722 matches
-
Fowles. Opera debutează, în spiritul epocii în care se petrece acțiunea, cu descrierea ținutului ce reprezintă împrejurimile localității Lyme Regis; descriere minuțioasă, pe fondul căreia scriitorul își introduce treptat, cu abilitatea cu care un pictor, după ce și a pregătit atent șevaletul, schițează dintr-o singură mișcare silueta viitoarelor „obiecte” care îi vor popula tabloul. Prima dimensiune a libertății, prezentă la nivelul discursului narativ - cea a scriitorului - constituie semnul sub care stau, într-un fel sau altul, celelalte două. Fowles își ia
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Când reușește să arunce la țintă 2 inele consecutiv, manifestă satisfacție. Dar, cum rezultate mai bune nu poate obține, începe să manifeste reacții de mânie. În alt experiment sarcina subiectului a fost să ia cu mâna o floare așezată pe șevalet, la o înălțime de 110 cm și la o distanță de 120 cm. Subiectul se găsește în interiorul unui pătrat cu latura de 2,5 m, împrejmuit cu niște vergele din lemn. El trebuie să efectueze acțiunea cerută păstrând picioarele în interiorul
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
didactic nu este decât o introducere în arta compoziției, socotind că „iscusința nu poate exista fără artă, la fel cum arta rămâne ascunsă fără exercițiu“ (Dürer). I. Importanța compoziției Herbert Read În domeniul artelor vizuale, deci și în grafica de șevalet, compoziția este un element fundamental. Arta de a organiza expresiv un spațiu necesită cunoștințe temeinice legate de relația dintre forme, urmărind semnificația lor. Legătura formelor în imagine se face pentru a evidenția un conținut, a impune o structură plastică, pentru
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
unei istorisiri în imagini. Arta modernă a făcut saltul de la compoziția narativă la compoziția liberă de forme plastice nonfigurative, care impresionează prin noile sale structuri și noul mod de organizare a imaginii. Este interesant de constatat că și grafica de șevalet contemporană ne propune compoziții în mai multe registre, povestiri în genul benzilor desenate, lucrări care ies din tiparele clasice de organizare a suprafeței. În arhitectură, compoziții cu forme orizontale întâlnim la fațadele blocurilor cu dominante orizontale. Măiestria arhitectului se leagă
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
afișul publicitar, atunci când se urmărește o organizare riguroasă a suprafeței. Ea este înviorată de „accidentele“ plastice care intervin în imagine. Compoziții asimetrice cu orizontale sau compoziții libere, care folosesc linii sau forme orizontale, găsim cel mai des în grafica de șevalet. Element feminin al fertilității, orizontala este un semn al rodniciei și perenității. Ea stabilește ordinea, dă substanță și relief în artă prin calmul pe care-l impune în imagine. Privind linia de orizont a mării, liniștea și tihna pe care
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
îi italian, sub supravegherea lui Alex; Vecin 4 e instalat la o măsuță pe care sînt mai multe ceasuri de diferite tipuri, repară cu pasiune, le pune să meargă, să sune, uneori toate deodată; Vecin 2 și-a improvizat un șevalet pe masa rotundă din salon și, cu febrilitatea specifică pictorilor, îi face portretul Irinei care, pur și simplu, îi pozează; Val, stînd la masa din sufragerie, își toarnă din cînd în cînd în pahar și se pare că e amuzat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-se pe sine privitorului și întorcând spatele regelui și reginei, înseamnă a ignora structura și semnificația compoziției. Aici, din nou, ca și în cazul lui Moise, introducerea unui centru supli mentar, fie că este în spațiul exterior picturii sau pe șevaletul din el, ar distruge total compoziția avută în vedere, precum și semnificația acesteia. Problema pe care am discutat-o aici se ridică ori de câte ori o figură sculptată sau pictată stabilește un contact vizual cu privitorul. Chiar și atunci când ea se află în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Fra Angelico, Buna Vestire, 1439 1445. Museo di San Marco, Florența 128 | Forța centrului vizual Gauguin folosește o compoziție bipolară pentru a arăta separarea artistului de propria operă (figura 86). El plasează figura lui Van Gogh aproape de marginea dreaptă, iar șevaletul său pe cât de departe posibil înspre latura stângă. Ni se aduce aminte de Crearea omului a lui Michelangelo (vezi figura 105), la care breșa dintre cei doi centri îndepărtați este podită similar de vectorul excentric al brațului creato rului. În
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o zi. Niciodată nu s-a dezbărat de experiența electrizantă a hoinărelilor prin cartierul teatrelor din capitala Franței. Această perioadă rămâne în istorie pentru înnoirile din artele vizuale expresionismul, cubismul și începuturile suprarealismului dar Marguerite nu simțea nici o atracție pentru șevalet, în ciuda marii ei admirații pentru pictură. Mai târziu, va scrie ca și când ar picta cu penelul. Dar deocamdată și-a cumpărat zeci de piese clasice franțuzești, le-a citit și a urmărit spectacolele lor de la câteva sute de metri de apartamentul
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
1951, Iași. Studii gimnaziale și liceale în Iași. Facultatea de Științe Economice a Universității "Al.I. Cuza", Iași (absolvită în 1975). Cadru didactic universitar la Universitatea "Petre Andrei" din Iași. Debut publicistic în "Convorbiri literare" (1988) și editorial cu romanul Șevaletul (1995). Colaborează la "Convorbiri literare", "Cronica", "Baadul literar" ș.a. Cărți de poezie publicate: Plaja, Editura Cronica, Iași, 1996; Pe malul Aheronului, Editura Cronica, Iași, 1999; Psalmi (cu o postfață de Valeriu Stancu), Editura Cronica, Iași, 2004; Foamea de timp (cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
timp (cu o prefață de Ioan Holban), Editura Cronica, Iași, 2006; Suspendat spre fructul prelung (cu o prefață de Ioan Holban), Editura Cronica, Iași, 2009; Faldurile nopții (cu o prefață de Ioan Holban), Editura Junimea, Iași, 2012. Alte volume publicate: Șevaletul (roman), Editura Boema, Iași, 1995; Podul de piatră (povestiri, cu o postfață de Nichita Danilov), Editura Junimea, Iași, 2004; Apocalipsa perpetuă (scenete, cu o prefață de Bogdan Ulmu), Editura Cronica, Iași, 2004. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Ștefan Amariței
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vocații. A se vedea titlurile și cea mai mare parte a textelor incluse în primele două volume, După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001) și Acuarele vulnerabile (Universitas XXI, Iași, 2003), dar și titlurile de poeme din celelalte cărți: Ascult peisaje, Șevalet între două pânze, Nuanțe de roșu în flori de ciulin, Marea roșie, marea albastră din Orizontul continuu (Universitas XXI, Iași, 2004); Tușa de roșu, În atelier, Precum un peisaj, Natură statică din Joc cu așteptarea (Junimea, Iași, 2005); Lupul albastru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
au cerut ultimul manuscris:/ "Etiopatogenia singurătății și desăvârșirea",/ exemplar unic// L-am dăruit// Am vrut să-mi rescriu manuscrisul/ dar nu-mi amintesc/ dacă l-am scris vreodată". I se vor adăuga o serie întreagă de poeme în care "pe șevalet somnolează uitate/ culorile", din moment ce autoarea preferă să asculte Chemarea profunzimilor: "Bolnave îmi sunt mâinile,/ sufocate/ de carnea flămândă a zilei/ de nesațiu de noapte// ...// Cu trufia puținătății îngenunchez/ la icoane/ și te chem iconarule/ Din lumea ta, vino!/ Învață-mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
existențială, fie travaliul artistic, când nu combină ambele forme de reflecție într-un discurs în care lucirile autoironice capătă un relief nou, de tușă suprarealistă: "Vioara începu să cânte singură,/ un cal păștea cu sexul atârnând pân' la pământ,/ din șevalet vreo zece mâini ieșiră/ și-mi tatuară pielea c-un cuvânt./ Eu îmi scoteam râzând os după os din trup/ și le umpleam cu dinamită ca pe niște pipe,/ lumii să fac cea mai frumoasă farsă./ Cine va limpezi culorile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și inventică. Conform unui raport al Uniunii Europene, acestea chiar sunt direcțiile de creștere economică identificate de experți pentru următorul deceniu. Privit pe panourile noastre și în happeningul artistic regizat de Alex Condurache pe plasme sau de Felix Aftene pe șevalet, Iașul a încântat audiența, dar noi știm cât de departe este această imagine de realitatea apăsătoare a unui oraș în care cultura de rang european este proscrisă și unde au loc doar micile învârteli personale ale lingușitorilor mai marilor, vremelnici
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
jur, surprins, și a făcut ușor stânga-Împrejur, ca să cuprindă enorma pictură circulară, pe când pictorul de război dibuia pe sub masa unde se Îngrămădeau peneluri, cutii și tuburi cu vopsele, apoi printre cutiile de carton puse pe dușumea, hârtiile cu schițe, scărițele, șevaletele și scândurile pentru schele, două becuri cu halogen de 120 de wați care, montate pe o structură mobilă cu cârlige și roți, conectate la generatorul de afară, luminau fresca când Faulques lucra noaptea. — Coniac spaniol și bere caldă, a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
beton și fiarele răsucite, cu aparatul de fotografiat lipit de față, căutând cadrajul adecvat), ruinele erau indestructibile. Nu crezi? Dăinuiau veac după veac, deși lumea folosea pietrele pentru case și marmura pentru palate. Apoi veneau Hubert Robert ori Magnasco cu șevaletul lui și le pictau. Acum nu mai e așa. Uită-te aici. Lumea noastră fabrică moloz În loc de ruine și, de cum poate, bagă un buldozer și face totul să dispară, dispusă să uite. Ruinele moderne incomodează. Și firește. Fără cărți din
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
plângând, țipând ori În tăcere, răniți sau teferi, care mergeau singuri, fără arme, ori Îi aduceau pe alții, acoperiți de sânge, alte tușe stacojii care se Încrucișau În acea acuarelă pe care cine știe ce peisagist minuțios o compunea cu grijă pe șevaletul său olimpian. Și când, rebobinând al treilea rollfilm, Faulques se uitase iar la Olvido, văzuse că ea Își scosese În fine aparatul fotografic și, cu spatele la Întreaga scenă, fotografia podul pustiu și distrus În matca râului de culoarea plumbului: drumul nesigur
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de ce), nu cade pe nevăzutul cronicii zilnice a ființei care scrie. Timpul, compasul cotidian al jurnalului, nu are alt rol decât de a segmenta și a delimita un spațiu ce amenință să se Întindă la nesfârșit. Avantajul jurnalului intim, spre deosebire de șevalet, constă În faptul că el nu acoperă nuanțele, trăsăturile ori formele abia schițate, pentru a le Înlocui cu altele mai ferme: În jurnalul intim, acumularea orizontală privilegiază instituirea senzației de materialitate și de mișcare paralelă la realitate. Ceea ce pictorul ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
obținînd la faza națională a concursului liceelor de artă, o mențiune pentru pictură la Brașov În 1980, urmată În 1981 de un premiu special la Timișoara. După terminarea cursurilor, În ambianța muzicii simfonice, se dedică studiului și muncii intense la șevalet. Pasionată de arta bizantină, optează pentru o lungă perioadă de timp pentru pictura cu tematică religioasă, Între anii 1994 - 1999, realizînd mai multe picturi murale În tehnică secco: pictura capelei cimitirului "Sf. Vasile" din Iași, catapeteasma bisericilor "Sf. Dimitrie" din
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
au succedat, implacabil, după 1989 e, în definitiv, asumarea unei subiectivități înrudite cu a jurnalului. Poate ceva mai ternă, nu și mai neimportantă în condiția pictorului ce se vrea în descendența unor Pallady, Tonitza, Șirato, în egală măsură personaje ale șevaletului, dar și ale scrisului. Ale... jurnalului chiar: Pallady. Fereastra atelierului. Cea prin care pătrunde lumina ce cade, miraculos, pe șevalet, dar și prin care se vede trotuarul. Un pictor, deci, al tăcerilor șevaletului, dar și al trotuarului, cu lumea lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și mai neimportantă în condiția pictorului ce se vrea în descendența unor Pallady, Tonitza, Șirato, în egală măsură personaje ale șevaletului, dar și ale scrisului. Ale... jurnalului chiar: Pallady. Fereastra atelierului. Cea prin care pătrunde lumina ce cade, miraculos, pe șevalet, dar și prin care se vede trotuarul. Un pictor, deci, al tăcerilor șevaletului, dar și al trotuarului, cu lumea lui zgomotos incitantă.Un jurnal. Val GHEORGHIU 1990 Revenire la Peleș 10 mai Lume răsturnată. În cîteva minute, castelul e părăsit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Tonitza, Șirato, în egală măsură personaje ale șevaletului, dar și ale scrisului. Ale... jurnalului chiar: Pallady. Fereastra atelierului. Cea prin care pătrunde lumina ce cade, miraculos, pe șevalet, dar și prin care se vede trotuarul. Un pictor, deci, al tăcerilor șevaletului, dar și al trotuarului, cu lumea lui zgomotos incitantă.Un jurnal. Val GHEORGHIU 1990 Revenire la Peleș 10 mai Lume răsturnată. În cîteva minute, castelul e părăsit, soldățeii fug speriați, mulțimea năvălește din oraș, hooo! jos! (cine?), soldățeii reapar după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîrja și strigă: lăsați-mi cîrja! Încerc acum să-i definitivez gura căscată. Cioc, cioc. Îmi trag hamleții și deschid: Vitcu. Măi, Dionisie, tu? Da, eu. Și-ncepe să ure. Ca-n Creangă. Nu se supără că mă-ntorc la șevalet. Continuă să ure. La un moment dat, se repede, îmi ia pensonul și, îndepărtîndu-l și apropiindu-l de mustață, are aerul unui expert. Îi iau pensonul și reiau lucrul. Ai salutări de la Tudose, zice. Cioc, cioc: Hatmanu. Emoționat, îl invit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și, îndepărtîndu-l și apropiindu-l de mustață, are aerul unui expert. Îi iau pensonul și reiau lucrul. Ai salutări de la Tudose, zice. Cioc, cioc: Hatmanu. Emoționat, îl invit cu o reverență din ultimele lui tablouri cu șambelani. Mă conduce la șevalet și mă-ndeasă în scaun: continuă! continuă! M-afund în lucru. Văzîndu-mă atît de mut, zice: ai salutări de la Surdu. Și mustăcioara lui celebră se lungește. Zîmbesc și eu și spun: merci, maître. Cioc, cioc, cioc, apăsat și imperativ. Mă șterg
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]