747 matches
-
zi" Sinatra Inn oferă aceeași veselie forțată ca a unei dansatoare de revistă bătrâne. De-a lungul pereților, separeuri căptușite cu catifea roșie. Cei cincizeci de ani de cine elegante au avut ca rezultat urme lucioase unde s-au frecat șezuturile de plușul roșu aprins. Peretele din spate este dedicat celebrității locale (Frank s-a născut În Hoboken, la o aruncătură de băț de-aici). Există o poză a lui Sinatra cu Lauren Bacall, Sinatra cu un aer dezinvolt În gașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
camera de zi a lui Frank, scuturînd din cap pe deasupra cărților trase din rafturi În timpul percheziției făcute de poliție, cu aerul că deja se răvășiseră destul lucrurile prin Estrella de Mar. — Un articol favorabil? am repetat, pășind peste pernele de șezut Împrăștiate pe jos. Poate... cînd o să iasă Frank. Îmi trebuie un timp să mă lămuresc pe ce picior dansez. — Bine gîndit. Cine știe ce-ai putea să descoperi. Acuma, vă duc eu cu mașina pînă la casa Hollinger. SÎnt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe care le expunea. Doar că Sonia nu făcea îmbrăcăminte (tată-său se jura că nu știe cum se ține o foarfecă!), ci huse de scaune. Tot Beirutul new fashion, care era minimalist și cam snob, își punea, la bucătărie, șezutul pe huse cu mutra lui Che Guevara, semnate Sonia d’or. Prezentarea ei din France Soir suna halucinant și putea să îl facă invidios și pe tată-său: „Tânăra Sonia, fiica unică a cunoscutului jurnalist Sebas Leclerc, dă o lecție
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și cu ceilalți copii mai speciali, copii minune - copilași frumușei, cu capete cârlionțate, care flutură baghete de dirijor sau Îmblânzesc piane uriașe, și care În cele din urmă ajung muzicieni de mâna a doua, cu priviri triste, boli ciudate și șezutul ușor diform, ca de eunuc. Dar chiar și așa, misterul individual Îl va chinui În continuare pe memorialist. Nu pot găsi nici În mediul Înconjurător, nici În ereditate instrumentul exact care m-a modelat, ruloul care a imprimat vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că s-a Încăpățînat să mă alăpteze pînă n-a mai putut suporta și a rupt-o la fugă. Niña Carmen nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să se ridice În capul oaselor, pînă cînd reuși să se așeze În șezut, În timp ce el se cuibărea În fotoliul mare unde citea de obicei și unde Își aprindea pipa Înnegrită. O privi pieziș: - Nu Îndrăznești să Întrebi ce simte cineva care se naște astfel, nu-i așa? adăugă el imediat. Ți-e teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și, amintindu-și de sfatul confratelui Margulis, ieși aproape în fugă să și aducă o seringă dintr-un vas cu apă care fierbea la foc mic, pe o sobă, în cămăruța de alături. Când se întoarse, blondul se ridicase în șezut și spunea ceva, articulând cu greu. Costache își scosese o carte de vizită și-un creion, încercând să scrie ce auzea: lumină, Popescu, lumină, cu stele, Maica Precistă. I se păru că aude și ceva cu „sar“ sau „dar“, apoi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zahăr..., îngână ea deodată cu glasul sugrumat, totuși încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei. Ridicând-o cu binișorul în șezut și sprijinind-o într-o rână de genunchiul său, el îi dădu să înghită o linguriță de zahăr plină. Pe urmă, preț de câteva secunde, totul se cufundă într-o liniște grea, ca de mormânt. Și unul, și celălalt așteptau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
SÎntem iremediabil captivi În instinctele noastre. Nici o deosebire Între mine și cimpanzeul care trezindu-se din somn În cușca lui, unde se zbenguiau cinci maimuțe, după ce s-a uitat cîteva clipe la ele, a ales-o pe una bătrînă cu șezutul umflat ca o tumoră oribilă și și-a Înfipt de cîteva ori organul Înfierbîntat și noduros În carnea vie. Geamul e deschis. Aerul e ca roșcova, nici aspru, nici dulce. Mă Încăpățînez să scriu, deși În sufletul meu nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sau prins și rupt și smucit. Doar picioarele mele lovind podeaua unul după celălalt și mult, mult prea lent, tăcerea înconjurând și precedând fiecare pas: buf buf buf buf Apoi am ajuns la scaun și am sărit, un picior lovind șezutul și împingându-mă în sus, tot mai sus și m-am strâns și mi-am ferit capul și totul era tăcut - eu în aer, ieșind pe geamul spart la lumina zilei. Am aterizat mai întâi în picioare și apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
joc. În spatele lor se afla un scaun. Numai cele două picioare din spate și spătarul erau vizibile, restul fiind acoperit și îngropat și încorporat în tumul. — Nu înțeleg. — Lasă-te în genunchi și uită-te. Așa am făcut. Mărginit de șezutul și picioarele din spate ale scaunului și dispărând în adâncimile tumulului am zărit un mic tunel întunecat. Am ridicat privirea spre ea. — Glumești, nu? Scout zâmbi, se aplecă și mă sărută pe frunte. — Mi-e teamă că nu, spuse. Pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tăietorului de iarbă, un scaun rotativ de birou, ușor uzat, cu tapiserie albastră. Ca majoritatea scaunelor de birou, acesta avea roți, însă erau blocate cu cinci sau șase lanțuri de bicicletă, mai multe lacăte și-un blocaj de volan. Pe șezutul lui se afla un arac. 10. Pisoiul Ian. Dormind. 11. Umerașe. Mai multe duzini de umerașe aranjate în jurul marginilor scândurii din față. Umerașele fuseseră unite între ele la nivelul cârligelor sau de la cârligul unuia la colțul altuia pentru a crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai mult domnișoarei Cristina îi plăcea „Ața”. Două tovarășe de joacă ședeau față în față trecînd, după picioare, o sfoară cu capetele înnodate care închipuia un dreptunghi. Sfoara era ținută în trei feluri: Jos, La genunchi și Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele desfăcute, Apropiat ori Într-un picior. Și mai complicate erau figurile care se numeau Indianul, Funda, Laba gîștei. Jucătoarele săreau înlăuntrul și în afara aței, alternînd picioarele pe care le țineau depărtate sau apropiate, într-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
CARE PORNESC LA DRUM În dimineața unei duminici de august, un tânăr Îmbrăcat În negru ieșea din curtea unei case situate pe strada Margaretelor, din așa zisul cartier al Funcționarilor din Arad. Împingea o bicicletă, o bicicletă roșie, sport, cu șezutul ridicat la maximum. Acel tânăr sunt eu, Adrian Viorescu, membru al grupării Celebrul animal. Încep cu această calitate misterioasă, fiindcă trebuie să faceți cunoștință Încă de la Început cu celălalt personaj principal al istoriei de față. Și fiindcă vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cum nu mai era mare lucru de făcut, am decis să ies cu bicicleta, să mă zvânt. Străzi pustii și prăfuite, nu plouase de mult În oraș. Era liniște, auzeam doar fâșâitul roților de la bicicletă și un ușor scârțâit al șezutului, care ar fi trebuit strâns mai bine și uns. M-am plimbat o vreme prin cartierul cochet În care locuia Clara. Ori, mai bine zis, pe cale să devină cochet, ajutat de invazia de oameni cu bani care Își construiau vile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-o pe E.A. în mijlocul salonului pe un pat dublu, schimbată la față și înnegrită ca de funingine în zona inghinală. Am rămas lângă ușă și am întrebat-o timid dacă o pot ajuta cu ceva. Ea s-a ridicat în șezut, nu mi-a răspuns și a început să și îmbrace niște chiloți bej, care erau și ei înnegriți jos. Stau și mă gândesc de atunci și mă tot întreb cum s-o ajut. Eu nu-i pot trimite decât iertare
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
un nou cor de încântătoare scârțâituri tresăririlor furișe ale casei însăși. Dar dintr-odată, percepu încă un zgomot. Venea din direcția ușii, pe care avusese precauția de a o încuia înainte de a se băga în pat. Se ridică prudentă în șezut și întinse mâna după veioza de pe noptieră, care aruncă o licărire cețoasă, ineficientă în cameră. Se uită spre ușă. Simțindu-se brusc protagonista unui film de groază ieftin și nu prea original, observă că mânerul se răsucea. Era cineva afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sec Hilary. Asta înseamna că doamna Thatcher e pe undeva prin casă? Capitolul 4 Continuați să țipați Michael, Phoebe, Thomas, Hilary, Roddy, Mark și Dorothy stăteau cu un aer grav în cerc și contemplau cadavrul. Îl ridicaseră pe Henry în șezut și acum le întorcea privirea cu acea privire sceptică, scandalizată care-i caracterizase aparițiile publice. — Când credeți că s-a întâmplat? întrebă Roddy. Nu-i răspunse nimeni. — Hai să coborâm, spuse Hilary. Propun să-i găsim pe Tabitha și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sincer poate. Dintre toți, de neuitat va rămâne o femeie într-o crinolină verde, înfoiată ca un boboc gata să plesnească. Alunecă pe suprafața strălucitoare ca o lebădă pe luciul apei, chiar și după ce a căzut, destul de demn, drept în șezut. Din dreptul ușilor, păziți de sepepiști, copiii o privesc cu ochi mari. Muzica încetează. Ce-or să mai scrie mâine ziarele! ─ Urmăriți Observatorul de la ora 23:00. Începem cu un grupaj de imagini înregistrate în această după amiază la Palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din șatra din care făcea parte. Crescută de străini A rămas pentru totdeauna în casa lui Oacheș cu încă o soră a ei pe care o chema Tasia, ce era handicapată că nu putea să meargă, doar se târa pe șezut. Se spune că a fost anchilozată în urma unor vrăji pe care le-a făcut o altă țigancă din altă șatră, dând bobocul de rață de viu în cuptorul încins în timp ce spunea niște cuvinte magice, numai de ea știute, căci iubeau
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a Întâmpinat cu un zâmbet larg. ― Ei? Cum te simți, Stăncuțo? ― Bini, domnu’ profisoru’ șî vreu sî merg acasî - a răspuns ea, aruncând o privire luminoasă către Gruia. ― Mâine pleci, Stăncuțo. La auzul acestei vești, țigăncușa s-a ridicat În șezut, a apucat mâna profesorului și a sărutat-o... ― Lasă, Stăncuțo, că doar nu-s popă. Ne-am bucura dacă ne-ai chema la nunta ta. Frumoasă ești, bună de măritiș ești, nu rămâne decât să spui „da” - a răspuns profesorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ziua de azi preoții lui Dagon și toți cei ce intră în casa lui Dagon, la Așdod, nu calcă pe prag. 6. Mîna Domnului a apăsat asupra celor din Așdod, și i-a pustiit; i-a lovit cu bube la șezut, atît în Așdod, cît și în ținutul lui. 7. Cînd au văzut că așa stau lucrurile, oamenii din Așdod au zis: "Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămînă la noi, căci mîna Lui apasă asupra noastră și asupra lui Dagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Dumnezeului lui Israel." 9. Dar după ce a fost dus acolo, mîna Domnului a apăsat asupra cetății, și a fost o mare groază, a lovit pe oamenii cetății de la mic pînă la mare, și au avut o spuzenie de bube la șezut. 10. Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Cînd a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, Ecroniții au strigat: "Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să ne omoare, pe noi și poporul nostru." 11. Și au trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi și poporul nostru." Căci în toată cetatea era o groază de moarte, și mîna lui Dumnezeu apăsa cu putere. 12. Oamenii care nu mureau, erau loviți cu bube la șezut, și țipetele cetății se înălțau pînă la cer. $6 1. Chivotul Domnului a fost șapte luni în țara Filistenilor. 2. Și Filistenii au chemat pe preoți și pe ghicitori, și au zis: "Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătați-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
premieră la un teatru oficial. La Cameră ședințele anunțate pentru ora trei încep obișnuit după patru. Azi, la trei fără un sfert nu mai lipsea decât noul guvern. Și Roșu numai cu ceartă izbuti să-și cucerească un locșor de șezut. Titu Herdelea rămase în picioare în fund... Incinta gemea de lume, fiindcă veniseră și senatorii să asiste la spectacol. Pe toate fețele însă se citea mai multă spaimă decât solemnitate, încît Stan Răcani, primul-redactor al unui ziar independent și efemer
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâinile, înghițind pe nemestecate, și să se poată întoarce la reduta din jurul camionului pentru o nouă năvală. Primul se dezmetici Ologu, se târî în coate, trăgându-și piciorul ca pe o coadă de șopârlă, până dibui cârjele. Se ridică în șezut, privind lung spre mulțimile care se desfăceau, satisfăcute pentru o clipă, ca să se strângă iarăși, cu farfuriile întinse. Orbul bâjbâia, în patru labe, căutându-și bastonul. Coltuc zăcea într-o rână, cu gura înfundată într-un smoc de iarbă încolțit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]