975 matches
-
pământ ce adăposteau un fel de peșteri Înguste, săpate de mâna omului. Peșterile erau Înalte de un stat de om sau chiar mai puțin, erau Întortocheate și aveau, ici-colo, niște crăpături deschise afară, prin care adia aerul. Unele dintre peșteri șerpuiau, apoi urcau ca să se deschidă În case, sau coborau ca să se Încrucișeze cu alte peșteri, iar altele, În sfârșit, se afundau și mai mult sub pământ, acolo unde era cu adevărat răcoare. Dogonii le Întortocheaseră astfel Încât, oriunde te aflai, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
inima? Într-o junglă parfumată, lângă un pahar cu picior înalt de daiquiri, în brațele lui cafenii și vânjoase, la pieptul lui de bronz... Și un fior de plăcere îi trece domnișoarei din închipuire în organele interne, iar de acolo șerpuiește în jos, lunecând în marele bazin unde fluviul Orinoco își revarsă coama de ape verzi, întâlnind oceanul. Domnișoara Carbon tresare, zvâcnind din apa băii. Doamne Maica Domnului! E sâmbătă! E parastasul bunicii, la Cislău! Iar ea era cât p-aci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fost la Wiesbaden, în Germania, în sala de mese a ceea ce fusese cândva Școala de ofițeri a Corpului de ingineri al Wehrmacht-ului. Pe peretele sălii de mese era o mare pictură murală, un tanc venind pe un minunat drum șerpuit de țară. În pictură strălucea soarele. Cerul era senin. Această scenă bucolică era însă pe punctul de-a fi spulberată. Într-un desiș din prim-plan se afla o mică ceată veselă de confrați ai lui Robin Hood cu căști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari, printre bălăriile înalte, printre care, abia se ghiceau, șerpuiau sârmele atârnate de niște șpalieri parcă. Se duceau apoi razele, obosite, până lângă zidurile bătrânei biserici, ziduri negre, arse, înconjurate de un brâu de schele. Încercaseră probabil să refacă biserica, schimbaseră doar tabla turlei, apoi părăsiseră lucrarea. Uimite de luciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și gura foarte deschisă, căutând oxigenul pe care nu reușea să și-l ia din aer. „Prea mare“, se gândi el, nu voi putea să-l mănânc...“ Își întoarse privirile spre mlaștină, la malul îndepărtat, acolo unde începea cărarea ce șerpuia către ultima așezare a yubani-lor. Poate că încă mai sunt acolo... Dacă au venit azi-noapte, înseamnă că sunt pe aproape... Căută un mai și, cu o singură lovitură, zdrobi capul peștelui. Desprinse cârligul, înfășură cu grijă guta și o atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
chemarea la împerechere a unei bătrâne curci și de mârâitul, îndepărtat, al unui tânăr jaguar. În aer plutea miros de frică. Nu era adus de briză, în dimineața liniștită nu se simțea nici o adiere. Era acolo, dens, inconfundabil și pătrunzător, șerpuind la firul ierbii, prinzându-se de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trebui să-i aducă mulțumiri și lui Dumnezeu. Huruitul își schimbă ritmul, botul i se ridică puțin și în față începură să apară siluetele albe ale Muntelui Luminos și ale Vulcanului Liniștit, atingând amândoi șase mii de metri altitudine. Trecătoarea șerpuia între cele două culmi, deschizându-și drum printr-un teren pustiu de culoare ocru, cu vegetație rahitică și care începuse să înlocuiască, pe versant în sus, selva verde care părea să fi obosit să se mai cațere pe munți. Avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o singură lovitură cu mâna, iute și îndemânatică, îl prinse de branhii și îl aruncă pe uscat. Îl privi cum dădea din coadă la picioarele copacului. „Prea mare“, gândi el. Se întoarse spre malul îndepărtat, acolo unde începea cărarea ce șerpuia până la satul yubani. Nu erau copii recitând lecția sub arborele de capoc. Nu erau fete râzând pe când își umpleau ulcioarele. Nu erau războinici stând de vorbă despre vânătoare și război în coliba cea mare. Nu era decât liniște și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lucru pe care i se părea că-l făcuse toată ziua, de când Îl luase prima barcă de acolo În urmă cu mai bine de douăsprezece ore. Deschise uriașa ușă a clădirii și o Închise iute În urma sa. Scările Înguste ce șerpuiau Încolăcit spre acoperișul clădirii slujeau drept un perfect amplificator de sunete și puteau auzi, chiar și de la etajul patru, ori de câte ori se trântea ușa. Gândul acesta Îl apăsă. Când ajunse la ultima cotitură a scărilor, simți deja mirosul de ceapă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sinchisea să specifice de ce se bănuia asta. Brunetti reflecta uneori că era un lucru bun pentru Italia că o presă responsabilă nu se număra printre cerințele intrării lor pe Piața Comună. Dincolo de ușa principală a Questurei, coada obișnuită de oameni șerpuia până afară din Biroul pentru Străini, plină ochi de imigranți prost Îmbrăcați și slab Încălțați din Africa de Nord și Europa de Est proaspăt eliberată. Brunetti nu putea niciodată să vadă acea coadă fără un fior de ironie istorică: trei generați din propria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ai timp? Întrebă el. — Da. Cât durează se ajungem Înapoi? În loc să răspundă, Ambrogiani despături o hartă și-o Întinse În fața lui, sprijinită de volan. Cu un deget gros, cutreieră harta până ce găsi ceea ce căuta. — Aici este. Lacul Barcis. Degetul său șerpui la dreapta pe lac și apoi o tăie brusc În jos Într-o linie dreaptă ce ducea la Pordenone. — O oră și jumătate. Poate două. În mare parte e autostrada. Ce spui? În chip de răspuns, Brunetti se Întinse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trecuse pe acolo În cursul nopții. Trecu pe lângă un restaurant și aruncă o privire Înăuntru ca să-i vadă pe membrii personalului Îmbrăcați În jachete albe Îngrămădiți În jurul unei mese, servind o ultimă băutură Înaintea plecării acasă. Și pisici. Șezând, tolănite, șerpuind În jurul fântânilor arteziene, lingându-se. Pisicile acestea nu vânau, deși șobolani erau cu nemiluita. Îl ignorară, cunoscând orele precise la care veneau oamenii să le hrănească, sigure că acest străin nu era unul dintre ei. Trecu de-a lungul părții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
duse la un copac și îl întrebă: Domnule copac, unde mă aflu? Te afli în pădurea fermecată! Aici totul este posibil! Mulțumesc mult! Sunteți foarte amabil! Sonia se îndepărtă de copacul zâmbitor și porni pe cărarea strălucitoare de diamant, care șerpuia în fața ei, pentru a explora minunata pădure fermecată. Începu să adie vântul. Acesta împrăștia, prin toată pădurea, miresme îmbietoare, se amestecau astfel, în aer, aromele tartelor cu gutui, căpșuni, caise, mere și pere. Fetița își continuă drumul, tot mai uimită
Călătorie în pădurea fermecată. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
scos haina și cravata. —Uite, i-a zis el lui Alice punându-i-le în brațe. Ține-le un minut, te rog. Apoi a sărit peste gărdulețul vopsit în alb din capătul aleii și s-a aruncat în iarba care șerpuia de-a lungul râului. Hugo abia mai zărea ceva din pricina luminii din ce în ce mai scăzute, dar în apă, undeva în fața lui, o pată mică de roz îi confirma că ținea pasul cu ursulețul. În vreme ce râul se apropia de un cot, lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Magicianul pocni din degete și întreaga sala izbucni în aplauze, în fața unei scene inundată de o lumină orbitoare. Din tavanul sălii curgeau picături mari de apă, o ploaie torențială, paradoxală, care atingea mocheta roșie și se transforma în șuvoaie ce șerpuiau pe sub scaunele acoperite cu o catifea albastră. Curios, spectatorii nu protestau în fața umezelii, ba chiar dădeau senzația că le place și că nu văd nimic nelalocul său sub cupola circului. Iepurele din joben începu să facă tumbe și să râdă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să bage și mâna în foc (în astfel de momente, chiar era o expresie la locul ei, nu?) că auzise o bufnitură serioasă. Trăi câteva momente de mirare maximă, apoi se rezemă de balustrada podului care lega malurile râului ce șerpuia bezmetic, ba intrând în orășel, ba dând senzația că ar dori să-l părăsească, odată pentru totdeauna... Dacă un oarecare observator urmărea cursul apei, realiza că, la un moment dat - parcă decis să-și pună planul în aplicare -, râul o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pat până adineaori, când l-a furat somnul. Vei simți că trebuie să ieși afară, să te urci În mașină și să gonești În necunoscut. SĂ parcurgi sute de kilometri și să te oprești doar undeva sus, pe un drum șerpuit de munte, să privești răsĂritul peste o vale care se răsfiră la picioarele tale, cât cuprinzi cu ochii. Apoi te vei Întoarce Înapoi exact la timp ca să-ți Întâmpini copiii abia treziți din somn și să-i săruți de bună
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pat până adineaori, când l-a furat somnul. Vei simți că trebuie să ieși afară, să te urci în mașină și să gonești în necunoscut. Să parcurgi sute de kilometri și să te oprești doar undeva sus, pe un drum șerpuit de munte, să privești răsăritul peste o vale care se răsfiră la picioarele tale, cât cuprinzi cu ochii. Apoi te vei întoarce înapoi exact la timp ca să-ți întâmpini copiii abia treziți din somn și să-i săruți de bună
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
convingerea că dacă am trăi împreună, totul s-ar rezolva. Mergem în peninsula Olympia. Intenția este să o înconjuram, urcând și în munți. Plecăm târziu, oprim și în Olympia, capitala statului Washington, un orășel cochet între munți și mare. Drumul șerpuiește între munți și golf (Puget Sound) - când aproape de luciul apei, cănd la înălțimi amețitoare. Vilele și căsuțele de vacanță se țin lanț, întrerupte doar ici și colo de locuri de picnic și baie, deschise publicului. Doresc să căutăm cazare în
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
depozit, În biblioteca În care se Întîlneau. Dar Berg era viu, gesticula, vorbea, fuma, sorbea, din cînd În cînd, dintr-un pahar, whisky. Uscțiv, parcă numai piele; oasele erau, poate, pînă la ultimul, flexibile, altfel Berg nu ar fi putut șerpui incredibil printre rafturi și mormane de cărți, statuete, mobile vechi, aproape fără să le atingă; o anghilă, chiar și-a zis Thomas. Dacă Îl Întreba ceva vreun client, răspundea scurt; la salut, doar Înclina din cap. Vorbea mai mult cînd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
natal și mă plimbam printr-un cartier de case și grădini unde locuisem cu 40 de ani în urmă, și unde locuiseră și bunicii mei. Voiam să revăd întîi casa bunicilor. am regăsit strada care ducea la ei și care șerpuia în paralel cu un rîu. nu mai recunoșteam totul, iar la un moment dat una dintre potecile pe care o luasem s-a înfundat într-un fel de teren viran năpădit de o vegetație sălbatică, mărăcini și tufe pline de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o ține în brațe. Flora plânge și el plânge mocnit, însă nu se aude, nu se simte însă ea bănuiește. Totul se pierde în zgomotul mării care acoperă toate frământările. Razele lunii luminează șuvița subțire de pâclă a țărmului care șerpuiește și împarte plaja în felii de întuneric și lumină în orele fără de sfârșit ale nopții. Marea nu știe și nici nu-i pasă că pe lângă ea, poate cineva a râs, a izbucnit în plâns, a urlat de groază, a strigat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
prin automatismul intereselor. Pe când Franța s-a definit în lume și a luat conștiință de sine într-o Revoluție care a costat-o atâta sânge și în atâtea războaie inutile, Anglia și-a croit un destin prin împrejurări, și-a șerpuit soarta printre contingențe și nu s-a afirmat direct, irevocabil, mesianic. Ea a cucerit universul fără a voi să-l asimileze lăuntric. Imperiul britanic a adus nou doar sistemul de coercițiune și exploatare, dar n-a imprimat nici un ethos, nici o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu, aruncîndu-se în brațele bulboanelor în care se-nvîrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând de satisfacere, s-adîncesc în lac, în mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei și răchitelor din jurul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și, prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fiind, aruncîndu-se în brațele bulboanelor, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând, s-adîncesc în lac. În mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]