860 matches
-
de neliniște. Se întoarce spre vecin, un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Leit șoferul camionului eșuat! Camionul acela batracian, preistoric, în naufragiul clisos al nopții... Pasagerii nu-și regăsesc liniștea, manipulează batiste și șervete, își șterg frunțile umede, se înghesuie la fumoar, pândesc gesturile puține și codificate ale ilustrului oaspete, se freacă, nervoși, în fotolii, își consultă ceasurile. Aparatul se înclină lent, dreapta-stânga, stânga-dreapta, bătrânul domn cu părul alb și haine scumpe se înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scaune înalte, de o parte și de alta a mesei lungi, din capătul holului. Candelabrul din centru a dispărut în întuneric. Colțul domestic e luminat doar de globul alb, ca un reflector proiectat deasupra feței de masă albe. Tacâmuri argintate, șervete, pahare mari, pahare mici, sunetul lor dement, subțiat, de cristal, farfurii mici mari adânci... parcă și Tolea mănâncă. Din când în când se schimbă farfuriile, felurile. Vasile ridică șervetul căzut lângă scaun. Tolea își îndreaptă spinarea, Vasile îi așază șervetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca un reflector proiectat deasupra feței de masă albe. Tacâmuri argintate, șervete, pahare mari, pahare mici, sunetul lor dement, subțiat, de cristal, farfurii mici mari adânci... parcă și Tolea mănâncă. Din când în când se schimbă farfuriile, felurile. Vasile ridică șervetul căzut lângă scaun. Tolea își îndreaptă spinarea, Vasile îi așază șervetul pe genunchi. Cinci, zece minute, un veac, anul o mie. Tolea parcă înfulecase, totuși, ceva. Vasile se apleacă, din nou, ridică șervetul, îl scutură, îl desface. Dom’ Dominic se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
șervete, pahare mari, pahare mici, sunetul lor dement, subțiat, de cristal, farfurii mici mari adânci... parcă și Tolea mănâncă. Din când în când se schimbă farfuriile, felurile. Vasile ridică șervetul căzut lângă scaun. Tolea își îndreaptă spinarea, Vasile îi așază șervetul pe genunchi. Cinci, zece minute, un veac, anul o mie. Tolea parcă înfulecase, totuși, ceva. Vasile se apleacă, din nou, ridică șervetul, îl scutură, îl desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când se schimbă farfuriile, felurile. Vasile ridică șervetul căzut lângă scaun. Tolea își îndreaptă spinarea, Vasile îi așază șervetul pe genunchi. Cinci, zece minute, un veac, anul o mie. Tolea parcă înfulecase, totuși, ceva. Vasile se apleacă, din nou, ridică șervetul, îl scutură, îl desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade șervetul, se repune șervetul. Dispare ceașca de supă, apare friptura sau parcă n-a fost friptură sau n-a fost grozavă friptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tolea își îndreaptă spinarea, Vasile îi așază șervetul pe genunchi. Cinci, zece minute, un veac, anul o mie. Tolea parcă înfulecase, totuși, ceva. Vasile se apleacă, din nou, ridică șervetul, îl scutură, îl desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade șervetul, se repune șervetul. Dispare ceașca de supă, apare friptura sau parcă n-a fost friptură sau n-a fost grozavă friptura... Apare alt platou, reapare șervetul alb. Tolea tace, nu bea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe genunchi. Cinci, zece minute, un veac, anul o mie. Tolea parcă înfulecase, totuși, ceva. Vasile se apleacă, din nou, ridică șervetul, îl scutură, îl desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade șervetul, se repune șervetul. Dispare ceașca de supă, apare friptura sau parcă n-a fost friptură sau n-a fost grozavă friptura... Apare alt platou, reapare șervetul alb. Tolea tace, nu bea nimic și tace. Parcă n-aude poveștile doctorului, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zece minute, un veac, anul o mie. Tolea parcă înfulecase, totuși, ceva. Vasile se apleacă, din nou, ridică șervetul, îl scutură, îl desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade șervetul, se repune șervetul. Dispare ceașca de supă, apare friptura sau parcă n-a fost friptură sau n-a fost grozavă friptura... Apare alt platou, reapare șervetul alb. Tolea tace, nu bea nimic și tace. Parcă n-aude poveștile doctorului, parcă e absent. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade șervetul, se repune șervetul. Dispare ceașca de supă, apare friptura sau parcă n-a fost friptură sau n-a fost grozavă friptura... Apare alt platou, reapare șervetul alb. Tolea tace, nu bea nimic și tace. Parcă n-aude poveștile doctorului, parcă e absent. Chiar când reia, în sfârșit, conversația, pare absent. — Deci, tot musaca a fost... Al dracului Bazil! A pus suc de roșii, dar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum, paraliticul. Așa că mă plătește argentineanul în valută convertibilă, doctore! Deci: sunt în concediu. Plătit. Pomana care mi-a trimis-o acum un an a fost, de fapt, un avans. Am simțit eu că pregătește ceva... Doctorul se ridică, pune șervetul lângă farfurie, zâmbește pacientului, face câțiva pași înainte-înapoi, pufăie, cu mâinile la spate. Se apropie de măsuță, vede boțul de hârtie, vede plicul pe jos, le privește, nu le privește. Nu mai exagera, îți trimite de ani de zile. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Șocați, parasiti, paralizați.“ Era într-o stare specială, se vedea: strănutatul. La fiecare câteva minute își înfunda adânc capul în reverul de blană al paltonului său vechi,boieresc, mâncat de molii. Scotea, de la rever, o marebatistă albă, un fel de șervet, pe care apoi îl reîmpăturea cu grijă și îl punea la loc, deși era evident că prea curând va avea din nou nevoie de el. „Unde mai pui că Șeful lor e plecat, tocmai acum, în Africa. Servitorii nu știu cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei de femeie care se ordoneazè în figuri geometrice invizibile, triunghiul imaginar ale cèrui vârfuri sunt reprezentate de aragaz, de masè și de frigider, întrebând din când în când, Unde e piperul? solicitând, Dè-mi o fațè de masè curatè! Farfurii! Șervetele! Tacâmuri! Lumânèri! oprindu-se din baletul ei aerian că sè ciocneascè cu Matei un pahar de vin, e îmbrècatè în blugi și într-o bluzè subțire decoltatè, dar când se apropie de mine o îmbrèțișez flèmând și nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
stradă, mesajul pe care Îl transmit lumii este „sunt o femeie de succes“. — Ia, cum? Arată-ne ! spune mama admirativ. — Ei. Kerry ne trage un zâmbet de falsă modestie. Uite-așa. Își trage scaunul și se șterge la gură cu șervetul. — Fii atentă, Emma, spune mama. Bagă la cap ! Ne uităm cu toții la Kerry, care Începe să se plimbe mândră prin cameră. Cu capul sus, pieptul bombat, ochii fixați undeva Într-un punct din față, și dând din fund, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
râs, dar fac eforturi și-mi Înăbuș râsul. E un restaurant select. Lumea deja se uită la noi ciudat. Suntem conduși la o masă din colț, de lângă șemineu. Un chelner Îmi trage scaunul să mă așez și-mi flutură un șervet pe genunchi, În timp ce altul Îmi toarnă apă, iar altul Îmi oferă o chiflă. Același lucru se Întâmplă și de partea cealaltă a mesei, unde se află Jack. Șase persoane dansează În jurul nostru, servindu-ne ! Vreau să-i surprind privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să mai zic nimic. — Ce Încerc eu să-ți spun, Emma, Începe el din nou. Așa cum sunt sigur că ai... sunt sigur că noi toți... adică vreau să spun... Se oprește iar și-și șterge transpirația de pe față cu un șervet. — Ideea este că... e că... — Of, Brian, spune-i odată-n viață propriei tale fiice că o iubești ! strigă mama. — Te... te... iubesc, Emma ! spune tata cu glasul sugrumat. O, Doamne. Se șterge cu gesturi stângace la ochi. — Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
iubești ! strigă mama. — Te... te... iubesc, Emma ! spune tata cu glasul sugrumat. O, Doamne. Se șterge cu gesturi stângace la ochi. — Și eu te iubesc, tată, spun, cu un nod În gât. Și pe tine, mamă. — Vezi ? spune mama, cu șervetul la ochi. Știam eu că nu e o greșeală să venim ! Îmi ia mâna, iar eu Îi iau mâna lui tata și, pentru un moment, parcă suntem Într-o Îmbrățisare stângace de grup. — Știți... fiecare dintre noi e o verigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un depozit cu reducere. Jemima rămâne fără aer. — Ba nu-i adevărat ! spune, și tot sângele Îi năvălește În obraji. — Ba da. Am văzut sacoșa, nu mă las. Și am să mai fac public și faptul că odată ai cerut șervet, În loc de șervețel. Jemima Își acoperă gura cu mâna. — ... și perlele tale sunt perle de cultură, nu perle adevărate... — ... și nu gătești niciodată singură mâncarea pe care o servești la petreceri, cu care te dai atât de mare... — ... iar poza aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
musai să vadă “Minunea asta”! Nu de alta, dar sunt sătulă de bârfele lor și eu nu-mi mai văd capul de necazuri și suferință. În timp ce mama cugeta atât de profund, eu, vie fiind, am Început să “molfăi “colțul unui șervet din cânepă cu care Îmi acoperise fața. “Copii foarte mici trebuie să doarmă mult” și pentru asta cel mai bun somnifer și la Îndemână era Întunericul. „Cu cât mai Întuneric, cu atât mai bine!” ofta mama, sperând că În acest
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
starea averii sale. Stabilise cu respectiva doamnă o relație de intimitate cuviincioasă și se asigurase că amândoi gândeau la fel probleme de politică, religie și viață de familie. Acum își vedea imaginea reflectată într-un bidon: un bărbat cu un șervet de bucătărie în mână. N-avea bani, n-avea avere și nu știa nimic despre femeia din fața lui în afară de chemarea oarbă a inimii și a trupului, de blândețea nesfârșită și de dorința intensă de a o proteja, ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mă întorc în dormitor, mă urc în pat și mă întind după telecomandă. Dar când ajung la ea, mi se varsă paharul, și cola dietetică se împrăștie peste tot pe cearșafurile albe de in. Rahat! Fug la bucătărie după un șervet, dar oricât aș freca, se pare că nu pot să scap de pete. Știu că Brad va înnebuni, pentru că-i place ca totul să fie perfect, dar știu eu oare unde sunt cearceafurile? Știu pe naiba. Într-o panică totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să vezi pe unde treci - a propus Dumitru cu glas hotărât. Au urcat valizele pe poliță, și-au scos de mâncare, sticla cu rachiu și s-au așezat cu un oftat prelung. Merindea și-au așezat-o pe câte un șervet frumos împăturit, pus la îndemână de gospodine. ― Să trăiești, vere - a vorbit Dumitru, ridicând sticla cu rachiu. A luat o înghițitură, dar parcă nu mergea deloc. A întins-o apoi lui Todiriță. Nici acesta nu a băut cu chef. Au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de la bucătărie a apărut hangița, ca un fluture alb. Și fiindcă în han nu mai era nici un mușteriu, a venit glonț către el. ― Cu ce doriți să vă servesc? - a întrebat ea, prefăcându-se a șterge fața de masă cu șervetul ce îl purta pe braț. Ochii, însă, îl săgetau pe mușteriu ca două sulițe de foc. Lotrul a răspuns calm: ― Vreau o ulcică cu vin roșu, din cel din care bea bărbatul tău, și un copan de pui rumenit, așa
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se trezește”... Cu mare greu, au reușit să-l așeze pe patul unde de obicei dormea hangița. „Și acum ce facem, Petruță?” „Nu știu, mamă Irinuță. Nu știu.” - a răspuns băiatul, speriat. „Dă-mi sticla cu oțet din dulap și șervetul cel mic de colo”. A pus oțet pe șervet și cu el i-a șters fruntea, apoi i l-a dus la nas, să inspire vapori de oțet. Poate... Cine știe? Se trezește. „Petruță, hai să-i scoatem sumanul și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
așeze pe patul unde de obicei dormea hangița. „Și acum ce facem, Petruță?” „Nu știu, mamă Irinuță. Nu știu.” - a răspuns băiatul, speriat. „Dă-mi sticla cu oțet din dulap și șervetul cel mic de colo”. A pus oțet pe șervet și cu el i-a șters fruntea, apoi i l-a dus la nas, să inspire vapori de oțet. Poate... Cine știe? Se trezește. „Petruță, hai să-i scoatem sumanul și cizmele”. Au avut de furcă până să reușească. „Acum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
hangița s-a dus să aducă vinul fiert. În bucătărie l-a întâlnit pe băiat. „Ce face...? S-o trezit?” „Nu s-o mișcat deloc și parcă îi un fier încins!” „Mai stai lângă el. Pune-i pe frunte un șervet cu niște omăt, poate”... Îndată a reapărut în fața musafirilor, cu două ulcele aburinde... După ce cei doi au mâncat și au băut vinul, jandarul a devenit neliniștit. Se vedea că ar vrea să facă ceva, dar, aruncându și privirea spre arendaș
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]