe Duncan de cot, și sus trebui să se oprească, cu mîna Încă pe brațul lui Duncan, și să-și recapete răsuflarea. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ziar desfăcut pe podea. Pe brațul fotoliului era o farfurie murdară și o veche conservă de carne, plină-vîrf cu scrum și mucuri de țigară. O cămașă și niște gulere pe care le spălase de curînd atîrnau de o sfoară În dreptul șemineului și arătau spălăcite, de doi bani, prin Întuneric. O clipă rămase nemișcată, apoi Își vîrÎ mîna În buzunar și scoase verigheta. La atingerea ei părea voluminoasă, iar degetul pe care-l purtase cîndva era acum prea subțire să mai poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Se duse la niște uși duble și le Întredeschise. Camera din spatele lor era la fel de ruinată ca asta - cu fereastra țăndări, cu draperiile de catifea udate de ploaie, cu pete pe podea lăsate de murdăria păsărilor, funingine și cenușă Împrăștiată din șemineu. Făcu un pas, și ceva Îi trosni sub pantof - o bucată de cărbune ars. Lăsase o pată neagră pe covor. Se uită Înapoi la Julia. — Mi-e teamă să Înaintez, zise ea. Nu pare sigur. — Te obișnuiești cu asta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În jur, căutînd un loc În care s-o stingă — Arunc-o și strivește-o cu piciorul, zise Julia, cînd o văzu. — Dar nu-mi place, spuse Helen. — Nu adaugă nimic la stricăciunile de aici. — Știu, dar... Duse țigara În șemineu să o stingă acolo, și procedă la fel cu a Juliei, atunci cînd aceasta și-o termină pe-a ei. Dar nu dori să lase cele două mucuri Într-un șemineu gol: le făcu vînt să se răcească, apoi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la stricăciunile de aici. — Știu, dar... Duse țigara În șemineu să o stingă acolo, și procedă la fel cu a Juliei, atunci cînd aceasta și-o termină pe-a ei. Dar nu dori să lase cele două mucuri Într-un șemineu gol: le făcu vînt să se răcească, apoi le puse alături de cele nefolosite din pachetul ei. — Să presupunem că oamenii se Întorc? zise ea cînd Julia se holbă la ea nevenindu-i să creadă. N-o să le placă faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
teribil de nesigur. Dar cînd Kay se gîndea la mutare, inima i se muia. Atașamentul ei față de apartament era asemănător cu acela față de Helen - era locul ei secret, special, Îi aparținea. Controlă cafetiera să vadă dacă era caldă. Pe polița șemineului era o cutie de țigări, și asta o făcu să se gîndească la tabachera din buzunar. O scoase și Începu s-o umple. Imediat o auzi pe Helen ieșind din baie și Începînd să se Îmbrace. O strigă. Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
flanelă; coapsele se iveau fragile și vulnerabile - de parcă, dacă ți-ai fi pus mîinile pe ele și le-ai fi apăsat, se gîndi Helen, ar fi pocnit. Luase scrumiera și acum Întinsese mîna să ia țigările și chibriturile de pe polița șemineului. Puloverul i se ridică și i se văzu cămașa descheiată la ultimul nasture; cele două părți se depărtară lăsînd liber stomacul palid și buricul plat. Helen se uită, apoi privi repede În altă parte. Una dintre perne căzu de pe divan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
izbucni În rîs. Și Julia rîse. Ochii ei negri străluceau Însuflețiți și poznași. Se puse rapid În mișcare, dîndu-și capul pe spate să bea vinul, apoi așeză paharul, care scoase un anumit sunet cînd fu pus la Întîmplare pe polița șemineului vopsită ca marmura. Se uită la foc, apoi se ghemui În fața lui și Începu să ia scrum cu lopățica și să-l pună peste cărbune. Făcea aceste mișcări cu țigara În colțul gurii, cu o expresie de maximă concentrare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era Întinsă o blană de tigru iar pe pat erau perne de satin, de parcă proprietarul Își imaginase cum arată dormitorul unui star de cinema, sau de parcă era locuit de prostituate sau niște playboy. Întregul apartament arăta așa. Salonul avea un șemineu În perete, Înconjurat de panouri de crom. Telefonul era alb perlat. Mai era și un bar cu sticle și pahare, iar pe perete erau poze din Paris: Arcul de Triumf, Turnul Efel, bărbați și femei stînd veseli În cafenelele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În noaptea asta. Dar Helen era atentă la bombe. Încă una, zise ea tresărind. Nu mai sta la fereastră. Oricum n-are sticlă. — Știu, dar... Întinse brațul. Oricum, hai Înapoi. Julia dădu drumul draperiei. — Așteaptă o clipă. Se duse la șemineu și ținu un sul de hîrtie deasupra cărbunilor Înroșiți pentru a-și aprinde țigara. Apoi se Îndreptă și trase un fum, Își dădu capul pe spate savurînd gustul tutunului. Era aproape goală, stînd cu un șold săltat - relaxată și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de avioane. Vecinul polonez al Juliei, de la etajul superior, patrula neliniștit prin Încăpere; Helen Îi urmărea traversarea Înainte și Înapoi luîndu-se după scîrțîitul podelei. În camera de desubt se auzea un radio și ecoul zăngănitului cuiva care scormonea cărbunii În șemineu. Helen se familiarizase cu sunetele, textura și imaginea păturilor și pernelor Juliei, cu mobilierul desperecheat. În ultimele trei săptămîni stătuse acolo cam de șase sau șapte ori. Și-și spunea, așa cum o făcuse Înainte: Oamenii ăștia nu știu că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
s-ar fi certat cu cineva. CÎnd se ridică În picioare, Își dădu seama că tremură. Se duse la oglindă: rujul Juliei era Întins În jurul gurii, iar buzele Îi erau umflate, de parcă ar fi fost lovită. Apoi se duse aproape de șemineu, de lumina flăcărilor și văzu că avea semne pe coapse și sîni, de parcă ar fi fost o urticarie, din cauza frecării hainelor Juliei. Asta Își dorise cît timp Julia Împingea, dar acum semnele o supărau Într-un mod absurd. Se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am fost Îndrăgostită de Kay ani de zile. A Încercat să-mi răspundă, Însă... n-a mers. Presupun că nu sînt genul ei. Semănam prea mult, asta-i. Se Îndreptă și Începu să culeagă bucățile de vopsea căzute pe polița șemineului. Știi, Kay Își dorește o nevastă. Ți-am mai spus-o, nu-i așa? Își dorește o nevastă - pe cineva bun, vreau să zic, pe cineva drăguț, pur. Cineva care să mențină ordine În lucruri, să știe cum să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încheie cu nesfîrșită tristețe: Se pare că farsa am Încasat-o eu, nu-i așa? Helen se holbă la ea pînă ajunse să clipească și să-și Îndrepte privirea În altă parte. Începu să culeagă din nou vopseaua de pe polița șemineului. — Oare contează că s-a Întîmplat altfel? Întrebă ea pe același ton scăzut, nepăsător. Helen știa că, Într-adevăr, conta. Auzind cuvintele Juliei, ceva În interiorul ei se prăbușise sau se micșorase. Se simțea de parcă fusese păcălită, de parcă cineva Își bătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]