1,067 matches
-
cine e emițătorul înainte ca emițătorul să știe cine e receptorul. Și telefonul lui Weber avea opțiunea de a afișa identitatea apelantului pe ecran. Dar întotdeauna evita să privească spre ecran. Cavanaugh părea bucuros. Știu de ce suni. Cuvintele furnicară pe șira spinării lui Weber. — Da? — Încă nu le-ai văzut? Ți le-am trimis ieri, în attachment. —Ce să văd? Sunt plecat. În Nebraska. N-am... —Dumnezeu să te aibă în pază. Cum e acolo, tot mai comunică prin semnale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nici când ea veni lângă el. Era ceva chiar acolo. Se întoarse în semicerc. Eu mergeam în partea asta, chiar peste dâmbul ăla. Se întoarse din nou spre est, dând din cap. Ceva pe drum. Chiar aici. Karin simți cum șira spinării îi ia foc. Da, șopti ea. Așa e. Altă mașină? Care patina pe linia de mijloc. Venea spre tine, pe banda ta. El clătină din cap. Nu. Nu aia. Un fel de coloană albă. — Da. Farurile... — Nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din nou cu ochiul liber, lumea reală, nefiltrată, le apărea acum cu susul în jos. Pârâiașe de săpun îi șiroiau peste pragul burții și în jos, pe picioarele lui noduroase. Îi aminteau de Jeffrey L., un bărbat care-și zdrobise șira spinării într-un accident de motocicletă. În cădere, Jeffrey fusese proiectat cu capul în jos pe un dig de pământ, cu picioarele în aer, moment în care șira spinării îi fusese secționată. Își pierduse mobilitatea întregului corp de la brâu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui noduroase. Îi aminteau de Jeffrey L., un bărbat care-și zdrobise șira spinării într-un accident de motocicletă. În cădere, Jeffrey fusese proiectat cu capul în jos pe un dig de pământ, cu picioarele în aer, moment în care șira spinării îi fusese secționată. Își pierduse mobilitatea întregului corp de la brâu în jos și ar fi trebuit să-și piardă și orice senzație. Dar Jeffrey își mai simțea încă trupul răsturnat, cu picioarele suspendate pentru totdeauna deasupra capului. O altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu-i nevoie. O urmări cu privirea pe chelneriță în timp ce se îndepărta. Când veni picolița să le umple paharele cu apă, Daniel spuse scuze în loc de mulțumesc. Un mare zăgaz de umilință se rupse și șuvoaie străvechi se prăvăliră peste Karin. Șira spinării i se făcu salcie. Pumnii îi stăteau în poală ca niște pietre. De care-ți place mai mult? întrebă ea. —De care ce? Știi tu. De picoliță sau de chelneriță? El îi zâmbi și clătină din cap, un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chiar la sud de drum. Tommy a înjurat și a apăsat frâna. Am derapat și am călcat linia continuă. Asta ai văzut tu: urmele noastre pe banda lui. Doar că noi am ajuns acolo după el. Ea stătea țeapănă, cu șira spinării ca o țepușă. — Ce-ați făcut? —Cum adică? — El zace în șanțul ăla. Tu și cu prietenul tău sunteți chiar acolo. —Glumești? Avea trei tone de metal peste el. Fiecare secundă conta. Am făcut ceea ce trebuia. Ne-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea, deși o face pe tăcute. Fratele ei a fost la un pas de moarte, iar omul ăsta e singurul care știe ce înseamnă asta. Omul ăsta e singurul care o poate ajuta să reziste. Stă întinsă în pat, cu șira spinării la douăzeci de centimetri de a lui, tânjind să întindă o palmă oarbă și să-i simtă căldura. Să se convingă că e încă acolo. A treia zi după tentativa lui Mark, Consiliul pentru dezvoltare își manifestă disponibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stol de cocori coboară de nicăieri. Scot un sunet preistoric, prea tare și prea răsunător pentru cât sunt de mici. Un sunet pe care și-l aduce aminte de dinainte de a-l auzi. El și femeia se ghemuiesc la pământ. Șira spinării îi zbârnâie de frig. Un al doilea firicel plutește în aerul încremenit. Apoi încă unul. Fibrele de păsări se prind și se îmbină- o țesătură destrămată care se țese la loc. Din toate punctele cardinale apar fire, iar cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unesc. Pentru că sunt plini de drumuri și de poteci care trec dintr-o parte într-alta a lor, anume ca oamenii să poată merge mereu și mereu, pe jos, cu calul sau cu mașina, unii spre ceilalți. Munții sunt ca șira spinării pentru Țara lui Verde Împărat. Ei o susțin și îi dau putere. La poalele lor, spre cele patru zări, se întind tărâmurile fantastice pe care le îngrijesc cei patru fii ai lui Verde Împărat. Cel mai mare dintre ei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de la café-bar și ascultăm, cu interes domol, povestea unuia adus de feciorul neastâmpărat, acela cu poezia și cu steagul. Domnul tocmai dezvăluie adevăruri despre revoluție, știe despre teroriști, știe despre serviciile secrete, știe despre cum au fost arse cadavre la șirele de paie de la ceapeul din Freidorf, cunoaște exact ce au făcut și ce fac securiștii, cum anume acționează după reguli de el știute. Îl ascultăm cu îngăduință, povestea merge înainte, domol sorbim din vodcă, ușor răspândim fum din țigarete Assos
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
corurile e puțin cam plictisitoare, dar îmi plac indicațiile scenice. îmi place retragerea din Moscova, cu soldații prăjiți la foc în față și înghețați în spate. îmi place priveliștea Europei văzută dintre nori, arătînd ca un bolnav, cu Alpii drept șira spinării. Scrii acasă? — O, da, domnule. — Lucrezi la ceva în acest moment? — Da. încerc să scriu despre un băiat care poate auzi culorile. — Să audă culorile? — Da, domnule. Cînd vede un foc arzînd, fiecare flacără scoate un sunet asemănător unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îndeajuns, noi, toate, făceam exact pe dos. De altfel, tot ce ne interziceau ele ne doream să facem. Dacă nu puteam purta corsetul ziua, că mă prindeau, îl puneam noaptea și dormeam cu el, ca să-mi facă talie îngustă și șira spinării dreaptă. Iar acum, când am voie și ar trebui să-l port... Adevărul e că vinovatul că nu-mi mai place e numai și numai domnul doctor Gerota. Eram la cabinetul lui papa, acum două luni, când a venit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și morală). Inelarul trebuie să fie mai scurt decât cele două degete menționate mai sus. Altfel, e vorba de o persoană orgolioasă, dacă inelarul este deformat (persoană vicioasă); dacă inelarul este prea mare (persoană extravagantă): Îngerii norilor îmi coborau pe șira spinării, Îngerii viermilor mă încălțau cu sandale. Nichita Stănescu, Mâna cu cinci degete . Degetul lui Mercur: degetul mic/degetul lui Mercur (forță vitală, preziceri, descântece, totalitatea persoanei, simbol al cuvântului, simț practic, sensibilitate), dacă baza degetului mic iese în afară
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Ascultă! ― I-ai băgat în cap că i-am dorit moartea lui Panaitescu sau că aș fi putut să-l ucid și-acum nu mai scăpăm de el! Oftă. Nu știu cum o să se termine povestea asta... Sculptorul simți un fior pe șira spinării. Încleștă dinții: " Fără panică. Ar fi cea mai mare greșeală." Râse nervos: ― Dimpotrivă, papa! Înjurîndu-ne reciproc va conchide că-n orice caz nu e o treabă colectivă... L-am aiurit, ascultă-mă pe mine! Din prag îi trimise o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi fost vânător și mă vâna pe mine. Se maimuțărea, dar în clipa aceea am simțit o dâră rece pe șira spinării. Cine dracu e ăsta și ce vrea?" l-am întrebat pe Dinu care mă așteptase la cafenea. "Habar n-am" a ridicat el din umeri. Trecuse ceva timp și mă pregăteam să am o explicație cu Moașa deoarece provizoratul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
altcineva. Își dădea seama că era trasă înapoi, chiar dacă ochii și gura îi rămăseseră acoperite. Încercă să-și elibereze mâinile, dar erau ținute strâns. Fu târâtă pe o străduță și izbită puternic cu spatele de perete, cărămizile lovindu-i inelele șirei spinării. Mâna care-i astupa gura coborî și o apucă de gât. Se auzi scoțând un șuierat uscat. I se luă și mâna de pe ochi, dar pentru o clipă văzu în continuare negru. Apoi auzi o voce, despre care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie să se ridice și să se scuture de praf, să-și pună la bătaie carapacea protectoare pe care fusese silită să și-o creeze în acești ultimi ani. Nu spuse nimic, icnind doar din cauza durerii care o înțepa în șira spinării, izbucnind ca un foc de artificii, când se ridică în picioare: o scânteie argintie care îi umplu ochii de lacrimi. Femeia o conducea pe alee, spre o frânghie de rufe. La capătul acesteia, erau două trepte mici, care coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se simțea atras, În secret, de Caricaturistul Alcoolic. Nu că Gazetarul Homosexual Ascuns ar fi vrut să aibă o relație fizică cu caricaturistul. Doar la gândul că l-ar putea vedea dezbrăcat simțea că Îl trec fiori de-a lungul șirei spinării. Nu era o chestie sexuală, se asigura el, ci una de spirite Înrudite. În plus, existau două mari obstacole care Îi stăteau În cale. În primul rând, Caricaturistul Alcoolic era cu desăvârșire heterosexual, iar șansele ca acesta să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cele mai vechi au rămas În locul În care s-au născut, a explicat bucătarul cu un aer autoritar, Începând să scoată mațele unui macrou imens și să-l curețe. Orașul a fost odată atât de cosmopolit, a continuat bucătarul frângând șira spinării macroului mai Întâi deasupra cozii și apoi sub cap. Aveam o groază de vecini evrei. Aveam și vecini greci și armeni... pe când eram copil aveam obiceiul să cumpăr pește de la un pescar grec. Croitoreasa mamei mele era armeancă. Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chipul i s-a luminat din cauza afirmației importante pe care era pe cale s-o facă. Pare un oraș, dar nu e. E un oraș-barcă. Trăim pe un vas! Spunând asta, a apucat peștele de cap și a Început să miște șira spinării În dreapta și-n stânga. Pentru o clipă Armanoush și-a imaginat că macroul era făcut din porțelan, temându-se că avea să se spargă În bucăți În mâinile bucătarului. Însă În câteva secunde bărbatul reușise să scoată tot osul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spun ceva, a spus domnul Bitter cu mâinile În șolduri, subțiindu-și glasul până la o notă feminină, imitând pe cineva. Există lucruri pe lumea asta... Mătușa Banu și-a dat imediat seama pe cine maimuțărea și a simțit furnicături pe șira spinării. — Există lucruri atât de Înfiorătoare pe lumea asta despre care oamenii buni la suflet, Allah să-i binecuvânteze, nu au nici cea mai vagă idee. Și e absolut În regulă, Îți spun eu; e bine că nu știu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei serios s-a ivit dintr-odată un zâmbet. — Trebuie să spun că ea a fost cea care l-a făcut, Însă eu am ornat bolurile. — O, mulțumesc, ești foarte drăguță, a Îngăimat Mustafa simțind că-l treceau fiori pe șira spinării. Se temuse Întotdeauna de soră-sa cea mare. Orice urmă de glas l-a părăsit În momentul În care a simțit privirea lui Banu cercetându-l. Deși Își făcuse un obicei din a-i cerceta pe alții, ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că soarta mea i s-a părut deja reglementată cînd Îmi spune, cu efecte de gradație intensivă: „N-ai nici un viitor“. Chiar și recitită la un sfert de veac după cele Întîmplate, e o frază care Îmi dă fiori pe șira spinării. În aprilie, o altă femeie ia cuvîntul: „Ai să fii nefericit, n-ai să iubești niciodată pe nimeni“. Tema nefericirii o inspiră, deoarece se Întreabă dacă nu cumva cîștig atașamentul femeilor făcîndu-le nefericite, și dacă nu cumva caut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
foame. Zoia se aplecă să culeagă o creangă jigărită. Nimic nu trebuia să îi scape în goana sa după combustibil. Simți cum pământul îi trage spatele supraîncărcat în jos și se încumeți să reziste tiraniei gravitației, apăsându-și degetele pe șira spinării dureroase. Se ridică și se îndreptă, amețită de smucirile intens dureroase și aproape extatice. și apoi îl zări, în fața ei, cu umerii aplecați înainte și cu capul înclinat. Părea că o aștepta pe ea. Era un bărbat mare, înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Băiatul tremura aduncându-și aminte. În acel moment, și în îngustarea distantă a ochilor săi, părea fără vârstă, ca și cum și-ar aduce aminte de ceva care se întâmplase în urmă cu o sută de ani. M-a trecut un fior pe șira spinării. Porfiri își strânse buzele și se uită repede la reacția lui Salitov. Polițistul se încrunta gânditor. ă Interesant, acceptă Porfiri. ă Deci o primesc acuma? Dmitri întinse mâna. Porfiri trase cu ochiul și dădu la iveală rubla de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]