6,894 matches
-
de ce tocmai fetițele prostituate și din Orbirea lui Canetti de ce Fischer șahistul și din Malcom Lowry de ce Nux Vomica, și din Gabriela Adameșteanu, de ce ochii pisicii cocoțată În copac, și din Țoiu, de ce rezistența materialelor, și din Le Clezio, de ce șobolanul alb... s-ar putea umple un tom Întreg cu sigle pentru fiecare autor. Mici hieroglife care la un moment dat ar Începe să se repete anulîndu-le identitatea pînă la nașterea unui nou alfabet și mai Întîi fiecare scriitor ar deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
WC catalogul zboară din ușă drept pe catedră poftească la tăbliță... Acasandrei Eugen tăcere eu Întreb eu răspund eu pun nota zece pentru Dumnezeu nouă pentru magistru opt pentru elevul eminent patru pentru Acasandrei marș În bancă un foșnet scurt șobolanul gras negru Îmi taie calea și dispare În curtea bisericii pe după cele două cruci de piatră cu inscripții slavone din an În an descresc le Înghit brazdele pline de verze de dovleci și sfeclă roșie luna mă urmărește degetele reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
principalele dimensiuni ale personalității mele sînt mila și frica; mai tîrziu am citit undeva că acestea sînt trăsăturile fundamentale ale tragediei antice. Dar ele pot fi și cauze ale lașității sau ale unei neîngăduite toleranțe. Ajungi să nu mai stîrpești șobolanii, nici păianjenii, nici nulitățile, nici impostorii, nici tiranii, pentru că toți sînt făpturile lui Dumnezeu și au aceeași alcătuire cu tine, și totuși Îmi rămîne o singură consolare - ideea lagărelor de exterminare nu poate Încolți niciodată Într-un astfel de creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
atît de tînără și fără de trup „El se va naște, ocrotiți-l!“ „El se va naște!“ le spun bărbaților duși, lui Iosif cel bătrîn și tăcut și lui Iosif cel tînăr, adormit pe vioară și lui Leon milostivul care hrănea șobolanii și lui Constantin cel cu ochii de miere „El se va naște, ocrotiți-l“, le spun. O tînără femeie se Închină În cele patru colțuri ale casei. Casa miroase a var proaspăt, bărbatul ei, fiul meu, tatăl celui care bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de praf după ploaie. Și sălile de spectacol, un balerin, un trup aproape imaterial plutind Într-un cerc de lumină. Și bucuria din somn cu vizitatori extratereștri, fața verzuie a tatei și bunicii și unchii și printre tufele de iasomie șobolanii grași atît de relaxați, atît de simpatici. Cu tine mereu, cu tine mirifică, Îmbătătoare existență! Și voi mult prea sterilizați În etuvele voastre ireproșabile, respirînd În blocuri de sticlă cu izolare fonică, termică, olfactivă, cum veți mai putea detecta urletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uniform și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele universului pe care nu-l mai auzim cum nu simțim mișcarea pămîntului. Biserica visează. Ce se Întîmplă acum În naosul, În pronaosul, În altarul ei cel mai tainic? Șobolani tandri, Îndrăgostiți se apropie, se atinge păr roșu de păr brun, scîntei electrice Îi aureolează, așa În cer și pre pămînt. Ochiul verde care-i pîndește din spărtura triunghiulară a zidului pare Însuși ochiul lui Dumnezeu. Raza de lumină pulverizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ceară inerte pe toate viciile, umilințele, lașitățile, compromisurile lumii. Uite-l pe cel care a semnat acum o oră desfacerea unui contract de muncă sau acolo, În dreapta, fata care și-a lepădat azi noapte pruncul Într-un părculeț printre șobolani sau bătrîna aceea nemaiștiind la ce stație să coboare, alungată de acasă de fiii ei, tatăl sobru care Înainte de a pleca la servici și-a violat fata pentru că semăna leit cu maică-sa Îngropată acum o lună, blonda aceea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
furișa după lăsarea Întunericului, cînd toate zgomotele descreșteau, acolo În spate, unde șinele albite de praf se strecoară Între magaziile coșcovite ale stației de betoane și maidanul uriaș, plin cu containere de gunoaie fumegînde, unde nu mai mișcă nimic decît șobolanii În petrecerea lor nocturnă, printre cutii de conserve aruncate și sticle goale În veghea palidă a unui felinar cu neon care se stinge și se aprinde cînd te aștepți mai puțin, stătea lîngă buncărul de descărcare, unde compresoarele de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se ducea mâncarea la găinile din dos. Imediat apăreau priviri încărcate de ură la ferestrele de la bucătărie. Nu simțeam, de fapt, nici bucurie, nici teamă, pur și simplu lăsam tigaia aia să cadă de la înălțimea umerilor pe caldarâmul de culoarea șobolanilor, apoi rămâneam în mijlocul ecoului. Încă nu intrasem în vorbă cu ei. Am completat această experiență incipientă incluzându-l și pe poștaș. Am găsit locul unde de obicei se împiedica de tigaie și mă adăposteam sub schele, să trag cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
smoala se îmbiba de căldură. Când se ridicau să plece, numai ce nu le pleoscăia sub picioare. Stăteam pe trepte așteptând să se însereze și să vină în pod. Aveau voie să urce pe acolo, ca locatarii, pentru că ele stârpeau șobolanii. Pe prima am prins-o mai greu. Mi-au trebuit două zile. Iar de emoție am și uitat să mă concentrez asupra faptului. Simplitatea și concizia episodului m-au nemulțumit profund. Am repetat experimentul de două ori, apoi am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și de sănătos. În ziua aceea, o mulțime de oameni pun de mâncare la ușa bisericii din Piața Moartă. Și nu e adevărat nici un cuvânt din tot ce spune Egon și alții ca el, că, până se crapă de ziuă, șobolanii din biserică mănâncă toată carnea. Practica e pe dinafară broască și pe dinăuntru diavol. Apoi mai sunt pietrele, Luna și Ființele. Dintre pietre, Hematitul, dintre Luni, Luna noastră, iar dintre ființe, imposibil de știut care ar fi cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
puteai să îndoi o linguriță în el. Bucătăria era de mult bucătărie doar prin denumire, în caz că acest cuvânt nu definește o cameră plină de cutii de bere, în care se găsește o chiuvetă, un frigider și o populație fluctuantă de șobolani. în schimb, livingul avea propriul ceainic și un loc numai bun de pus un toaster. Totul era prevăzut. Claire mi-a oferit niște pâine prăjită și mi-am spus că nu ar fi frumos să o refuz. Și în afară de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spus distrasă pe moment. Credeam că mâncătorii de flăcări o să dea bine. Și partea de la sfârșit în care ea se aruncă în groapa de gunoi era genială. — Nu știu. Cred că să-l vadă pe Cavaradossi torturat pe scenă cu șobolani vii li s-a părut cam exagerat. De obicei nu arată partea cu tortura, nu? Nu, cred că doar îi auzi țipetele. —Vezi? Nici eu nu am crezut în șobolani. Nu, erau prea drăguți, l-am contrazis. Am simțit simpatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că să-l vadă pe Cavaradossi torturat pe scenă cu șobolani vii li s-a părut cam exagerat. De obicei nu arată partea cu tortura, nu? Nu, cred că doar îi auzi țipetele. —Vezi? Nici eu nu am crezut în șobolani. Nu, erau prea drăguți, l-am contrazis. Am simțit simpatie pentru ei până la sfârșit. Puteai să vezi că nu-l mușcă de boașe cu adevărat. — Foarte curajos și ăla, cântărețul, a spus Tom înfiorându-se. Să mă vezi pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o privire furioasă. —E adevărat, nu? Credeai că ne aranjează pe amândoi. —Claire exagerează, a spus Paul fără tragere de inimă. Doar că anul ăsta Lee făcuse parte din comitet. Știam că nu îi place Tosca, a spus Claire. Ura șobolanii. Și după ce mi-a făcut mie... Nu ți-a făcut nimic, s-a răstit Paul. Când ai să recunoști că nu te-au considerat îndeajuns de bună pentru slujba aia? Și las-o așa, nu mai da vina pe alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
duce la sinagogă, Noah a coborât în pivniță să arunce o privire pe pergament și pe călimările cu cerneală neagră, strălucitoare. Când a deschis ușa aproape ruginită de timp, a fost izbit de un miros neplăcut. Un miros tare de șobolani. A căutat în zadar pergamentul. Nu mai era nimic decât câteva firimituri amestecate cu praf negru. Chiar și sticlele de cerneală erau murdărite de praf negru, crăpate, și o parte din cerneală se scursese în pământ. Noah simțise o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
revenit miraculos; s-a ridicat într-o rână, strigând după ajutor. Judit a venit imediat, urmată de domnul Takakusa. Noah abia se putea ține pe picioare. Auzea voce lui Judit povestind japonezului: - A făcut parf și pulbere toate economiile noastre! Șobolanii au mâncat pergamentul și și-au înfipt dinții în sticlele cu cerneală! Noah nu putea să răspundă. Trebuia să suporte totul cu umilință și curaj. Tot ce se întâmplase îl ajuta să-și înțeleagă mai bine insuccesele. Își amintise deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
criminal spășit. Am închis repede portița de la colivia lui. Încet-încet, „mireasa“ și-a regăsit respirația și noi ne-am înveselit. - Ești un papagal prost, i-a spus soțul meu lui Sucki. Pe scara zoologică te afli mai jos decât un șobolan! - De ce tocmai mai jos decât un șobolan? a întrebat prietenul amuzat. - Nu știi că bărbații beți vorbesc mult despre șobolani? am răspuns eu. - Pentru că, a explicat soțul meu, chiar și un șobolan prost are cel puțin o gaură, iar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
colivia lui. Încet-încet, „mireasa“ și-a regăsit respirația și noi ne-am înveselit. - Ești un papagal prost, i-a spus soțul meu lui Sucki. Pe scara zoologică te afli mai jos decât un șobolan! - De ce tocmai mai jos decât un șobolan? a întrebat prietenul amuzat. - Nu știi că bărbații beți vorbesc mult despre șobolani? am răspuns eu. - Pentru că, a explicat soțul meu, chiar și un șobolan prost are cel puțin o gaură, iar un șobolan inteligent are mereu mai multe găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Ești un papagal prost, i-a spus soțul meu lui Sucki. Pe scara zoologică te afli mai jos decât un șobolan! - De ce tocmai mai jos decât un șobolan? a întrebat prietenul amuzat. - Nu știi că bărbații beți vorbesc mult despre șobolani? am răspuns eu. - Pentru că, a explicat soțul meu, chiar și un șobolan prost are cel puțin o gaură, iar un șobolan inteligent are mereu mai multe găuri! - Voi doi sunteți niște șobolani inteligenți și vulgari, le-am aruncat eu, iritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
scara zoologică te afli mai jos decât un șobolan! - De ce tocmai mai jos decât un șobolan? a întrebat prietenul amuzat. - Nu știi că bărbații beți vorbesc mult despre șobolani? am răspuns eu. - Pentru că, a explicat soțul meu, chiar și un șobolan prost are cel puțin o gaură, iar un șobolan inteligent are mereu mai multe găuri! - Voi doi sunteți niște șobolani inteligenți și vulgari, le-am aruncat eu, iritată de râsul lor și de faptul că destupaseră alte sticle de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
De ce tocmai mai jos decât un șobolan? a întrebat prietenul amuzat. - Nu știi că bărbații beți vorbesc mult despre șobolani? am răspuns eu. - Pentru că, a explicat soțul meu, chiar și un șobolan prost are cel puțin o gaură, iar un șobolan inteligent are mereu mai multe găuri! - Voi doi sunteți niște șobolani inteligenți și vulgari, le-am aruncat eu, iritată de râsul lor și de faptul că destupaseră alte sticle de vin. - Ideea asta cu șobolanii inteligenți o știu de la Strindberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Nu știi că bărbații beți vorbesc mult despre șobolani? am răspuns eu. - Pentru că, a explicat soțul meu, chiar și un șobolan prost are cel puțin o gaură, iar un șobolan inteligent are mereu mai multe găuri! - Voi doi sunteți niște șobolani inteligenți și vulgari, le-am aruncat eu, iritată de râsul lor și de faptul că destupaseră alte sticle de vin. - Ideea asta cu șobolanii inteligenți o știu de la Strindberg, a spus soțul meu. - Nu vă mai suport, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
puțin o gaură, iar un șobolan inteligent are mereu mai multe găuri! - Voi doi sunteți niște șobolani inteligenți și vulgari, le-am aruncat eu, iritată de râsul lor și de faptul că destupaseră alte sticle de vin. - Ideea asta cu șobolanii inteligenți o știu de la Strindberg, a spus soțul meu. - Nu vă mai suport, am spus eu deodată, mă duc la culcare! Soțul meu m-a prins de o mână, obligându-mă să stau cu ei. - Noi bărbații suntem un popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să stau cu ei. - Noi bărbații suntem un popor stelar, donatori de spermă, a spus el surâzând. Viața întreagă pe pământ e din materie stelară. - Suntem stele putrede, a spus prietenul nostru, ciocnindu-și paharul de sticla golită. - Mai degrabă șobolani decât stele, șobolani care trădează imediat când o nouă gaură apare la orizont, am spus eu din aburii vinului. - Exact ca tine și ca noi toți, a răspuns prietenul nostru. - Eu n-am trădat niciodată pe nimeni, am explicat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]